Cuvantul Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, la sfintirea bisericii cu hramul Sfintii Cosma si Damian a parohiei ortodoxe romanesti din Pulversheim - Moulouse, Franta, duminica, 10 aprilie 2011:Traim astazi bucuria intalnirii si a comuniunii cu toti clericii si credinciosii ortodocsi romani care ne-au intampinat aici, la parohia Sfintii Mucenici, Doctori fara de arginti, Cosma si Damian din Pulversheim - Mulhouse, cu ocazia sfintirii bisericii. Acest eveniment mare, sfant si binecuvantat, reprezinta o dovada a credintei vii si jertfelnice a romanilor care au reusit sa aiba propria lor biserica ortodoxa. In mod deosebit apreciem jertfa, osteneala si dorinta acestei comunitati de a avea propriul locas de cult, in care sa se roage, sa multumeasca lui Dumnezeu si sa primeasca ajutorul Lui. Dupa sfintirea acestei biserici din zid, va indemnam si ne rugam Bunului Dumnezeu sa va ajute sa ziditi si biserica spirituala din suflete, ca marturie a credintei si a comuniunii cu Dumnezeu si cu oamenii. Spatiu sacru de rugaciune, biserica nou sfintita devine un simbol al recunostintei (euharistiei) aduse lui Dumnezeu si un simbol al Bisericii in intelesul ei de adunare a oamenilor in iubirea Preasfintei Treimi. Prin urmare, o biserica in care se oficiaza Sfintele Taine sau Sacramente ale iubirii eterne a lui Dumnezeu pentru oameni este un semn de binecuvantare asupra comunitatii si asupra locului in care se afla aceasta biserica. In rugaciunile de sfintire a bisericii se arata ca biserica pe care noi o oferim Mantuitorului Iisus Hristos ca ofranda a credintei, a harniciei, a intelepciunii, a priceperii si a darniciei noastre, devine astazi o poarta a cerului (cf. Facere 28, 17). Pe aceasta poarta a cerului intra Hristos-Imparatul Slavei, Care, dupa Invierea Sa, S-a inaltat cu trupul la cer si a asezat umanitatea Sa pe tronul slavei Preasfintei Treimi. El intra in mod tainic in biserica Sa in care este mereu prezent prin Sfintele Taine savarsite aici si daruieste celor ce se roaga darurile Sale ceresti, arvuna a vietii vesnice. Astfel, biserica nou sfintita devine casa lui Dumnezeu sau casa Preasfintei Treimi, si poarta cerului. Biserica sfintita poarta numele unei persoane sfinte, numele ocrotitorului ei spiritual, de pilda, Sfintii Cosma si Damian, pentru ca in ea se aduna in rugaciune persoanele umane botezate in numele Persoanelor divine, adica in numele Tatalui, si al Fiului si al Sfantului Duh. O biserica noua se sfinteste cu apa sfintita si se unge cu Sfantul si Marele Mir, ca si persoanele umane botezate in apa sfintita si unse cu Sfantul si Marele Mir, pentru a avea o comuniune spirituala permanenta cu Persoanele Sfintei Treimi, dar si cu Maica Domnului si cu toti sfintii din toate timpurile si din toate locurile, care au marturisit dreapta credinta in Sfanta Treime. Ca locas sfant biserica nou sfintita reprezinta simbolic Biserica rugatoare, adica Trupul tainic al lui Hristos plin de Duhul Sfant, in care credinciosii sunt membre vii ale acestui Trup mistic (cf. 1 Corinteni 12, 12-13 si 27; Efeseni 1, 22-23; 4, 3; Coloseni 1, 18).Edificiul bisericii se sfinteste mai intai in exterior pentru a delimita spatiul sacru, ca fiind casa lui Dumnezeu si poarta Cerului (cf. Facere 28, 17). Mai intai se citeste in fata bisericii noi rugaciunea lui Solomon de la sfintirea Templului din Ierusalim, (cf. III Regi 8, 22-31) in care se cere lui Dumnezeu: sa fie ochii Tai deschisi ziua si noaptea spre casa aceasta, si oricate vor cere in locul acesta sa asculti din locul locuintei Tale celei din cer (…) si milostiv sa le fii lor . Dumnezeu este pretutindeni prezent, dar in modul cel mai direct si atent El asculta si vede pe cei care Il cheama in rugaciune. Urmeaza apoi trei lecturi din Sfintele Evanghelii: de la Matei (16, 13-19), Luca (10, 38-42 si 11, 27-28) si Ioan (10, 22-28). La sfarsitul fiecarei lecturi din aceste Evanghelii se enunta mesajul principal al Evangheliei citite si anume: In timpul citirii primei Evanghelii se spune: Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea (Matei 16, 18), adica pe credinta marturisita de Sfantul Apostol Petru ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu, iar la sfarsitul citirii se spune: Orice vei lega pe pamant va fi legat si in ceruri si orice vei dezlega pe pamant va fi dezlegat si in ceruri (Matei 16, 19). Astfel se arata ca biserica este locul in care se iarta pacatele pe pamant si ca atare sunt iertate si in ceruri. Biserica, prin episcopii si preotii ei, este singura institutie din lumea aceasta care a primit darul dumnezeiesc de a ierta pacatele oamenilor, pentru ca ei sa dobandeasca mantuirea sau viata vesnica. A doua lectura din Sfanta Evanghelie este luata de la Sfantul Evanghelist Luca (cf. 10, 38-42 si 11, 27-28) si are loc in dreptul Sfantului Altar, in exteriorul bisericii. La finalul acestei lecturi Mantuitorul Iisus Hristos fericeste pe cei care asculta cuvantul lui Dumnezeu si-l pazesc, adica il implinesc in viata lor. Aflam din lectura acestei Evanghelii ca adevarata fericire este legatura sau comuniunea omului cu Dumnezeu, prin ascultarea cuvantului lui Dumnezeu si implinirea poruncii iubirii fata de Dumnezeu si fata de aproapele. Deci numai cand iubim pe Dumnezeu in rugaciune si pe semenii nostri in fapte bune atunci suntem cu adevarat fericiti! A treia Evanghelie care se citeste la sfintirea bisericii (cf. Ioan 10, 22-28) ne spune ca Mantuitorul Iisus Hristos este Pastorul cel Bun Care daruieste viata vesnica tuturor celor ce-L urmeaza! Prin aceasta ni se arata ca rostul Bisericii in lume este: acela de a pregati pe oameni pentru a primi viata si bucuria vesnica din Imparatia Cerurilor.Asadar, in biserica sfintita primim iertarea pacatelor, invatam ca fericirea izvoraste din iubire fata de Dumnezeu si de oameni, iar prin rugaciune si Sfintele Taine primim arvuna sau pregustarea vietii vesnice. De aceea, cand ne impartasim din Sfantul Potir in duminici si sarbatori la Sfanta Liturghie Euharistica auzim cantarea: Trupul lui Hristos primiti si din Izvorul cel fara de moarte gustati! . Iar cand preotul ne ofera Sfanta Euharistie zice: Se impartaseste robul sau roaba lui Dumnezeu (N), spre iertarea pacatelor si spre viata de veci! . Deci, aici, in biserica aceasta, primim iertarea pacatelor si tot aici pregustam in mod mistic viata de veci si lumina Invierii. Din acest motiv, Biserica a fost numita de Sfantul Maxim Marturisitorul († 662) Laboratorul Invierii , iar de Sfantul Nicolae Cabasila († 1391) Anticamera Imparatiei Cerurilor .Cand inconjuram biserica noua purtam in procesiune moaste ale sfintilor mucenici sau martiri care apoi se depun in piciorul Sfintei Mese. De ce? Pentru ca martirii au aratat cea mai mare iubire fata de Hristos, iubire jertfelnica mai tare decat teama de moarte. De aceea primele biserici crestine au fost construite pe mormintele martirilor. Intrucat intreaga slujba de sfintire a unei biserici ortodoxe este si o lauda adusa sfintilor martiri, se canta de mai multe ori cantarea aceasta: Sfintilor mucenici care bine v-ati nevoit si v-ati incununat rugati-va lui Dumnezeu sa se mantuiasca sufletele noastre! Pentru sfintirea Altarului bisericii, episcopul imbraca peste vesmintele arhieresti o camasa alba, ca un giulgiu, care simbolizeaza in acelasi timp giulgiul lui Hristos din mormant si lumina Invierii Sale de a treia zi. Sfanta Masa (l’autel) se spala cu apa sfintita, turnata in semnul Sfintei Cruci, care inchipuie Botezul Domnului. Hristos-Domnul, Cel Ce S-a botezat in apele Iordanului, este chemat sa trimita darul Preasfantului Sau Duh spre sfintirea apei si a Sfintei Mese.Ungerea Sfintei Mese cu Sfantul si Marele Mir, turnat in semnul Sfintei Cruci, simbolizeaza Pogorarea Duhului Sfant, pentru a sfinti Sfanta Masa si viata Bisericii lui Hristos.Dupa sfintirea Altarului (le sanctuaire) se sfinteste biserica noua in interior, tot cu apa sfintita si cu Sfantul si Marele Mir, iar apoi se binecuvinteaza si se stropesc toti cei prezenti cu aceeasi apa sfintita, in care s-a turnat parfum ca simbol al bunei miresme a harului Duhului Sfant, care sfinteste in acelasi timp biserica, sufletele si trupurile credinciosilor prezenti la sfintire.Spre sfarsitul slujbei de sfintire cantam: Aceasta casa Tatal a zidit-o; aceasta casa Fiul a intarit-o; aceasta casa Duhul Sfant a innoit-o, a luminat-o si a sfintit sufletele noastre . Deci, odata cu sfintirea bisericii are loc si sfintirea sufletelor noastre. Se sfinteste biserica aceasta din zid, dar se sfintesc si persoanele care participa la sfintirea ei si la sfintele slujbe care se savarsesc in aceasta biserica. De ce? Pentru ca biserica construita din zid este invelisul arhitectonic al Bisericii celei vii, al comunitatii euharistice, formata din cler si popor, adica din persoane umane in stare de rugaciune sau de unire prin har cu Persoanele divine ale Preasfintei Treimi.Aceasta bogatie de sensuri spirituale a sfintirii unei biserici ortodoxe ne invita la un pelerinaj in interiorul spatiului consacrat, ca o procesiune-inaintare catre Imparatia cerurilor simbolizata de Sfantul Altar cu portile lui imparatesti si cu iconostasul – epifanie liturgica a Parusiei Domnului, a prezentei Sale tainice sau smerite, dar si simbol al venirii glorioase a lui Hristos la sfarsitul veacurilor, inconjurat de Sfintii Apostoli si Sfintii Ingeri (cf. Matei 25, 31). Sfintirea bisericii ne invita, de asemenea, la un pelerinaj interior intim, la un progres spiritual, ca innoire a omului dupa chipul lui Hristos, sau ca interiorizare a vietii lui Hristos in viata crestinului (cf. Galateni, 2, 20). In acest sens, dupa sfintirea noii bisericii, toti credinciosii ortodocsi prezenti au permisiunea sa intre in Sfantul Altar (numai in ziua sfintirii bisericii) pentru a saruta Sfanta Evanghelie, Sfanta Cruce si Sfanta Masa din Altar, deoarece toti, barbati si femei, sunt chemati sa intre in Imparatia Preasfintei Treimi, prin credinta si fapte bune.Cu ocazia sfintirii acestei biserici, felicitam pe Inaltpreasfintitul Parinte Mitropolit Iosif, al Mitropoliei Ortodoxe Romane pentru Europa Occidentala si Meridionala, pe parintele paroh Emil Ioan Tanca, dimpreuna cu toata comunitatea ortodoxa romaneasca din Pulversheim si Mulhouse, harnica si misionara, luminata de evlavie crestina si simtire romaneasca. De asemenea, felicitam pe toti ctitorii si ajutatorii acestui sfant lacas, precum si pe toti clericii si credinciosii prezenti la acest eveniment sfant si solemn de spiritualitate si demnitate crestina.Ne rugam Mantuitorului Iisus Hristos sa ocroteasca aceasta biserica si sa binecuvinteze pe toti inchinatorii si binefacatorii ei, pentru rugaciunile Sfintilor Cosma si Damian, ocrotitorii spirituali ai acestei biserici din Mulhouse!† DANIELPatriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1238

Id: 12927

Data: Apr 11, 2011

Imagine: