'Lemn al vietii cu adevarat cel sadit in locul capatanii, prin care a lucrat mantuirea Imparatul veacurilor, in mijlocul pamantului inaltat fiind astazi, sfinteste marginile lumii si se innoieste Casa Invierii...' Acest imn, care se canta la Vecernia Inaltarii Sfintei Cruci, evidentiaza legatura dintre acest simbol crestin si intregul cosmos.Dupa cum informeaza Ziarul Lumina, cinstirea Sfintei Cruci are un loc deosebit in cultul crestin, prin aceea ca prin ea, ca altar al Jertfei Domnului, noi toti am primit mantuirea. Crucea este chiar pomul vietii situat in centrul lumii, pe Golgota ('locul capatanii'). Aici se crede ca este mormantul lui Adam, prin care a venit in lume moartea. Crucea reinnoieste si sfinteste intreaga creatie, prin lucrarea mantuitoare a Celui ce S-a rastignit pe ea.Primii crestini se asemanau pe ei insisi, prin Botez, cu niste mladite altoite la Vita care este Hristos. Aceste noi vlastare nu puteau sterge cu buretele mostenirea lor culturala anterioara, ci au ales deseori sa o imbrace in haina cea noua, imbisericind unele traditii care erau tocmai prefigurari ale noii vieti in Hristos. Astfel, o multime de semne si simboluri vechi au primit sensuri crestine. Printre ele se numara arborele, venerat in vechime de popoarele indo-europene ca simbol al universului si scara ce leaga cerul de pamant. Pentru poporul lui Hristos, arborele lumii este Crucea, care, potrivit unei vechi traditii, a fost facuta din lemnul pomului cunostintei binelui si raului din care mancase Adam. Povestea crucii se gaseste intr-un text apocrif, cunoscut sub numele de 'Evanghelia lui Nicodim'. La 930 de ani, in pragul mortii, Adam il trimite pe fiul sau, Set, la poarta Raiului, ca sa ceara arhanghelului untdelemnul milostivirii. Arhanghelul il sfatuieste pe acesta sa priveasca de trei ori catre Rai. Prima data, Set vede apa de unde izvorasc cele patru fluvii paradisiace si deasupra un arbore uscat; a doua oara, un sarpe se incolaceste in jurul trunchiului acestuia, iar a treia oara vede pomul inaltandu-se pana la cer, purtand in varf un nou-nascut, iar radacinile lui ajung pana in infern. Ingerul ii talmaceste lui Set vedenia si ii vesteste venirea unui Mantuitor, Care il va unge pe Adam cu untdelemnul milei si-l va invia. Set nu primeste ceea ce a cerut, ci trei seminte din fructele arborelui din vedenie, pe care le pune in gura parintelui sau. Adam moare, iar din mormantul lui ies trei pomi, al caror lemn va fi folosit de Solomon la constructia templului. Mai tarziu, din acelasi lemn va fi facuta Crucea pe care Se va rastigni Hristos, al Carui sange se scurge chiar pe capatana lui Adam, rascumparandu-l. Aceasta legenda pioasa vorbeste despre incercarea omului de a se intoarce in Rai, care se dovedeste sortita esecului fara ajutorul lui Hristos. Totodata, conecteaza jertfa Domnului la istoria paradisului.Imnologii Bisericii vad si ei Crucea ca simbol al pomului vietii si alcatuiesc o paralela perfecta intre istoria cea veche a caderii si cea noua a mantuirii lumii, prin dubletele pom - cruce, Rai - Biserica, moarte - viata, pacat - rascumparare si Adam cel vechi - Hristos (Adam cel nou). In cantarile Triodului, la Duminica Crucii se canta bucuria mantuirii astfel: 'Eu, care am murit prin pom, te-am aflat pe tine pom de viata, purtatoare a lui Hristos, Crucea mea...' (cantarea a 9-a), iar in Minei, la ziua de 14 septembrie, intr-un tropar se spune: 'Lemnul din Rai oarecand moarte a odraslit, iar aceasta viata acum a inflorit, avand pe Domnul Cel fara de pacat rastignit pe ea'. Daca primul pom se afla in Raiul inceputurilor, cel de-al doilea se afla in in Biserica: 'Alt Rai s-a cunoscut Biserica, ca si cel mai dinainte, avand lemn purtator de viata Crucea Ta, Doamne, din care prin atingere luam nemurire' (cantarea a 5-a de la Duminica Crucii).Crucea nu este niciodata despartita de Hristos, Care e numit de multe ori 'Viata' ce 'cutremura temeliile mortii'. Descoperirea ei intr-o pestera de langa Ierusalim, potrivit sinaxarului pe care il citim la 14 septembrie, e insotita de un semn al vietii, anume invierea unei femei aflate in mijlocul cortegiului, in drumul spre groapa.Perioada Triodului este in sine o istorie a ridicarii omului de la iad in cer, prin jertfa Domnului. Punctul culminant al acestei istorii este resimtit in slujba Deniilor din Saptamana Patimilor, care abunda in metafore ce prezinta Crucea drept semnul care ne uneste cu Dumnezeu. Prin ea ca imagine a centrului, in care se intretaie punctele cardinale, este restabilita comunicarea cu cerul si cu lumea dedesubt. Ea este Axa lumii, Arborele Cosmic ce umbreste 'marginile lumii'. Epitetele ce o descriu sunt numeroase, iar dintre acestea am ales cateva deosebit de sugestive: 'usa Raiului', 'cheia Raiului', 'pom al nestricaciunii', 'purtatoare de viata', 'pom al vietii ce adevereste Invierea lui Hristos', dar cele mai frumoase mi se par: 'piron infipt in inima iadului' (icosul de la Utrenia Duminicii a treia din Post), ce cutremura temeliile mortii' (sedealna de la cantarea a 3-a).

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 674

Id: 20536

Data: Mar 13, 2012

Imagine: