Împlinirea a 180 de ani de la zidirea Bisericii Vovidenia din Botoşani a fost încununată de săvârşirea Sfintei Liturghii arhiereşti de către IPS Mitropolit Teofan, înconjurat de un numeros sobor de preoţi şi diaconi. Alături de pr. paroh Partenie Apostoaie, din soborul preoţilor slujitori au facut parte şi pr. Marian Timofte, consilier în cadrul Sectorului administrativ-bisericesc al Arhiepiscopiei Iaşilor, pr. Gheorghe Viziteu, fost paroh al Bisericii Vovidenia, pr. Petru Fercal, parohul Bisericii „Sf. Ioan Botezătorul“ din Botoşani.

După citirea rugăciunii de dezlegare, a urmat Sfânta Liturghie, în cadrul căreia Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a rostit un cuvânt de învăţătură despre ridicarea omului din păcate şi despre iubirea nemărginită a lui Dumnezeu faţă de făptura Sa: „Orice lucru necuvenit, orice vorbă spurcată, orice gând necreştinesc nu constituie nimic altceva decât trădare precum cea a lui Iuda, lepădare precum cea a lui Petru, răstignire în cele din urmă a Domnului Hristos pe Cruce, adică un adaos de suferinţă pentru Domnul Hristos şi o mare problemă pentru noi. Dumnezeu însă, fiind multmilostiv, multiertător, multiubitor de oameni, se aşază prin diferite căi înaintea noastră, la inima noastră, şi ne întreabă, precum l-a întebat pe Petru: «Mă iubeşti tu pe Mine?».  Acesta este glasul conştiinţei, glasul Scripturii, glasul Liturghiei, glasul preotului, uneori glasul suferinţei. Deşi Dumnezeu ştie că L-am trădat de atâtea ori, El nu ne întoarce spatele. Aşteaptă, trimiţându-ne semnale, în diferite feluri -  semnale de bucurie, semnale de încercare, semnale de împliniri, semnale de dezamăgiri, prin toate acestea  încearcă Domnul să bată la uşa inimii noastre, în speranţa că cineva, adică noi, îi va deschide uşa. Şi această deschidere a uşii este cuprinsă în cuvintele: «Da, Doamne, Tu ştii toate, Tu ştii că eu Te iubesc». Care este  însă răspunsul pe care noi, iubiţi credincioşi, îl dăm atâtor chemări, atâtor semne pe care Dumnezeu le face? Îi dăm răspuns precum Iuda, adică cădem în deznădejde şi socotim că pentru noi nu mai este nici o speranţă de mântuire? Sau plângem cu amar precum Petru, ne îmbrăcăm în haina pocăinţei, recunoaştem că toate le-am făcut şi că suntem plini de păcate şi ne aşezăm în genunchi, cercetându-ne lăuntric  în reculegere, în Liturghie, în spovedanie, în post, în citirea cărţilor sfinte? Ca să auzi glasul Domnului este întotdeauna nevoie să-ţi recunoşti păcatele pe care le-ai făcut, să împlineşti rânduielile Bisericii în viaţa ta, şi atunci fibrele lăuntrice ale inimii tale vor auzi glasul Domnului. Vor auzi glasul Domnului, şi auzindu-l, inima ta va răspunde: «Iartă-mă, Doamne, robul Tău te ascultă. Iartă-mă, Doamne, Tu ştii toate, Tu ştii măsura păcatelor pe care le-am săvârşit, totuşi eu pe Tine te iubesc. Eu pe Tine te recunosc ca Domn şi Dumnezeu. Eu pe Tine de recunosc ca Domn şi Stăpân. Chiar dacă uneori cad, ajută-mă să mă ridic, să nu pierd ţinta. Chiar dacă de multe ori pierd drumul şi rătăcesc aiurea prin păcate, Doamne, ajută-mă să nu pierd ţinta, adică să fiu al Tău, să fiu cu Tine, să ajung la Tine, să-Ţi pot răspunde, precum Sfântul Apostol Petru: Da, Doamne, Tu ştii toate, Tu ştii că Te iubesc». Odată mărturisita această iubire a noastră către Dumnezeu, El ne va spune, precum Sfântului Apostol Petru: «Paşte oile mele. Paşte mieluşeii mei. Ai grijă de turma mea»“.

„Rouă de har, file de istorie“

La finalul Sfintei Liturghii arhiereşti a fost lansată monografia bisericii botoşănene - „Rouă de har, file de istorie“, alcătuită de pr. prof. Gheorghe Viziteu, cel care a păstorit mai mulţi ani  această comunitate. Despre acest lucru a amintit într-un scurt cuvânt pr. Partenie Apostoaie, actualul paroh de la Vovidenia: „Slavă lui Dumnezeu pentru faptul că ne-a învrednicit să ajungem în această zi măreaţă, în care avem o întreită bucurie. În primul rând, îl avem alături pe Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan, părintele nostru duhovnicesc, şi, aşa cum considerăm noi, creştinii, acolo unde este episcopul, acolo este Biserica întreagă, iar unde este Biserica, acolo este Mântuitorul Hristos, şi unde este Mântuitorul Hristos, acolo  este Împărăţia Sa, este bucurie şi har peste har, după cum ne spune Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan. În al doilea rând, este un moment de bucurie şi faptul că noi suntem generaţia chemată să mulţumim lui Dumnezeu pentru toate darurile revărsate în decursul timpului asupra acestui loc sfânt şi în ultimii 180 de ani asupra acestei sfinte biserici. Multe au fost greutăţile -  biserica aceasta a cunoscut şi Taborul, dar a cunoscut şi Golgota, însă, cu ajutorul lui Dumnezeu, ne aflăm la ceas de mulţumire în această biserică măreaţă, pe care încercăm să o înfrumuseţăm cu prezenţa noastră la sfintele slujbe şi mai ales la Sfânta Liturghie. Iar în al treilea rând, avem o bucurie deosebită, pentru că ne-a ajutat Bunul Dumnezeu să alcătuim, să cercetăm, să răsfoim pagini de istorie a Botoşanilor şi a acestei biserici şi să lansăm în această zi monografia bisericii noastre, numită sugestiv «Rouă de har, file de istorie», pentru că o biserică este o fântână, este un izvor de har, este un râu care ne aduce nouă har mântuitor, mângâietor, care ne tămăduieşte, ne mângâie, ne bucură şi ne dăruieşte viaţă“, a spus pr. paroh Partenie Apostoaie.

Drept răsplată pentru eforturile depuse de-a lungul anilor în activitatea pastoral-misionară, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei i-a hirotesit pe pr. Partenie Apostoaie şi pr. Gheorghe Viziteu în iconomi stavrofori, oferindu-le crucea, bederniţa şi brâul roşu. Din partea Parohiei Vovidenia, IPS Teofan a primit două cărţi, oferite în contextul Anului omagial al Sfinţilor Martiri Brâncoveni, anume „Martiriul Sfinţilor Brâncoveni“ şi „Arta Brâncovenească“.

Manifestările religioase s-au încheiat cu săvârşirea unui Trisaghion, în care au fost pomeniţi ctitorii Bisericii Vovidenia.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 721

Id: 41383

Data: Jun 9, 2014

Imagine: