In teologia patristica, spiritualitatea sau deschiderea Sfintei Scripturi are ca premisa Jertfa lui Hristos (Apoc. 5, 9), caci literele cu orizontalitatea lor nu pot arata adancul inimii care deschide cerul, asa cum Hristos aratat (Ioan 1, 31) prin Botez nu putea fi cunoscut (Ioan 17, 3) inainte de Jertfa. Fata de Sfanta Scriptura, Hristos este intregul ca duh ceresc, care inseamna mai mult decat suma tuturor partilor sale componente din Sfintele Scripturi. Ca duh fata de literele Scripturii, El este dovedit ca este viu (Evrei 7, 8) prin Jertfa, ca putere a unei vieti nepieritoare (Evrei 7, 16). Hristos era forma cea mai smerita a vietii omenesti, datorita Duhului Sfant, prin ascultare (Fil. 2, 7), aflam dintr-un articol semnat de diac. prof. Ioan CARAZA, publicat in cotidianul Ziarul Lumina.In teologia patristica, Jertfa lui Hristos deschide intreg continutul Sfintei Scripturi si intregul mister al iconomiei divine. Dar cel care a aprofundat cel mai mult sensul liturgic al Revelatiei prin Jertfa a fost Sf. Vasile cel Mare. Din cauza ereziei ariene care sfida tocmai sfintirea Numelui lui Dumnezeu in Hristos ca Atottiitorul, Sf. Vasile cel Mare a simtit nevoia relevarii adancului Sfintelor Scripturi prin Jertfa Mantuitorului ca pret de rascumparare (I Cor. 7, 23). Arianismul provocase in Biserica pentru unii o ignorare a lui Hristos ca Dumnezeu aratat in Hristos, iar pentru altii intelegerea Sa ca Dumnezeu Atotputernic, intocmai ca in Legea Veche. Multi amanau Botezul ca taina a intrarii in Biserica, insa Sf. Vasile ii chema sa intre prin nastere din nou (Ioan 3, 5) ca asemanare cu Hristos pentru viata vesnica. Era nevoie de catehizare in acest sens. Sf. Vasile a randuit ca aceasta parte pregatitoare prin disciplina arcana sa preceada Liturghia credinciosilor, ca o pregatire pentru vederea dincolo de catapeteasma in Sfanta Sfintelor inimii lui Hristos, o cunoastere mai profunda si, de fapt, adevarata realitate fata de aratarea Sa dinainte de Jertfa, ca realitate apofatica a bucuriei depline. Erau necesare partasia catehumenilor printr-o pregatire la Botezul pascal al lui Hristos prin Jertfa Sa si vrednicia de a-L invoca pe Dumnezeu ca Tata prin Duhul Sfant. In acest fel era respinsa atotputernicia ariana a lui Dumnezeu de sub Lege, intocmai cum spunea Sf. Pavel: Nu lepad harul lui Hristos, caci daca indreptarea vine din Lege, atunci Hristos a murit in zadar (Gal. 2, 21). La arieni era o atitudine asemanatoare cu cea a fariseilor plini de ravna fata de atotputernicia lui Dumnezeu, dar erau fara cunostinta (Rom. 10, 3) si prigonitori ai lui Hristos. Arienii ignorau, insa, tocmai cunostinta aratarii lui Dumnezeu prin Jertfa lui Hristos ca sfintire a Numelui, deoarece pentru ei Lumina ajunsese un intuneric cu atat mai mare (Mt. 6, 23).Pastrarea Evangheliei bucuriei prin Jertfa lui HristosSf. Vasile arata, astfel, ca este zadarnica teama de atotputernicia lui Dumnezeu (I Cor. 15, 14), prin care este lepadat harul (Gal. 2, 21), daca nu are loc scrierea in inimi prin puterea Sa atottiitoare in Hristos, deoarece aceasta aduce invierea si viata vesnica. Sf. Vasile facea, astfel, dovada constiintei Bisericii in Hristos, aceea de a da in dar ceea ce a primit in dar (Mt. 10, 8). Teologia sa releva realitatea apostolica a Cincizecimii la care Biserica a fost calauzita de Hristos ca la un Botez cu Duhul Sfant. Atunci, pe langa puterea propovaduirii ca martori vii ai lui Hristos, Duhul Sfant le-a dat si puterea de a marturisi in scris prin aducerea aminte a tot ceea ce a facut si a invatat Hristos. Dar, asa cum Jertfa lui Hristos a devenit, prin Duhul Sfant, Euharistie a recunostintei, tot astfel, forma scrisa a Revelatiei a fost lasata pentru pastrarea Evangheliei bucuriei (Rom. 15, 4) prin Jertfa lui Hristos ca temelie unica a Bisericii (I Cor. 3, 11). Deci intelegerea Sf. Scripturi este tot un dar al Duhului Sfant, Mangaietorul, caci, asa cum Intruparea nu a putut fi cunoscuta decat prin Jertfa, tot astfel, Sf. Scriptura are nevoie de sfintire a Cuvantului ca Adevar, deoarece, mai mult decat in Vechiul Testament, la temelia Sfintei Scripturi a Noului Testament este Intruparea care inseamna partasie la firea Duhului Celui Ceresc (II Petru 1, 4). Astfel, primind Botezul prin apostolul Filip, famenul etiopian nu a mai avut nevoie de intelegerea Sfintelor Scripturi, decat ca rabdare si mangaiere (Rom. 15, 4), caci in spatele literei aflase duhul ei datator de viata, cum arata Sf. Vasile in Comentariul sau la Psalmul 32: Adancurile sunt intocmai ca niste odoare vrednice de comorile dumnezeiesti; Ceea ce este inchis in comorile dumnezeiesti nu este usor de priceput de orisicine la intamplare; Duhul cunoaste profunzimile lui Dumnezeu, iar faptura primeste prin El descoperirea Tainelor. Iluminarea Duhului face ca tot ceea ce este fire omeneasca in Hristos sa fie descoperirea lui Dumnezeu, pentru care Sf. Scriptura da marturie; dar ea este numai un val dupa care se ascunde dumnezeirea lui, pe care numai Sfantul Duh il poate ridica. Fara cunoasterea lui Hristos in lumina pe care o proiecteaza asupra persoanei si operei Sale Sfantul Duh din adancul constiintei credinciosilor, intelegerea Scripturii intampina oprelistea zabranicului ce invaluia ochii lui Israil. Fara patrunderea in spiritul Traditiei ar lipsi intelegerea duhovniceasca a Scripturii, pentru ca, izolata de Traditie, Scriptura se usuca in insesi radacinile ei, care se adapa din adancurile spirituale ale Duhului Sfant.Puterea Imparatiei lui Dumnezeu prin HristosPentru Sf. Vasile cel Mare, cunoasterea spirituala a Scripturii este cu putinta mai ales in Sfanta Euharistie. Este vorba de o participare la Hristos, Care nu poate fi cunoscut decat prin partasie, asa cum natura mierii nu se poate explica prin cuvinte celor necunoscatori, ci numai prin gustul care vine de pe urma simtirii, intrucat prin Sfintele Taine se dobandesc nu numai intelegerea Cuvantului, ci si simtirea bunatatii Lui. Astfel, pentru partasia la Hristos prin Sfintele Scripturi si Sfintele Taine, nu este nevoie atat de mult de intelepciunea omeneasca, ci in primul rand de descoperirea Duhului, caci intelepciunea omeneasca se ocupa cu inceputurile si cu sfarsitul, deoarece nu are miezul, care este descoperirea in Hristos, spune Sf. Vasile in opera sa Hexaimeron: caci miezul este Hristos, Alfa si Omega (Apoc. 22, 13). Intelepciunea antica face sufletul subtil, dar netransparent pentru Lumina adevarata, ca ochii acelor pasari, patrunzatori in intuneric, dar care obosesc la lumina soarelui. Miezul, la care se refera Sf. Vasile, nu este decat sfintirea Numelui lui Dumnezeu ca temelie a Revelatiei, asa cum a fost odinioara fapta izbavirii din Egipt dupa Numele Sau Domnul (Ies. 6, 3), pe temeiul careia s-a dat Revelatia creatiei ca rod al atotputerniciei. Deci sfintirea Numelui lui Dumnezeu este puterea Imparatiei Sale prin Hristos, Domnul slavei (I Cor. 2, 8).

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 853

Id: 3956

Data: Jan 1, 2010

Imagine: