]]>Puţini cunoşteau numele Roman Braga în România anilor '90. Un stâlp al Ortodoxiei în ţară, atât cât i s-a permis, dar mai ales dincolo de Ocean, în Statele Unite ale Americii. Cuvântul cumpănit al acestui părinte, pentru care temniţele comuniste au însemnat revelaţia vieţii sale, ne descoperă un om puternic prin răbdarea lui, un om luminos care a aflat taina vieţuirii în Hristos. Părintele Roman Braga s-a mutat de curând la ceruri. Dar şi de acolo ne veghează rugăciunea lui. Mai jos, fragmente dintr-un interviu acordat lui Dinu Cruga. M-am născut în Basarabia din aşa-numiţii ţărani liberi care n-au fost niciodată robi ai proprietarilor de pământ. Aproape de casa familiei mele era o mănăstire cu opt monahi şi nu cred deloc că acest lucru a fost o simplă coincidenţă. Prima persoană duhovnicească din viaţa mea a fost mama. Ea ştia Psaltirea pe de rost. În tinereţea ei a vrut să fie monahie, dar potrivit obiceiului vremii a ascultat de părinţi şi s-a căsătorit cu un bărbat care din fericire i-a înţeles înclinaţiile duhovniceşti. Aşa că locuinţa noastră era asemenea unei bisericuţe. Pereţii erau plini de icoane, iar rafturile pline de cărţi de cult. Pot spune că am trăit în familie ca într-o mănăstire. În afară de poveştile pe care le citeam în copilărie pentru a ne dezvolta imaginaţia, eram obligaţi să citim Psaltirea, Ceaslovul, Triodul, Penticostarul şi Vieţile sfinţilor. Tatăl meu nu a cumpărat cele 12 volume ale Mineiului pentru că socotea că ar costa prea mult. Când aveam 5 ani am putut citi Acatistul Sfintei Maria Magdalena în alfabetul chirilic. Aceasta a fost prima mea lectură. Eram copii normali, foarte activi, făcând năzbâtii ca nimeni alţii. Dar mama ne punea să citim una sau două catisme. Nu ne bătea sau alte pedepse. În timp, ne-am obişnuit să le citim cu plăcere. Mai multe detalii în Ziarul Lumina.

Download: Click for download attached file: Dialog cu parintele Roman Braga

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 662

Id: 51787

Data: May 18, 2015

Imagine: