Sfantul Sinod a anunțat, după cea mai recentă ședință de lucru, că Sf. Mc. Marius, soția sa, Marta, fiii lor, Audifaciu și Avacum, și cei impreună cu ei vor fi inscriși in Calendarul Bisericii Ortodoxe Romane, cu data de pomenire in 6 iulie.

Iată viața și martiriul lor, scrise de Părintele Episcop Macarie al Europei de Nord (intertitlurile aparțin redacției):

Sf. Mc. Marius, soția sa, Marta, fiii lor, Audifaciu și Avacum și cei impreună cu danșii (6 iulie)

Acești sfinți mucenici se trăgeau din părțile Răsăritului, fiind de neam persan, ca și cei trei magi Gașpar, Baltazar și Melchior, care, călăuziți de o neobișnuită stea, s-au inchinat in Betleem, cu daruri de aur, smirnă și tămaie, Dumnezeiescului Prunc Iisus născut din pururea Fecioara Maria.

Persia, cunoscută și ca vestitul Imperiu Persan, s-a format in zona dintre fluviile Tigru și Eufrat, acolo unde Dumnezeu a sădit grădina Edenului, adică Raiul pămantesc.

Se cuvenea deci ca și acest străvechi și binecuvantat pămant să aducă Preasfintei Treimi bogată pargă a firii omenești celei răscumpărate prin Sangele Mielului – Adam cel Nou, pe sfinții mucenici și mărturisitori din randurile ierarhilor, preoților, diaconilor, monahilor și creștinilor nevoitori in lume.

Sinaxarul Bisericii Ortodoxe amintește mulți sfinți, indeosebi mucenici, care au fost de neam persan și care au pătimit pentru Hristos intre secolele al III-lea și al IX-lea.

Sfinții Mucenici Marius, Marta, Audifaciu și Avacum sunt printre cei mai vechi mucenici din Persia, dar care au pătimit in afara ei, fiind amintiți in Martirologiul roman, astfel: „Pe Via Cornelia, in cea de-a treisprezecea milă inainte de Roma, in cimitirul de langă Nympaheum, Sfinții Marius, Marta, Audifaciu și Abacom, martiri”.

Sfantul Marius și viitoarea sa soție, Marta, s-au născut in Persia, la inceputul veacului al III-lea, din familii nobile și bogate. Primind Taina Sfantului Botez și crescand in viața duhovnicească, au ajuns la varsta potrivită căsătoriei și, prin mila Domnului, s-au unit cu sfanta insoțire a Nunții.

O familie creștină

Au fost binecuvantați de Mantuitorul Hristos cu doi prunci de parte bărbătească, pe care i-au botezat Audifaciu și Avacum și i-au crescut creştineşte, incat cei doi copii erau foarte credincioși, deosebit de evlavioși și de ascultători de părinți, iubitori de Dumnezeu și de semeni, de sfintele slujbe și de cuvantul Scripturilor dumnezeiești.

Erau vremuri in care Sfintele Vase ale Bisericii erau de lut, dar inimile creștinilor erau de aur, iar credincioșii se impărtășeau la fiecare Sfantă Liturghie.

Le fusese hărăzit să trăiască in acele vremuri in care mulți creștini iși jertfeau viața pentru Hristos, neprimind să jertfească idolilor, ca să trăiască aici, pe pămant, cațiva ani mai mult. Era vreme de seceriș, vremea in care sangele martirilor curgea din destul și devenea „sămanță a creștinilor”.

Această sfantă și tanără familie ii iubea pe mucenici și cinstea cu multă dragoste și evlavie sfintele lor moaște. Anume această dragoste și această evlavie i-au insuflețit și i-au indemnat să părăsească patria cea pămantească – locul Raiului pierdut – și să pornească in căutarea Impărăției cerurilor – Raiul cel inălțat la ceruri.

Au venit din Persia la Roma, in capitala Imperiului Roman, pentru a cinsti mormintele Sfinților slăviților Apostoli Petru și Pavel și ale altor mucenici creștini, după cum invățaseră această evlavioasă și binecuvantată predanie și acest sfințit obicei de la Sfinții Apostoli și de la ucenicii lor, Sfinții Părinți Apostolici.

Plini de ravnă și evlavie, iubitorii de mucenici au sosit la Roma intr-un scurt răstimp lipsit de prigoane impotriva creștinilor și, asemeni Sfinților Apostoli Petru, Iacov și Ioan pe muntele Tabor, plini de harul dumnezeiesc, prin sărutarea sfintelor moaște ale Apostolilor și ale Mucenicilor, au rostit „Doamne, bine este nouă să fim aici!” și au hotărat să rămană in Roma, in preajma Locurilor Sfinte ale străvechii cetăți impărătești. Curand, insă, comunitatea creștină a Romei, căreia i se adăugaseră și cei patru creștini din Persia, a trecut printr-o nouă prigoană.

I-au cercetat pe martirii din Roma

Sfantul Marius impreună cu soția sa și cei doi fii au purtat grijă de Sfantul Cvirin, care se afla rănit in temniță, apoi l-au ajutat pe evlaviosul preot Ioan să ingroape trupurile sfințite a 260 de creștini și ale Sfantului Vlast tribunul, care fuseseră uciși prin săgetare și ardere. Ei au scos din foc trupurile lor, le-au infășurat cu panze curate și le-au inmormantat in catacomba Cucumer, de langă drumul numit Via Salaria.

Apoi, deși erau căutați de ostași, au mers noaptea și au găsit trupul Sfantului Cvirin, ucis și aruncat in fluviu, pe care l-au ingropat cu cinste in catacomba lui Ponțian. Vreme de mai multe luni, Sfantul Marius și familia sa au stat ascunși, pentru a nu fi prinși de păgani.

In acea vreme, Sfantul Valentin preotul l-a adus la credința in Hristos pe dregătorul Asterie cu toată casa lui. Auzind acestea, Sfantul Marius cu soția și cu fiii lui au mers la casa lui Asterie pentru a-l intări in credință și au rămas acolo 32 de zile. Dar, la porunca impăratului, toți au fost prinși și intemnițați.

Sfantul Asterie și toți ai casei lui, 46 de creștini, bărbați și femei, au fost trimiși la Ostia, iar acolo, după multe chinuri, au primit moarte mucenicească, unii prin tăierea capului, iar alții prin ucidere cu pietre. Sfantului Valentin preotul, rămas la Roma, după ce a fost bătut fără milă, i s-a tăiat capul cu sabia.

Sfinții Marius, Marta, Audifaciu și Avacum au fost judecați de către prefectul Romei Flavius şi de către guvernatorul Muscian. Guvernatorul căuta cu lingușiri și amenințări să-i induplece să jertfească idolilor. Deoarece, insă, vitejii ostași ai lui Hristos, Marius și cei doi fii, au refuzat să aducă jertfe idolilor, au fost bătuți, sfartecați cu gheare de fier și li s-au tăiat mainile, iar ei nu ziceau altceva decat: „Slavă Ție, Doamne Iisuse Hristoase!”.

In cele din urmă, au fost condamnați la moarte. Pentru cei trei bărbați, tăierea capului a avut loc pe calea numită Via Cornelia, iar Sfanta Marta, care ii indemnase necontenit să rabde chinurile, a fost inecată intr-un iaz, de langă Nympaheum.

Unde se găsesc moaștele lor

Deoarece in istorisirea din Viețile Sfinților sunt amintiți Episcopul Calist al Romei (217-222) și Impăratul Claudiu al II-lea Goticul (268-270), se ințelege că venirea la Roma a celor patru sfinți a fost in jurul anului 220, iar moartea lor mucenicească prin anul 270.

Trupurile noilor mucenici au fost luate de credincioasa Felicitas și au fost ingropate in țarina sa numită „Buxus” (astăzi Boccea). Acolo s-a construit mai tarziu o biserică, unde s-au făcut multe minuni și vindecări creștinilor de aproape și de departe, care veneau in pelerinaj.

Astăzi, moaştele Sfinților Marius și Marta şi ale fiilor acestora Audifaciu şi Avacum sunt păstrate in mai multe biserici din Roma și Germania, iar unele fragmente sunt cinstite şi la sediul Episcopiei Ortodoxe Romane a Europei de Nord din Stockholm.

Sfantul Marius este cinstit impreună cu soția și cu fiii săi la 6 iulie. Ei constituie, astfel, un model de familie creștină, de pelerini cinstitori ai moaștelor Sfinților Apostoli Petru și Pavel şi ai celorlalţi sfinţi mucenici, de milostivi purtători de grijă ai creștinilor persecutați și, totodată, de mărturisitori neclintiți ai dreptei credințe.

Pentru rugăciunile lor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne şi ne mantuieşte pe noi. Amin.

Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu

Urmărește-ne pe Telegram:�t.me/basilicanews

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 526

Id: 79495

Data: Oct 31, 2023

Imagine: