Cuvantul Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, rostit la Sfanta Liturghie oficiata impreuna cu Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, in biserica Sfantul Teodor din localitatea Malakopis, Capadocia, duminica, 31 mai 2009:SFINŢII PĂRINŢI – APĂRĂTORI AI DREPTEI CREDINŢE ŞI AI UNITĂŢII BISERICII In prima duminica dupa sarbatoarea Inaltarii Domnului, Biserica Ortodoxa a randuit sa se faca pomenirea Sfintilor Parinti de la cel dintai Sinod Ecumenic din anul 325. Sensul teologic-duhovnicesc al cinstirii celor 318 Sfinti Parinti, care s-au adunat in cetatea Niceea la chemarea Sfantului Imparat Constantin, este acela ca invatatura de credinta despre Hristos-Domnul si despre Preasfanta Treime este stabilita, pe temeiul Sfintei Scripturi si al Traditiei Apostolice, numai de catre Biserica in plenitudinea ei, reprezentata prin vocea si prin conglasuirea episcopilor ei din toata lumea. Iar aceasta lucrare de dogmatizare si de talcuire a dreptei credinte o savarseste Biserica prin insuflarea tainica a Preasfantului Duh, Duhul Adevarului, adica Duhul lui Hristos-Domnul, Cel ce din ziua Cincizecimii nu paraseste nicio clipa Biserica pe care a constituit-o prin trimiterea Sa in lume de catre Tatal, la cererea Fiului (cf. Ioan 14, 16). Un alt sens sau motiv al pomenirii Sfintilor Parinti de la Niceea indata dupa Inaltarea Domnului il constituie afirmarea prezentei continue, neintrerupte a Mantuitorului in Trupul Sau tainic, adica in Biserica, conform fagaduintei facute Apostolilor Sai: Iata Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului (Matei 28, 20), nu in sensul ca ucenici vor fi nemuritori, ci pentru ca si urmasii acestora, episcopii, vor fi intariti si innoiti in intreita lor lucrare, de insusi Mantuitorul Hristos prin Duhul Sfant. Cu aceasta constiinta puternica si vie s-au adunat Parintii din toate zarile lumii crestine pentru a salva unitatea Bisericii, aflata in pericol de dezbinare din pricina ereziei lui Arie din Alexandria. Dar tot din Alexandria Egiptului va straluci si primul mare aparator al Ortodoxiei ecumenice, si anume Sfantul Atanasie cel Mare, prin al carui cuvant inspirat a fost marturisita dumnezeirea sau deofiintimea Fiului cu cea a Tatalui ceresc. Dar nu un singur Parinte, oricat de intelept si plin de har ar fi fost el, trebuia sa marturiseasca nasterea din veci a Fiului si deofiintimea Ipostaselor divine, ci vocea pastorilor celor multi, a celor ramasi in comuniunea Bisericii, episcopi care nu pregetau sa-si puna viata pentru oile lor duhovnicesti, dupa chipul si cu ajutorul Pastorului cel Bun si vesnic (cf. Ioan 10, 11). Printre acestia s-a aratat atunci si Sfantul Nicolae al Mirelor Lichiei, cel bland cu inima dar nestramutat in apararea dreptei credinte, si Sfantul Spiridon al Trimitundei, cel smerit in cuget dar purtator al darului facerii de minuni, care prin rugaciune a facut sa se arate, prin materia cea neinsufletita, taina Preasfintei Treimi. Desi diferiti ca origine etnica si geografica, episcopii ortodocsi s-au aratat uniti in cuget ca adevarate turnuri de paza ale Ortodoxiei, faruri prealuminoase ale crestinatatii universale, aprinse din lumina cea neinserata a Sfintei Treimi. Avand in ei de-a pururi lucratoare mintea sau gandirea lui Hristos si calauziti fiind de lumina Duhului Sfant, Parintii Arhipastori ai Bisericii dreptmaritoare ne invata si pe noi, cei de astazi, cum se pastreaza unitatea Bisericii, cea dupa chipul Treimii Celei vesnice. Sfintii Parinti de la Sinodul I Ecumenic au aratat ca in ei lucreaza cuvantul evanghelic al rugaciunii lui Iisus din noaptea sfintelor si mantuitoarelor Sale patimiri: Parinte Sfinte, pazeste-i in numele Tau pe cei pe care Mi i-ai dat, ca sa fie una precum suntem si Noi (Ioan, 17, 11). Dar unitatea Bisericii pentru care S-a rugat Hristos nu se pastreaza oricum, ci prin impartasirea continua de sfintenia Lui, a Capului nevazut al Bisericii, prin lucrarea si cu venirea tainica a Duhului Sfant. Tocmai pentru acest motiv, in cuprinsul aceleasi rugaciuni arhieresti, Mantuitorul a cerut Tatalui Sau ceresc si vesnic ca sa-i sfinteasca pe ucenici intru adevarul Sau, adica prin cuvantul Sau (cf. Ioan 17, 17). La aceasta rugaciune de sfintire a ucenicilor, Hristos-Domnul va adauga, cateva ceasuri mai tarziu, Jertfa Sa de pe cruce, prin care S-a sfintit pe Sine insusi, ca om, pentru ca si ei sa fie sfintiti in adevar (Ioan 17, 19). Fara participarea continua la sfintenia dumnezeiasca, impartasita oamenilor de catre Tatal prin Fiul in Sfantul Duh, nici Apostolii, nici urmasii acestora si nici cei ce cred in Dumnezeu prin cuvantul lor (cf. Ioan 17, 20), n-ar fi putut pastra unitatea Bisericii. De ce? Pentru ca pacatul orgoliului nemasurat, al mandriei, care intuneca mintile ereticilor, se afla la baza ratacirilor si dezbinarilor, care, aidoma unor valuri dezlantuite lovesc necurmat corabia Bisericii. Asa trebuie sa intelegem alaturarea in Simbolul de credinta a primelor doua atribute ale Bisericii, una si sfanta , care stau sau cad impreuna; ele izvorasc din Persoana cea Una si Sfanta a Mantuitorului Hristos si se comunica Bisericii prin lucrarea Duhului Sfant, Duhul Adevarului si al unitatii in legatura pacii (cf. Ioan 16, 13; Efeseni 4, 3), pentru a arata ca Biserica este icoana iubirii Presfintei Treimi. Intorcandu-ne in timp, la veacul de aur al Bisericii crestine, vom observa ca, indata dupa Sinodul de la Niceea, erezia ariana va reinvia sub alte forme. Dusmanii dreptei credinte se lupta acum nu cu Fiul vesnic al Tatalui, ci cu Duhul Sfant, Care purcede din Tatal. Din nou se involbureaza marea istoriei, pe care navigheaza ca o corabie Biserica lui Hristos. Iarasi orgoliile nemasurate ale unor clerici sau teologi rationalisti si fara evlavie dezlantuie patimi omenesti, iscand certuri si dezbinari. Sa-l ascultam insa pe Sfantul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, luptator neobosit pentru dreapta credinta si unitatea Bisericii, vorbindu-ne despre pericolul cel mare al ereziilor din vremea sa: Tulburarea Bisericilor este mai violenta decat o furtuna pe mare. Din pricina ei toate granitele fixate de Parinti sunt mutate din loc, toate temeliile, tot ceea ce constituie zid de aparare a invataturilor este zdruncinat!...Biserici intregi au cazut in capcanele eretice, lovindu-se ca de niste stanci…O noapte intunecoasa, adanca si trista s-a lasat peste Biserica, pentru ca luminile lumii , puse de Dumnezeu sa lumineze sufletele popoarelor, au fost izgonite… (Traité du Saint Esprit, cap. XXX, col. 212, 213). In focul disputelor teologice, ereticii rastalmaceau Scriptura, falsificau Traditia si tulburau viata si unitatea Bisericii. Daca Sfintii Apostoli au fost numiti de Hristos-Domnul luminile lumii (cf. Matei 5, 14), urmasii lor, episcopii, sunt chemati sa fie purtatori de lumina, adica ai luminii dreptei invataturi de credinta si a dreptei vietuiri. Ei trebuie sa vegheze asupra teologiei Bisericii si a comuniunii din Biserica. Erezia pnevmatomaha care nega dumnezeirea Sfantului Duh a izvorat din arianism si indirect din gnosticism. Ereticii pnevmatomahi negau, de fapt, si lucrarea sfintitoare si indumnezeitoare a Duhului Sfant in Biserica. De aceea, atat Sfantul Vasile cel Mare, cat si fratele sau, Sfantul Grigorie de Nyssa, s-au ridicat in mod viguros impotriva ereticului Eunomiu si au aparat dumnezeirea, identitatea si egalitatea Persoanelor Sfintei Treimi. Atunci, salvarea Bisericii a venit de aici, din Capadocia. Glasurile ierarhilor ortodocsi Capadocieni au fost mai puternice decat invataturile viclene ale ereticilor, iar credinciosii sinceri au vazut pe adevaratii pastori ai Bisericii si s-au ferit de inselatori (cf. Ioan 10, 5). In acele timpuri grele pentru Biserica, Sfantul Vasile, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, a cerut tuturor crestinilor unitate de credinta, iubire reciproca, intelegere si ajutor reciproc, prin care toti se unesc si marturisesc credinta Parintilor nostri de la Niceea (Epistola CXIV, P.G. XXXI, 529). Fidelitatea fata de Parintii anteriori, al caror lant neintrerupt urca pana la Sfintii Apostoli, reprezinta in fond fidelitatea fata de Insusi Hristos-Domnul, deoarece credinta tinuta acum nu este deosebita de cea primara, ci este una si aceeasi de-a pururi. Cum am primit-o de la Domnul, asa botezam si cum botezam, asa credem , dupa afirma hotarat Sfantul Vasile cel Mare (Epistola CCLI,4, P.G. XXXI, 937). Astazi, cand Biserica Ortodoxa Universala este amenintata de neoarianism, de gnosticism si agnosticism, de neoiconoclasm si de secularism, grija Pastorilor ei trebuie sa fie aceea de a pastra si adanci unitatea de credinta, liturgica si canonica, pentru ca rugaciunea Mantuitorului Hristos pentru unitate sa se realizeze deplin, pentru ca toti cei care se impartasesc dintr-o paine si dintr-un potir sa fie uniti unul cu altul prin impartasirea Aceluiasi Sfant Duh , cum se spune in Anaforaua din Liturghia Sfantului Vasile cel Mare. Unitatea Bisericii este, deodata, un dar al lui Dumnezeu si o fructificare de catre noi a darului comuniunii Sfantului Duh, prin fratietate, jertfelnicie si iertare reciproca. Tocmai din cauza pacatelor, primejdia dezbinarii este permanent prezenta in lume. De aceea, Biserica se roaga folosind cuvintele Sfantului Vasile cel Mare: Doamne, fa sa inceteze dezbinarea Bisericilor; potoleste intaratarile paganilor; razvratirile eresurilor strica-le degrab, cu puterea Sfantului Tau Duh…Pacea Ta si dragostea Ta daruieste-ni-le, Doamne, Dumnezeul nostru, ca Tu toate ne-ai dat noua (Anaforaua Liturghiei a Sfantului Vasile cel Mare). Comemorand si omagiind anul acesta pe Sfantul Vasile cel Mare si pe ceilalti Sfinti Capadocieni, suntem datori sa aparam in mod statornic credinta ortodoxa pentru care ei au luptat cu ereziile si au infruntat pe prigonitorii Bisericii. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane va fi solicitat de catre Noi sa declare urmatorii doi ani, 2010 si 2011, ca ani ai Crezului Ortodox Niceo-Constantinopolitan, formulat la Sinoadele I (325) si II (381) Ecumenice, tocmai pentru a cinsti pe Sfintii Parinti Capadocieni si din alte tari care au contribuit la apararea si promovarea credintei ortodoxe. Astfel, cinstirea aratata Sfintilor Parinti ai Bisericii ne ajuta sa ne intarim in credinta si in viata de sfintenie, sa crestem duhovniceste si sa ne bucuram de prezenta si lucrarea Sfantului Duh in Biserica spre slava Preasfintei Treimi si mantuirea noastra. Amin. † DANIEL,Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 730

Id: 1416

Data: May 31, 2009

Imagine: