Simbolurile de credinta sunt expresii dense ale credintei crestine, formulate in primele secole in Biserica pentru a-i servi in lucrarea de misionarizare, conform indemnului Mantuitorului Iisus Hristos: 'Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh' [Matei 28, 19]. Desi au existat mai multe versiuni ale simbolurilor de credinta, in practica eclesiala s-au impus doua tipuri: cel apostolic si cel niceo-constantinopolitan, motiv pentru care pe marginea acestora s-au scris cele mai multe comentarii, informeaza Ziarul Lumina .Dintre cele doua tipuri de simboluri de credinta, cel mai important este cel niceo-constantinopolitan, datorita formularii in cadrul unui Sinod Ecumenic si al complexitatii lui structurale. Simbolul apostolic, a carui origine este si astazi incerta, si-a capatat o mare popularitate in bisericile occidentale, cel niceo-constantinopolitan fiind intrebuintat in serviciile liturgice ale Bisericii, cu precadere in Rasarit, desi dupa Sinodul al IV-lea Ecumenic (Calcedon, 451) va fi introdus, in forma modificata, si in Apus.Comentarii la simbolurile bisericilor localeIn literatura teologica s-au identificat trei categorii de comentarii scrise la diferite simboluri de credinta. In prima categorie se inscriu comentariile alcatuite la doua simboluri locale din Asia Mica: comentariul integral al Sfantului Chiril al Ierusalimului (+386) la Simbolul ierusalimitean, si cel partial al monahului daco-roman, Sfantul Ioan Casian (+435), la Simbolul antiohian. La baza acestor doua comentarii stau motivatii diferite, primul fiind unul de tip catehetic, prebaptismal, iar a doilea, unul polemic, impotriva ereziei lui Nestorie. Comentariul Sfantului Chiril, rostit pentru novicii in credinta crestina, a fost unul sursa pentru alte comentarii scrise la simbolurilor de credinta, iar al Sfantului Ioan Casian, unul de informare in vederea delimitarii ortodoxiei de nestorianism, adresat specialistilor.Comentarii la Crezul niceo-constantinopolitanIn cea de-a doua categorie sunt incluse comentariile alcatuite la Simbolul niceo-constantinopolitan. Primul comentator, Teodor al Mopsuestiei (+428), cel mai important exeget al Şcolii Antiohiene, a rostit un comentariu elaborat, pentru catehumeni. Cu exceptia unor exprimari hristologice ambigue, comentariul lui este o scriere importanta pentru istoria exegezelor alcatuite la simbolurile de credinta. Al doilea comentator al Simbolului niceo-constantinopolitan este Sfantul Simeon al Tesalonicului (+1429), teolog bizantin, reprezentant al sintezei liturgice. El a scris trei exegeze integrale la Crezul constantinopolitan: unul cu puternice accente polemice, eretice si antilatine; al doilea de identificare a versetelor biblice care au stat la baza elaborarii articolelor de credinta si de precizarea ereziilor impotriva carora au fost indreptate, iar al treilea, de analiza filocalica a Simbolului credintei in spiritualitate. Fata de exegezele cu profil catehetic, adresate incepatorilor, cele ale Sfantului Simeon se disting printr-un limbaj specializat, dar accesibil, bine fundamentat biblic si patristic, interpretarea filocalica a Simbolului fiind cea prin care se particularizeaza.Tot in cadrul celei de-a doua categorii de comentarii se pot enumera inca doua marturisiri de credinta, datate din secolele al XIV-lea, respectiv al XVI-lea. Primul comentariu incorporat intr-o Marturisire de credinta personala apartine patriarhului ecumenic Filoteos Kokkinos (1300-1377) si este unul partial, dar extrem de bogat in planul ideilor teologice, nota lui caracteristica fiind data de integrarea vizibila a invataturii Sfantului Grigorie Palama in hermeneutica Simbolului niceo-constantinopolitan. Al doilea comentariu incorporat intr-o Marturisire de credinta, de aceasta data a intregii Biserici Rasaritene, a fost scris de Sfantul Petru Movila (1596-1646), mitropolitul de origine romana al Kievului, si este marcat de dorinta autorului de expunere cat mai fidela, in spiritul Sfintei Traditii a credintei ortodoxe, in contextul disputelor interconfesionale.Comentarii la Simbolul apostolicCea de-a treia categorie de comentarii inglobeaza interpretarile Simbolului apostolic, scrise in limba latina, in diferite parti ale Imperiului Roman. Toate aceste comentarii sunt de factura catehetica si cuprind o teologie adaptata nivelului de intelegere al catehumenilor. Autorii lor sunt personalitati distinse prin cultura si zel misionar. Ei explica versiuni locale ale Simbolului apostolic, diferentiate prin adaosuri si omisiuni fata de textul recept, iar stilistic si din punct de vedere al continutului teologic se aseamana, unii imprumutand si dezvoltand ideile altora. Sfantul Ambrozie al Milanului (+397) are cea mai scurta exegeza a versiunii romano-milaneze a Simbolului apostolic, strabatut de atmosfera disciplinei arcane in care a fost alcatuit. Sfantul Niceta, episcopul daco-roman al Remesianei (+420), a comentat pentru catehumeni Simbolul apostolic intr-un stil apreciat de multi teologi. Rufin din Aquileea (+411) transmite in comentariul lui legenda despre originea apostolica a Simbolului popular in Apus. Din punctul de vedere al conceptiei hermeneutice, Rufin preia multe din ideile Sfantului Chiril al Ierusalimului datorita compatibilitatii structurale a celor doua simboluri pe care le-au explicat. Episcopul de Poitiers, Sfantul Venantiu Fortunat (530-600), care a rezumat comentariul presbiterului Rufin din Aquileea, a transmis o forma gramatical modificata a Simbolului comentat. Fericitul Augustin (+430) se remarca prin doua comentarii prin care apara credinta ortodoxa a Bisericii nedespartite, combatand ereziile din timpul lui. Ultimul comentariu important al Simbolului apostolic a fost realizat de episcopul Ravennei, Sfantul Petru Hrisologul (+458), sub forma a sase cuvantari rostite catehumenilor, unde impleteste invataturile dogmatice cu cele morale si spirituale.Grija constanta pentru adevarul de credintaToti comentatorii simbolurilor de credinta se remarca prin dorinta de a transmite intelegerea corecta a Bisericii despre constantele ei teologice, care sunt dogmele. Aprecierile lor despre relatia dintre marturisirea dreptei credinte si Botez sau Sfanta Liturghie nu si-au pierdut actualitatea pentru ca realitatile spirituale despre care au scris sunt inspirate din revelatia dumnezeiasca, nepieritoare, de unde se desprinde tot mai mult sentimentul atotprezentei lui Dumnezeu. Grija fata de puritatea credintei este comuna tuturor comentatorilor amintiti, mesajul lor de fond fiind acela al mentinerii unitatii spirituale in aceeasi dreapta credinta, pentru ca experienta istorica a dovedit ca tot ce nu este conform cu revelatia divina pericliteaza unitatea eclesiala.Comentariile la simbolurile de credinta, indiferent de tipul in care se incadreaza, sunt importante pentru ca reflecta modul cum a fost asimilata si explicata credinta revelata in diferite contexte istorico-religioase si ne ajuta sa observam dinamica teologiei, exegeza fiind in sine o forma de dezvoltare a unor teme date. Aceste comentarii fac parte din demersul de explicare a Sfintei Traditii, din care putem observa maniera fiecarui autor de a recepta si dezvolta aceleasi constante teologice. Discernamantul teologic al comentatorilor, cultivat prin instruirea lor in regula adevarului de credinta, este un element esential, necesar si in dezbaterile teologice actuale, iar preocuparea lor pentru intarirea credinciosilor in mostenirea spirituala transmisa de Mantuitorul Iisus Hristos este un prilej de intarire a propriilor noastre convingeri religioase.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1189

Id: 7810

Data: Jul 14, 2010

Imagine: