Pentru un vizitator de duminica, la Biserica ortodoxa Sfantul Ioan Botezatorul din Euless, un orasel aproape de cunoscutul Dallas, slujba diminetii incepe linistit, cu Utrenia in engleza pe glasuri bizantine, urmata de Sfanta Liturghie, dupa tipic. Ce este insa poate socant pentru cineva care ne viziteaza pentru prima oara este momentul Rugaciunii Domnesti, Tatal nostru, care, dupa obiceiul locului, este intonata in sase limbi diferite. Este un moment care ne aminteste in fiecare duminica de amestecarea limbilor Babilonului, dar si de pogorarea Sfantului Duh asupra Apostolilor care au primit darul grairii in limbi spre propovaduirea Evangheliei. Aceste doua aspecte, al amestecarii limbilor si al predicarii Evangheliei catre neamuri, caracterizeaza pe scurt Ortodoxia in America.America a primit Ortodoxia pe filiera rusa, pe vremea cand Alaska era inca un teritoriu rusesc. Prin stradaniile sfintilor misionari, precum Sfantul Tihon al Moscovei (1865–1925) sau Sfantul Preot Martir Juvenalie al Alaskai (1761-1796), a fost adusa la Ortodoxie o mare parte a populatiei de bastinasi aleuti care au primit credinta si au pastrat-o cu pretul vietii. Este cunoscut martiriul Sfantului Petru Aleutul care, refuzand parasirea credintei ortodoxe, a primit prin cazne coroana muceniciei in California, in anul 1815. Dupa incheierea perioadei proto-misionare, situatia Ortodoxiei in America se schimba insa radical. Odata cu afluxul emigrantilor din Balcani, din Europa Centrala si Rasariteana, precum si din Orientul Apropiat si Mijlociu, balanta majoritatii ortodocsilor din America se inclina catre acestia. Nou-venitii, in cautarea unei vieti mai bune in lumea noua, au adus cu ei si credinta ortodoxa, pastrata initial in comunitati etnice inchise. Unele grupuri mai numeroase, precum grecii, au format chiar orase-in-orase in zonele mai dens populate, cum ar fi Chicago, New York sau Detroit, unde supravietuiesc inca asa-numitele Greek towns. Aceasta izolare, datorata in parte persecutiilor etnice ale societatii vremii, dar si inabilitatii imigrantilor de a vorbi limba engleza, a caracterizat toate grupurile de emigranti ortodocsi. Primele generatii de preoti ortodocsi in America au provenit in exclusivitate din tarile de bastina, servind in aceste comunitati disparate. Gruparea pe jurisdictii ortodoxe nationale a venit mai tarziu, odata cu imbunatatirea comunicatiilor si a mijloacelor de transport. Acest lucru nu s-a facut fara dificultati din cauza imprastierii unei populatii reduse pe un teritoriu imens. Personalitati importante, ca Sfantul Episcop Rafael din Brooklin, Episcopul Policarp Morusca, Patriarhul Athenagoras I al Constantinopolului si altii, au adus contributii deosebite la unificarea comunitatilor etnice sub obladuirea patriarhiilor-mama. Majoritatea patriarhiilor autocefale nationale au astazi episcopii autonome care le reprezinta in America, aservind nevoile spirituale ale comunitatilor respective. Acesta este stadiul babilonic al Ortodoxiei in America, slujind aceeasi Liturghie in limbi diferite, unita in credinta, dar despartita etnic. Desi justificata istoric, aceasta separare administrativa a dus la unele probleme de ordin canonic, precum existenta mai multor jurisdictii episcopale asupra aceluiasi teritoriu, divergente in modul de primire a convertitilor, unele diferente liturgice, probleme care persista si astazi. Astfel, integrarea emigrantilor a fost accelerata, iar generatiile urmatoare au inceput sa iasa din sabloanele culturale ale parintilor. Limbile nationale au inceput sa fie folosite din ce in ce mai putin in conversatiile familiale, engleza devenind norma, pasul urmator fiind, natural, introducerea acesteia in cult. Introducerea limbii engleze in Liturghie a constituit deschiderea cea mai importanta a Ortodoxiei si marcheaza inceputul perioadei pe care o vom numi misionara sau cincizecimica. Este momentul in care Biserica incepe sa-si extinda activitatea mantuitoare si asupra populatiei americane generale, incetand a sluji doar necesitati etnice. Ortodoxia incepe sa fie cunoscuta de cultele crestine americane care pana atunci i-au ignorat existenta, fiind numita astazi cel mai bine pastrat secret al crestinismului american. Se deschid seminarii teologice ortodoxe in America, iar noii preoti formati aici vor perpetua directia de integrare a Ortodoxiei in caracterul national american. In momentul de fata, Ortodoxia continua sa fie o voce destul de firava in contextul majoritatii marilor denominatii protestante si al romano-catolicismului. Odata cu noua sa deschidere insa, se observa o crestere accelerata a Ortodoxiei, datorata in mare parte influxului de convertiti proveniti din denominatiile majoritare, care, nemultumiti de diluarea mesajului evanghelic si secularizarea accentuata a contextului crestin american, vin sa se impartaseasca din Sfanta Traditie si consistenta practicii liturgice ortodoxe. Pasul urmator in mod evident trebuie sa fie unificarea episcopiilor etnice intr-o biserica nationala americana care sa deserveasca nevoile specifice ale locuitorilor acestor meleaguri. Odata cu recenta formare a Adunarilor Episcopilor Ortodocsi Canonici locali, nadajduim ca sub obladuirea Duhului Sfant diferentele se vor aplana, iar America va beneficia de o Ortodoxie puternica, cu voce unica. (Articol realizat de Pr. Vasile Tudora si publicat in "Lumina de Duminica" din data de 24 martie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 669

Id: 29413

Data: Mar 24, 2013

Imagine: