Pana in secolul XX, peste tot in Bucovina oamenii au construit si si-au manifestat harul de creatori intr-o civilizatie a lemnului, lasand in urma adevarate bijuterii arhitecturale. Vechile biserici de lemn, precum si casele taranesti traditionale spun si astazi povestile din Ţara lemnului.Nu degeaba austriecii, in timpul dominatiei lor de aproape un sfert de mileniu, au denumit tinutul de sus al Ţarii Moldovei Bucovina. Pe limba lor - Ţara fagilor. Caci pe cuprinsul acestui bogat tinut au existat si exista inca paduri nesfarsite. Iar acolo unde padurea domneste, arta lemnului produce capodopere.Azi, in Bucovina, se construieste mult, poate la fel de mult ca si odinioara. Chiar daca materialele folosite de mesteri sunt din ce in ce mai diversificate, in incercarea de a tine pasul cu industria moderna a constructiilor, arhitectura traditionala continua sa ramana o sursa inepuizabila de inspiratie pentru cei ce traiesc in acest tinut.Şi nici nu se poate altfel, cand in fiecare sat bucovinean se pastreaza macar cateva case de lemn traditionale, bisericile vechi de lemn, precum si mestesugul de a construi cu acest atat de cald si prietenos material.Rezistenta in timp a acestor constructii, pana in zilele noastre, se datoreaza nu doar harului mesterilor, ci si stiintei lor ancestrale de a alege un lemn de calitate, de a-l pregati pentru constructie si de a-l folosi pentru o anumita parte a acesteia. Lemnul se alegea numai pe luna plina, in februarie, cand seva nu era intrata inca in copaci. Acela era bun si pentru dranita, si pentru rigla pentru gard, si pentru barne, a explicat pr. Constantin Croitoru, paroh la biserica de lemn de la Putna. In cazul acestui lacas, construit, potrivit legendei, de voievodul Dragos la Volovat si mutat apoi la Putna de Ştefan cel Mare, exista barne datate dendrocronologic in secolul XIII, ceea ce spune mult despre stiinta de a construi a vechilor mesteri lemnari ai Moldovei.Tipicul caselor traditionale bucovineneConstructia unei case, la fel ca in toate tinuturile romanesti, nu putea incepe in Bucovina pana ce nu se sfintea locul. De aceea, preotul satului era chemat, se facea agheasma, se sfintea locul, iar apoi cu totii stateau la masa. Lucrul incepea cu turnarea temeliei de piatra a casei. Materialul folosit in constructia caselor era bradul. Casele se faceau din barne in cheutori, cu acoperisul in patru table, din dranita. La casele mai vechi, cheutorile obisnuiau a fi lasate in afara, iar la cele mai noi erau taiate in coada de peste, incat peretele ramanea drept. Acum 100 de ani casele se construiau cu lemn de pe loc, prin defrisarea padurilor de brad, ce se gaseau pe locul unde astazi se afla satul, explica etnograful Emilia Pavel, intr-un studiu realizat in zona Radauti - Vicov.Aproape tot ce se folosea in constructia casei era din lemn. Pentru imbinarea barnelor se foloseau cuie de lemn, usile caselor si pragurile inalte erau tot de lemn, iar cheia de la usa tinzii tot din lemn. La exterior, pe peretele din fata casei si pe cel de la rasarit, sub streasina, se aseza drughina, o nuia lunga pe care se tinea la aerisit zestrea sau pe care se asezau rufele atunci cand ploua. Casele de lemn traditionale au, de asemenea, ca element distinctiv, laita de brad din fata, care se sprijinea pe prispa sau, daca aceasta lipsea, se sprijinea pe cheutorile de la coltul casei, numite costoroabe.Lemnul era utilizat insa nu numai pentru constructia propriu-zisa, ci si pentru confectionarea uneltelor si a obiectelor de uz gospodaresc. De asemenea, lemnul servea si ca obiect de constructie pentru mobilierul de interior. Pentru case, mai demult, lemnul asa se alegea: din luna lui septembrie, de cand iesea mazga (n.r. - seva) din copaci, si pana in luna lui aprilie, cand intra inapoi. Se spunea ca in perioada asta lemnul era mai sanatos, ca n-avea apa intr-insul, spune mesterul botnar Gheorghe Popescu (89 de ani), din Straja.Unele case erau lasate cu barnele dezvelite la exterior, altele erau tencuite cu lut si huma. Peste barne puneau un fel de penite din lemn de fag si peste acestea se batea, intre barne, lut cu paie. Tencuiala caselor in vechime se facea numai cu huma, mai nou si cu var. De multe ori lasau casa nevaruita pe afara, numai intre barne bateau lut cu paie, explica etnograful Emilia Pavel.Bisericile de lemn, varful de expresie al arhitecturii populareŞi pentru ca sat fara biserica nu se putea inchipui, mesterii lemnari ai Bucovinei au transferat si in planul arhitecturii religioase toata imaginatia si dibacia lor. Nu intamplator bisericile de lemn ce se pastreaza si astazi in aceasta zona vadesc migala, delicatete si infinita grija atat pentru rezistenta in timp a lacasurilor construite din lemn, cat si pentru decorul acestora: elemente sculptate, ancadramente, brauri cioplite, motive incizate. Bisericile de lemn din Fratautii Noi, din Horodnicul de Jos, din Solonet, de la Colacu sau de la Botosana, toate sunt marturii vii ale maiestriei cu care acestea erau nu doar construite, ci si infrumusetate. Moldova, pe langa minunatele biserici de piatra din epocile de inflorire a artei moldovenesti, pastreaza si o categorie de monumente, modeste in aparenta, vadind insa marturii incontestabile ale constiintei artistice a mesterului popular, considera cercetatorii Ioana Cristache Panait si Titu Elian, intr-o cercetare pe tema bisericilor de lemn din Moldova.(Articol publicat in Ziarul Lumina din 15 februarie 2013, aparut sub semnatura Otiliei Balinisteanu)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 782

Id: 28433

Data: Feb 15, 2013

Imagine: