Evenimentul „Zilele Sfântul Nectarie“, organizat de biserica ieseana ce adaposteste o particica din moastele sfântului taumaturg, a continuat miercuri, 30 octombrie 2013, cu o conferinta sustinuta de pr. prof. Ion Vicovan, decanul Facultatii de Teologie „Dumitru Staniloae“ din Iasi, cu tema „Sfintii Împarati Constantin si Elena, urmatori ai lui Hristos si modele pentru noi“, informeaza “Ziarul Lumina”.În deschidere, invitatul a amintit ca 2013 este un an special în Patriarhia Româna, închinat Sfintilor Împarati, întocmai cu Apostolii, Constantin si mama sa Elena, si celui care patroneaza Facultatea de Teologie din Iasi, parintele profesor Dumitru Staniloae. „Urmarea lui Hristos trebuie sa fie în modul nostru de a fi, de a ne manifesta“Expunerea sa a vizat pe de o parte informatiile istorice privitoare la Sfintii Împarati si faptul ca între stramosii nostri si ei au fost anumite legaturi în istorie, deloc de neglijat, iar pe de alta parte, evlavia pe care o au si o manifesta crestinii de aproape 17 secole fata de acesti doi sfinti. Parintele decan a subliniat apoi faptul ca preocuparea de a-L urma pe Hristos a fost constanta în istorie, amintind de cartea lui Thomas van Kempen, „Imitatio Christi“ (1492). „Aceasta urmare nu trebuie înteleasa în sens cronologic, ca noi traim dupa ei, ci urmarea trebuie sa fie în modul nostru de a fi, de a ne manifesta, de a ne arata prin fapte, aceasta imitatio Christi. Dincolo de importanta pe care au avut-o acesti sfinti în istorie, dincolo de ceea ce au însemnat ei pentru Biserica, ei trebuie sa reprezinte pentru noi si modele de vietuire. Şi ele sunt necesare astazi, poate mai mult decât oricând, pentru ca lumea este dezorientata, sunt multe provocari si avem nevoie de repere stabile, statornice“.Împaratul Constantin a ajuns «cel Mare» si sfânt datorita mamei saleDin punctul de vedere al surselor, sunt multe informatii despre Sfintii Împarati. Eusebiu de Cezareea, supranumit „parintele istoriei bisericesti“, a scris doua lucrari esentiale: „Istoria Bisericeasca“, unde face trimitere la Sfintii Constantin si Elena, iar cea de-a doua, „Despre viata lui Constantin“. De aici s-au inspirat autorii vietii lor, aghiografii, iar apoi viata lor a trecut în sinaxare si în slujbele Bisericii, asa cum le avem pâna astazi. Pr. prof. Ion Vicovan a vorbit celor prezenti despre fiecare sfânt în parte, accentuând ce anume avem de învatat de la el. Aflam astfel ca Sfânta Elena a fost o buna crestina. Şi-a îndeplinit vocatia de mama, pentru ca asa cum spun Sfintii Parinti, iar teologii mai noi au preluat ideea, nu este suficient sa dam nastere la prunci din punct de vedere fizic, ci este foarte important sa-i nastem si pentru viata vesnica. Scopul principal al Sfintei Elena a fost acela de a se dedica vietii fiului ei, Constantin. Şi daca a ajuns „cel Mare“, si daca a ajuns sfânt, fara îndoiala ca mama sa, Sfânta Elena, a avut un rol deosebit de important. Apoi, un moment foarte important de care este legata Sfânta Împarateasa Elena este descoperirea Sfintei Cruci. Potrivit majoritatii istoricilor, ea a facut aceasta calatorie de la Roma, unde se afla atunci, la Ierusalim, în anul 326, cu scopul precis de a cauta si a se închina Sfintei Cruci, pe care Biserica o numeste „de viata facatoare sau datatoare“. De aceea, în cântarea acatistului, spunem în rugaciunea finala ca „o cinstim ca pe un însufletit“. Ea este un obiect fizic, material, dar are o putere duhovniceasca vie, care da viata în final. Ea a întreprins aceasta calatorie la o vârsta destul de înaintata, într-o perioada în care calatoriile se faceau cu anevoie, a înfruntat toate dificultatile si nu s-a oprit decât atunci când s-a închinat lemnului Sfintei Cruci. Dupa cum se stie, s-a sapat în locuri unde se stia ca a patimit Mântuitorul, pe Muntele Golgota, au fost gasite la o adâncime considerabila toate cele trei cruci, nimeni nu stia care era a Mântuitorului. Dupa ce a fost atins un om mort si atunci acela a înviat, acesta a fost semnul ca este Sfânta Cruce pe care a fost rastignit Hristos. „Caci prin Cruce, bucurie a venit la toata lumea“Atunci patriarhul Macarie al Ierusalimului a ridicat-o în vazul multimii, si de aici sarbatoarea Înaltarii Sfintei Cruci. Deci, de bucurie ca au descoperit-o, au aratat-o lumii, pentru ca este si stindard de biruinta. Acest moment din viata ei este foarte important, a produs o bucurie deosebita si a fost preluat de catre Biserica în slujba Sfintei Cununii. Aceasta sujba îi pomeneste pe Sfintii Împarati. Preotul se roaga ca cei doi miri sa aiba bucuria pe care a avut-o Sfânta Împarateasa Elena când a aflat Sfânta Cruce. „Ne putem imagina ca Sfânta Elena a trait multe bucurii. A avut un copil care a ajuns împarat. Eu cred ca o mama nu putea sa aiba mai mult decât a avut ea de la Sfântul Împarat Constantin. Şi totusi, când a descoperit Sfânta Cruce, si-a dat seama ca exista bucurii si mai mari, bucurii netrecatoare, cum le numeste Biserica. Bucuria aceasta simbolizeaza bucuria pe care o aduce Crucea si care este bucuria duhovniceasca cea mai mare. Ştiti cum se cânta când se scoate Sfânta Evanghelie duminica, la Utrenie? «Caci prin Cruce, bucurie a venit la toata lumea». Crucea aduce bucurie! Noi, când auzim de cruce, de necazuri, de greutati, deja ne speriem. Nu! Acestea trebuie înfruntate, pentru ca mai apoi vine bucuria nemarginita pe care o aduce doar Crucea si urmarea lui Hristos“, a subliniat pr. prof. Ion Vicovan. „Crucea o purtam la piept, dar mai cu seama trebuie sa ne-o asumam“„Eusebiu de Cezareea da aceasta informatie si spune ca împaratul i-a relatat aceasta minune sub juramânt, ca nu cumva sa creada el sau cititorii de mai târziu ca a fost o impresie sau rodul unei imaginatii. Nu, a fost un eveniment real, consemnat ca atare si care a determinat un nou început în viata împaratului Constantin cel Mare. A câstigat batalia în chip minunat datorita ajutorului Sfintei Cruci, de aceea Biserica foloseste Sfânta Cruce ca semn de biruinta, ca steag al nostru. Crestinii, indiferent de tara în care traiesc, au ca steag Sfânta Cruce. Crucea o purtam la piept, o purtam în inima, dar mai cu seama trebuie sa ne-o asumam“, a spus invitatul. Vedem ca si Sfânta Elena, si Sfântul Constantin au fost în legatura cu crucea. Sfânta Elena a descoperit-o în pamânt, Sfântului Constantin i s-a aratat pe cer. Asta vrea sa arate ca fiecare putem descoperi sau trai bucuria Sfintei Cruci într-un alt mod, propriu. În 317, Contantin cel Mare a batut moneda cu chipul Mântuitorului, a crestinat legislatia, a interzis pedeapsa cu moartea. În 321 a hotarât ca ziua de duminica, care pâna atunci se tinea de catre crestini în mod ilegal, pe furis, cu riscul de a fi prinsi si pedepsiti, sa fie legalizata. În anul 325 a convocat si a prezidat cel dintâi Sinod Ecumenic de la Niceea, sinod care a alcatuit primele sapte articole din Crez. Era tulburare în Biserica, existau eretici care învatau gresit, si el, prin pozitia pe care o avea, de împarat, a considerat ca este de datoria lui sa faca totul pentru a readuce linistea în Biserica. Noi datoram Crucea Sfintei Elena, iar Sfântului Constantin - Crezul pe care îl rostim în Biserica sau în mod individual. „Atunci când urmam sfintilor, urmam lui Dumnezeu, oamenii, indiferent de epoca istorica sau de locul geografic în care sunt, traiesc în acelasi duh. Poate ati remarcat, eu am remarcat, si acest lucru ma bucura de multe ori. Sunt sfinti care au trait în primele secole. Sfântul Nectarie a trait în veacul trecut. Cu totii au învatat si au trait în acelasi duh. Nu timpul sau locul, ci Duhul lui Dumnezeu este cel care ne uneste“, a concluzionat pr. prof. Ion Vicovan, decanul Facultatii de Teologie Ortodoxa „Dumitru Staniloae“ din Iasi.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 659

Id: 35163

Data: Nov 2, 2013

Imagine: