Pe strada Iani Buzoiani din Bucuresti se afla Biserica Adormirea Maicii Domnului a Parohiei Sfanta Maria - Miron Patriarhul. Imprejmuita de un parc frumos ce poarta numele Reginei Maria, lacasul de rugaciune ii invita pe trecatori la liniste, reculegere si adunare sufleteasca. Aceasta biserica inchinata Maicii Domnului, ridicata in stil neobizantin cu elemente de arhitectura romaneasca, reprezinta prin frumusetea, nobletea si prin calitatea materialelor folosite la decorarea interiorului, o marturie ca in vremuri trecute oamenii au dat lui Dumnezeu ceea ce au avut mai bun. Şi nu ne referim numai la dania materiala, la sustinerea financiara. Oamenii au pus la temelia acestei biserici regale iubire, vocatie, priceperea fiecaruia si talentul personal, pentru a ridica o biserica ce poate fi usor incadrata printre cele mai frumoase din Bucuresti si poate din tara. Lacasul de rugaciune a fost ridicat in anul 1928. Parohia a fost infiintata in anul 1925 de catre un vrednic slujitor, preotul Petre Chiricuta. Dupa aceea a venit ca paroh Nicolae Iordanescu si a inceput construirea actualei biserici. La punerea pietrei de temelie au fost prezenti patriarhul Miron Cristea si regina Maria, in anul 1928, la 6 iunie. S-a lucrat in acelasi timp la aceasta biserica si la scoala de alaturi, care este tot ctitorie regala. S-a lucrat cu mult sarg, astfel ca in jumatate de an au fost date la rosu si biserica, si scoala, la 6 decembrie 1928. Pictura realizata in anii urmatori este opera pictorului Dumitru Braescu (1886-1947), care studiase la Ravena. Acesta a cercetat si catacombele romane si a realizat o trecere de la stilul renascentist in pictura bisericeasca spre stilul romanic si bizantin, ne-a spus parintele paroh Ioan Şurubaru. Mobilierul, stranele, catapeteasma si amvonul de lemn, care impodobesc biserica, au fost realizate de sculptorul Grigore Dumitrescu. Sculptate in lemn de nuc si ornate cu motive florale, acestea nu sunt incarcate excesiv, ci prin simplitate artistica si suplete se incadreaza perfect in ambianta lacasului, care efectiv iti creeaza impresia unei coborari a cerului pe pamant. Astfel infrumusetat, lacasul de rugaciune a fost sfintit in 1934 de patriarhul Miron al Romaniei. Viata lacasului de rugaciune a fost legata de viata cartierului in care a fost ridicat. A fost martorul ororilor razboiului, al bombardamentelor care au afectat cartierul Grivita in cel de-al Doilea Razboi Mondial, dar si al activitatilor filantropice desfasurate aici de parintele Nicolae Iordanescu, care a infiintat o cantina sociala in primii ani de dupa razboi. Erau ajutati in special orfanii si vaduvele de razboi, invalizii si saracii care nu mai aveau case. Regimul comunist a limitat activitatea de la aceasta biserica, dar nu a distrus-o. Astazi, continua aceasta traditie filantropica. Dupa 1990, lacasul de rugaciune a cunoscut noi inceputuri luminoase. Sub pastorirea parintelui paroh Ioan Şurubaru, cladirea a fost consolidata, pictura restaurata la frumusetea originala, iar curtea bisericii, largita si amenajata. Turla a fost zdruncinata la cutremurul din a77, incat avea mare nevoie de consolidare si reparatii exterioare si interioare. S-a facut o lucrare durabila peste timp. Pictura a fost restaurata, astfel ca in 1999, la 10 octombrie, biserica a fost resfintita de patriarhul Teoctist, ne-a mai spus parintele paroh. Curtea sfantului lacas este azi un adevarat parc. Au fost plantati brazi, stejari, mesteceni, pomi decorativi, au fost aduse bancute si ridicate doua troite, una din lemn si alta din marmura, astfel incat oricine poposeste aici se poate reculege in rugaciune si liniste sufleteasca departe de zgomotul si forfota Capitalei.(Articol publicat in Ziarul Lumina din 8 februarie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1142

Id: 28252

Data: Feb 8, 2013

Imagine: