Recunoasterea existentei lui Dumnezeu al Carui chip il purtam face ca dimensiunea religioasa sa fie una constitutiva fiintei umane. In consecinta, societatea trebuie sa tina seama de ea, familia este necesar sa nu neglijeze acest fapt, scoala nu trebuie sa uite aceasta evidenta. Şi aceasta, netinand seama de optiunea catorva care prefera sa aleaga raul in loc de bine, sa spuna negrului alb si sa declare ca poarta de grija scolii romanesti si copiilor din aceasta tara in numele umanismului secular. Atacurile la care sunt supuse in ultima vreme atat Biserica Ortodoxa Romana, cat si proiectele pe care aceasta le initiaza in spatiul public de la noi ne fac sa credem ca traim o vreme vecina cu apocalipsul. Piedicile puse construirii Catedralei Mantuirii Neamului, cautarea legiferarii prostitutiei, incercarea de a scoate religia din scoala publica sunt principalele puncte asupra carora se concentreaza propaganda antireligioasa, anticrestina dusa de cativa oameni care au ramas in urma istoriei cu cel putin 40-50 de ani, cand ateismul stiintific era servit cu forta intelectualitatii romanesti.Educatia religioasa, esentiala pentru societatea romaneascaDin 1990, dupa schimbarea regimului comunist, religia a inceput sa fie studiata ca disciplina de invatamant in scoala publica din Romania. Se revenea la o normalitate care fusese desfiintata in anii de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, cand religia era eliminata dintre materiile de studiu obligatorii.Astazi, religia este studiata la toate nivelurile educationale ale institutiilor de invatamant preuniversitar. Care sunt consecintele formative ale deschiderii scolii catre spiritualitatea religioasa? Cum percep fostii elevi importanta orei de religie in formarea lor spirituala, sociala, umana? A fost bine-venita profesarea credintei si la nivelul institutiei scolare?Toate aceste intrebari puse pentru a evalua consecintele educatiei religioase asupra formarii comportamentale a tinerilor au primit un raspuns. In urma cercetarii nationale 'Educatia moral-religioasa in sistemul de educatie din Romania', realizata in 2008 in cadrul Institutului de Ştiinte ale Educatiei, rezultatele arata ca 85,7% dintre elevi, 91,4% dintre parinti si 88,6% dintre profesorii diriginti considera credinta religioasa ca fiind importanta in viata lor. S-a constatat de asemenea o imbunatatire a conduitei copiilor si tinerilor ca urmare a introducerii religiei in scoli.'Ora de religie, afirma la inceputul anului scolar 2010-2011 Patriarhul Romaniei, nu este umplere a timpului, ci sfintire a timpului, este apostolat sfant. Ea promoveaza o vedere a sensurilor profunde ale realitatii vietii si lumii si pregateste nu numai cetateni pentru patria pamanteasca, ci si cetateni ai Raiului, ai patriei ceresti. Nu exista investitie mai mare decat transmiterea credintei ca valoare vesnica'.Religia presupune o anumita maniera de a trai Educatia este prin esenta purtatoare de valori, iar spatiul scolar este prin excelenta un 'spatiu axiologic'. Şcolile publice in Romania au nevoie urgenta de o educatie asupra valorilor. Iar studiul religiei, mai mult decat oricare alta materie, introduce clar si explicit chestiunea valorilor in viata omului.Intr-un articol despre studiul religiei in scoala, Fernand Ouellet il citeaza pe cercetatorul Charles Knicker, care insista pe legaturile stranse intre educatia valorilor si studiul religiei: 'Ratiunea cea mai importanta pentru care trebuie sa discutam studiul religiei in scoala este poate aceea ca pentru cei mai multi religia presupune o anumita maniera de a trai, un sistem de actiuni, de fapte, deliberat organizat in vederea schimbarii comportamentelor individuale si colective'. In consecinta, studiul religiei nu poate fi considerat un lucru de suprafata. In studiul sau, 'Consecinte ale educatiei religioase asupra formarii conduitelor tinerilor. Perspectiva beneficiarilor', Constantin Cucos, profesor universitar in cadrul Facultatii de Psihologie si Ştiinte ale Educatiei, Universitatea 'Al.I. Cuza' din Iasi, afirma ca 'diapazonul conduitelor generate de insusirea valorilor religioase este larg, el dand seama atat de atitudini si valori personale, interiorizate adanc in infrastructura psihica a persoanei (sentimente, atitudini, crezuri, valori), dar si comportamente supraindividuale, prosociale, grupale (intrajutorare, altruism, solidaritate). Ceea ce ne aduce in plus conotarea religioasa a conduitelor sunt intemeierea, densitatea, trainicia acestora comparativ cu cele cladite pe esafodaje intelectualiste sau strict pragmatice'. Dar, in critica lor privind educatia asupra valorilor, unii profesori occidentali s-au intrebat asupra oportunitatii de a justifica pertinenta educativa a religiei prin contributia sa la educatia valorilor si la educatia morala. Conform acestor critici, o asemenea abordare se intemeiaza pe asteptari naive si nerealiste fata de ceea ce poate aduce scoala in general si studiul religiei in particular privind ameliorarea situatiei morale a societatii. Trebuie, spun ei, sa negam orice relatie intre sfera religioasa si campul valorilor morale. Acestei atitudini i se opun mai multi profesori americani - sa amintim doar pe Thayer Warshaw si Guntram Bischoff -, care au adus corectii permitand sesizarea mai buna a relatiilor intre explorarea campului religios si moral, pe de o parte, si oferta, propunerea valorilor religioase si morale, pe de alta parte. Educatia morala descriptiva si prescriptivaWarshaw stabileste o distinctie neta intre cele doua forme de educatie morala: educatia morala 'descriptiva' si educatia morala 'prescriptiva'. Prima forma vizeaza dezvoltarea cunostintelor individului in domeniul comportamentului si al valorilor morale. A doua forma cauta sa promoveze dezvoltarea, cresterea si imbunatatirea morala a elevului. Ea incearca sa faca din el un mai bun cetatean atat pentru lumea in care traieste, cat mai ales pentru vesnicie. Astfel, dupa cum spune si profesorul Cucos, in panoplia valorilor comportamentale induse de conexiunea cu spiritualitatea religioasa se pot include mai multe categorii: conduite morale (cinstea, dragostea de adevar si dreptatea, iubirea semenilor, modestia, generozitatea, milostenia si iertarea), conduite sociale (jertfirea, rabdarea, intrajutorarea) si conduite spirituale (credinta in Dumnezeu, evlavia, practicarea virtutilor crestine si cultul mortilor).Fara Hristos, umanismul lupta impotriva omuluiCuvantul umanism este destul de recent in istoria ideilor din Europa. El desemneaza miscarea de gandire a Renasterii care intentiona sa se reinnoiasca cu gandirea antica prin studiul filosofilor si literatilor greci si latini: ceea ce atunci insemna studiul umanioarelor. Aceasta miscare a Renasterii a nascut asadar curentul filosofic orientat spre emanciparea fiintei umane care s-a concretizat in Secolul Luminilor si in Revolutia Franceza. Umanismul renascentist, afirma parintele Constantin Dragnea in studiul sau 'Religia in Uniunea Europeana', a constituit o reactie impotriva ascetismului medieval, al carei ideal a incetat sa mai fie transfigurarea fiintei umane, degenerand intr-un sistem de constrangeri si retete spirituale straine de spiritul Evangheliei si al traditiei crestinismului primar. Intr-o societate in care trupul si viata pamanteasca erau considerate forme de expresie ale raului, umanismul afirma frumusetea trupului si a placerilor vietii pamantesti, iar idealul libertatii inlocuieste idealul sfinteniei. Umanismul este o razvratire impotriva adevaratei naturi a omului si a lumii, o fuga de Dumnezeu ca centru al fiintei umane, o negare a tuturor realitatilor existentei umane. De aceea, subumanismul nu este un obstacol in realizarea umanismului; subumanismul reprezinta culmea si scopul umanismului. Umanismul iluminismului, care neaga adevarata natura a omului in calitate de chip al lui Dumnezeu, nu este deloc umanism; irationalismul ne invata ca 'rationalismul' iluminismului, care divorteaza de Dumnezeu - ultima Ratiune -, nu este, in fond, rational.Cu timpul, sensul cuvantului a devenit din ce in ce mai vag, astfel incat, la sfarsitul secolului al XIX-lea, el acoperea un apel in favoarea demnitatii umane. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, filosofii au facut din acest cuvant un concept la moda si s-a vorbit atunci despre un umanism marxist, despre un umanism personalist, filosofic, notiuni care nu implicau in acel moment decat refuzul, respingerea unei societati considerate inumane.Umanismul a fost revendicat ca fiind crestin inca de la originile sale. Umanistii francezi crestini din secolul trecut, Charles Péguy, Emmanuel Mounier si Jacques Maritain, au sustinut in operele lor ca Iisus a venit in lume sa traiasca viata lumii, crestinismul caracterizandu-se prin intrepatrunderea divinului cu temporalul, cu umanul. Patimirile lui Hristos dau sens mortii si suferintelor oamenilor. Speranta crestina conduce lumea. Intr-un cuvant, conditia divino-umana a lui Hristos defineste modelul care inspira umanismul crestin. Modelul Europei crestine - sfantul Omul nou in Hristos in Europa era si ar trebui sa fie sfantul, care, incadrat intr-un proces spiritual: purificare - iluminare - desavarsire, restaureaza comuniunea cu Dumnezeu prin harul necreat, izvorator din Fiinta dumnezeiasca. Astfel, menirea omului in aceasta lume, literalmente noua, este aceea de a ajunge un Hristos prin asemanare, adica un fiu adoptiv al lui Dumnezeu. Şi omul ei ideal nu este omul 'frumos si bun' al umanismului grec, ci sfantul, omul nou in Hristos.Umanismul crestin se vrea conform spiritului invataturii lui Hristos, asa cum este el reliefat in Evanghelii. El apare ca o atentie binevoitoare adusa conditiei umane si dificultatilor omului de-a lungul vietii sale. Dar filosofia umanista consista mai ales intr-un efort neobosit, perseverent, de a trece, gratie Cuvantului lui Dumnezeu, in acelasi timp Logos divin si Om adevarat, de la vizibil la invizibil, de la o religie a literei, formalista, la un crestinism 'in duh si in adevar'; adica sa consideram omul ca avand privilegiul de a putea intra in comuniune de spirit cu Cel ce este Ratiunea, Cuvantul, om care poate si trebuie sa fie in acord cu si inspirat de Transcendenta si nadejde, caile binelui umanitatii.Crestinismul, o marturie a identitatii noastre in spatiul europeanPredarea religiei in scoala reprezinta o componenta esentiala a culturii romane. Biserica Ortodoxa, religia in general si pluralismul religios reprezinta aspecte esentiale care, pe de o parte, definesc personalitatea democratica, moderna a Statului roman, iar pe de alta parte reprezinta expresia identitatii culturale a poporului nostru. De aceea predarea religiei in scoala este atat o responsabilitate istorica, cat si o marturie a identitatii noastre religios-crestine in spatiul european.In contextul in care construim azi o noua configuratie politica a Europei, spatiul comun european, e necesar sa veghem ca tarile care fac parte din Uniunea Europeana sa nu se dilueze intr-o realitate care sa anuleze mostenirea si identitatea istorica de sute si mii de ani pe care fiecare tara si-a construit-o cel mai adesea cu sacrificii umane.Pentru aceasta, este un deziderat, o norma a constructiei europene, sa militeze pentru pastrarea identitatii specifice fiecarui stat. Iar in cazul Romaniei, religia in scoala face parte din cadrul unor asemenea demersuri. Mai mult decat atat, se poate observa limpede ca, in ultimii 20 de ani, de cand religia s-a predat in scoala, aceasta a promovat echilibrul social, iar Biserica Ortodoxa a constituit in permanenta un important si credibil partener de dialog institutional, mai ales in momentele in care societatea noastra a avut dificultati de intelegere a mesajului caracteristic libertatii si democratiei.Trebuie reamintit si faptul ca Legea cultelor adoptata in 2006 subliniaza importanta pe care o au Bisericile si Cultele din Romania, ca parteneri sociali, ceea ce dovedeste importanta care se acorda dialogului interconfesional, interreligios si pluralismului religios, pluralism care reprezinta un important indicator al maturitatii democratice. De aceea, predarea religiei reprezinta practic un demers scolar care arata nivelul de maturitate democratica al tarii noastre. Nu doar Biserica Ortodoxa preda religia in scoala, ci fiecare cult are posibilitatea, in functie de numarul de copii pe care ii are in scoala, putand sa se exprime conform preceptelor, doctrinelor si ideilor moral-religioase caracteristice. De altfel, religia in scoala tine cont de specificul cultural si spiritual al tarii noastre, de dimensiunea ei istorica, de aspectele morale si de cultivarea pluralismului si a tolerantei religioase. Toate acestea sunt obiective educationale pierdute pentru tinerele generatii daca Biserica si cultele religioase nu le-ar preda in scoala.Societatea contemporana traieste schimbari structurale intr-un ritm foarte intens si toate aceste schimbari reclama tot atatea raspunsuri sau abordari din partea Bisericii noastre. Iar invatamantul religios ofera generatiilor de copii raspunsul moral si intelectual pentru toate provocarile pe care viata noastra de azi si complexitatea ei ni le adreseaza.(sociolog Laurentiu Tanase)'In contextul constitutional european, referinta la Dumnezeu si la crestinism nu doar ca nu trebuie exclusa, ci ea este chiar indispensabila.'Joseph Weiler (2003)Absenta religiei din scoala, semnul unei carente culturaleLocul religiei in scoala este pe cale de a ne diviza inca o data pentru ca nu avem curajul de a ne pune intrebarea fundamentala. In loc de a spune: e necesar sa scoatem religia din scoala, ar trebui sa ne intrebam: recunoastem existenta lui Dumnezeu si dimensiunea religioasa este una constitutiva fiintei umane?Raspunsul la aceste intrebari este unul pozitiv, chiar venit din partea adversarilor religiei. Doar ca ei doresc excluderea cu totul din sfera publica a religiosului. Or, niciodata nu lupti impotriva a ceva inexistent. Cenzura pe care o impun credintei crestine cei inversunati contra ei este deci una abuziva si absurda. Dezbaterea asupra locului religiei in scoala este in fond aceasta: daca Creatorul exista - Cel care este cu adevarat Fiinta, cel care nu are nevoie de celelalte existente pentru a fi si care imi da fiinta printr-un dar facut din partea Sa -, atunci trebuie sa vorbesc despre El si trebuie sa vorbesc intotdeauna. Daca Creatorul nu exista - daca eu nu am nevoie de nici o Fiinta pentru a primi fiinta care sunt aici si fiinta de dincolo de aceasta viata -, pentru ce sa fie obligati oamenii sa vorbeasca de aceasta Fiinta care nu exista, pentru ce sa se impuna celorlalti o realitate care nu este decat o iluzie, un fruct al imaginatiei colective?Absenta studiului religiei din cadrul invatamantului de masa este o mare carenta, o lipsa impardonabila de cultura in ultima instanta. Cine se lipseste in mod voit de studiul Bibliei, cea mai insemnata carte din istoria umanitatii, nu poate fi socotit decat un mare ignorant.Apoi cum am putea explica istoria catedralelor occidentale, cum am putea vorbi despre toate monumentele crestine, despre icoane, despre bibliotecile marilor manastiri, despre tablourile religioase ale Florentei, Venetiei, Vienei, fara a face referinta la Dumnezeul crestin?Ar trebui sa eludam toata istoria Evului Mediu european, ar trebui sa dispara de pe pamant Ierusalimul, Constantinopolul, Vaticanul pentru a nu pomeni decat numai cateva din locurile unde s-a nascut si a inflorit crestinismul. Cum ne-am putea imagina Europa fara Sfantul Constantin, fara Carol cel Mare, fara Sfantul Voievod Ştefan cel Mare? Fara toate acestea, Europa ar fi o lume rece, fara arta, fara arhitectura, fara pictura, fara bazilici, fara icoane, fara mozaicuri, fara cantec, fara literatura, fara cultura in definitiv.Cum am putea invata istoria romanilor fara a pomeni de manastirile din nordul Moldovei, Voronet, Sucevita, Moldovita si Humor, de diaconul Coresi, de Cazania lui Varlaam, de Psaltirea lui Dosoftei, fara a aminti de Biblia de la Bucuresti? Sau, mai nou, cum am putea explica rezistenta anticomunista din Romania fara credinta puternica a mirenilor si a preotilor care au suferit in temnitele crunte unde au fost aruncati?Elevii trebuie sa stie ca scoala la romani s-a facut in tinda Bisericii, si nu in alta parte, iar credinta crestina a fost marturisita de multe ori cu pretul vietii. Romanii stiu ca omul nu e om fara Dumnezeu. De aceea normalitatea pentru acest neam este credinta, nu necredinta, este preaplinul vietii, nu moartea spirituala, nu vidul, este afirmatia, nu negatia. (Articol publicat in ziarul Lumina de Duminica din data de 27 februarie 2011).

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 793

Id: 12074

Data: Feb 27, 2011

Imagine: