Cunoasterea lui Dumnezeu nu este rezultatul efortului uman, ci rod al descoperirii divinitatii Care Se reveleaza pe Sine omului. Marturia cea mai importanta a acestei descoperiri este Sfanta Scriptura. Potrivit pedagogiei divine, Dumnezeu Se descopera treptat in Scripturi, mai intai in Vechiul Testament ca Unicul Dumnezeu, iar mai apoi, in Noul Testament, ca Dumnezeu Unul in fiinta, dar intreit in Persoane: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Despre Persoana dumnezeiasca a Duhului, numeroasele texte si aluzii vechi-testamentare sunt intelese abia in lumina Noului Testament. Dar in Noul Testament nu aflam numai o invatatura rationala despre Duhul Sfant, ci si invitatia si calea de a ne uni cu El.I. Pregatirea aperceptivaDaca iconomia mantuirii lumii incepe de la Tatal prin Fiul in Duhul Sfant, indreptarea noastra incepe de la Duhul, in intelesul in care primim mai intai Duhul in Sfantul Botez, Care deschide si pregateste comuniunea cu Fiul si Tatal, dupa cuvantul Sfantului Marcu Ascetul: Pe Duhul Sfant il primim la botez. Dar fiindca Acesta este numit Duhul lui Dumnezeu si Duhul Fiului, de aceea, prin Duhul primim si pe Tatal si pe Fiul.II. Anuntarea temeiIn cele ce urmeaza ne vom referi, asadar, la Persoana Duhului Sfant, urmarind aluziile vechi-testamentare si principalele puncte ale invataturii nou-testamentare despre prezenta si lucrarea Sa in iconomia mantuirii lumii.III. Tratarea1. Duhul Sfant in Vechiul Testament1.1. La creatieInca din primele pagini ale Scripturilor, textele vechi-testamentare amintesc de prezenta si lucrarea Duhului. Astfel, in referatul creatiei se spune ca asupra materiei inca nedefinite Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor (Fac. 1, 2). Aceasta expresie arata, dupa Sfantul Vasile cel Mare, puterea creatoare a Duhului Sfant. De asemenea, sfatul dumnezeiesc prezentat de cartea Facerii la plural: Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra (Fac. 1, 6), a fost inteles de exegeza crestina ca fiind sfatul dumnezeiesc al Preasfintei Treimi. Participarea Duhului Sfant la creatie este marturisita si in Psalmul 32, 6: Cu Cuvantul Domnului cerurile S-au intarit si cu Duhul gurii Lui toata puterea lor. De aceea, Duhul Sfant este numit Datatorul de viata.1.2. In istoria poporului alesUna din cele mai cunoscute teofanii din Vechiul Testament este cea de la stejarul Mamvri (Fac. 18). Aici i se arata Dumnezeu lui Avraam in chipul a trei Oameni si, desi sunt Trei, Avraam se adreseaza la singular: Doamne, de am aflat har inaintea ta... (18, 3). Episodul misterios pentru vremurile vechi-testamentare devine limpede citit in cheia revelatiei Noului Testament: cei trei Oameni sunt cele trei Persoane dumnezeiesti ale Sfintei Treimi.Mai explicit insa, Persoana Duhului Sfant este prezenta in Vechiul Testament in alesii lui Dum-nezeu care au condus poporul Israel, precum Moise (Num. 11, 16-17), Iosua (Num. 27, 18), sau judecatorii: Otniel (Jud. 3, 10), Ghedeon (Jud. 6, 34), Ieftae (Jud. 11, 29), Samson (Jud. 13, 25), pe vremea teocratiei. Acelasi Duh Sfant este insa si cel care unge pe primii regi: Saul (I Reg. 11, 6) si David (I Reg. 16, 13).1.3. In cartile profeticeProorocia este prezentata in Vechiul Testament ca lucrare a Duhului lui Dumnezeu. Astfel, Duhul Domnului il poarta pe Ilie Tesviteanul (III Reg. 18, 12) si prin acelasi Duh, Valaam (Num. 24, 1-2), David (II Reg. 23, 2), Isaia (Is. 48, 16), Miheia (Mih. 3, 8), Iezechiel (Iez. 2, 2) si altii proorocesc. In acelasi timp, scrierile profetice vorbesc despre Duhul Sfant Care este prezent in poporul ales (Is. 44, 1-5; 64, 10-14; Agheu 2, 4-5).2. Duhul Sfant in Noul Testament2.1. In viata si lucrarea lui HristosRelatand despre Intruparea si lucrarea Fiului lui Dumnezeu in lume, autorii cartilor Noului Testament leaga aceste evenimente nu numai de Dumnezeu Tatal, ci si de Persoana Duhului Sfant. Astfel, Duhul Sfant Se pogoara in pantecele Fecioarei Maria la Buna Vestire (Lc. 1, 35); Se pogoara in chip de porumbel la Botez peste Hristos cufundat in apele Iordanului (Lc. 3, 21-22); Hristos este plin de Duhul Sfant, Care-L duce in pustia Carantaniei (Lc. 4, 1). Mai mult, Duhul Sfant este activ in minunile pe care le-a lucrat Hristos (Mt 12, 28) si-L sustine in momentul Jertfei pe Cruce (Evr. 9, 14).2.2. Vestirea pogorarii Duhului SfantO serie de versete din Evanghelia dupa Ioan se inscriu printre textele cele mai importante ale pnevmatologiei nou-testamentare. Este vorba de Ioan 14, 16-17. 25-26; 15, 16; 16, 6-15. In contextul marii cuvantari de despartire, cum este numita de exegeti, Hristos descopera ucenicilor faptul ca urmarea preamaririi Sale prin Patimiri si Inviere va fi pogorarea Duhului Sfant. Hristos caracterizeaza Persoana Duhului ca Mangaietor (Paracletos) - adica Cel care ii va sustine intr-o lume ostila, si Duh al Adevarului - ca Cel prin care umanitatea va avea acces la Adevar (cf. In. 14, 6), in opozitie cu duhul amagirii (I In. 4, 6). Duhul Sfant le va aduce aminte si ii va invata toate pe ucenici si pe urmasii lor, marturisind pe Hristos (15, 26) si vadind lumea de pacat de dreptate si de judecata (16, 8). De asemenea, Duhul Sfant cele viitoare va vesti (16, 30) si va slavi pe Hristos (16, 14). In ceea ce priveste relatia cu Tatal si cu Fiul, Duhul Sfant de la Tatal purcede si este trimis de Fiul de la Tatal (15, 26).2.3. Pogorarea Duhului SfantPrima istorie a Bisericii, cartea Faptele Apostolilor, descrie in cap. 2 Pogorarea Duhului Sfant in chip de limbi ca de foc peste Apostolii si ucenicii adunati in Ierusalim la cincizeci de zile dupa Inviere. Acest eveniment inaugureaza Biserica, inteleasa ca extindere a Trupului indumnezeit al lui Hristos prin Duhul Sfant in credinciosi (pr. Staniloae). Asadar, dupa Inaltare, Persoana Du-hului Sfant se pogoara in chip plenar peste lume, nu ca sa-l inlocuiasca pe Hristos, ci ca sa extinda lucrarea Acestuia.2.4. In teologia paulinaTrupul ucenicilor lui Hristos este templu al Duhului (I Cor. 6, 19) in care Duhul Sfant se roaga cu suspine negraite (Rom. 8, 26). Prezenta Acestuia in credinciosi se vadeste in virtutile numite de Sfantul Pavel roada Duhului (Gal. 5, 22-23), dar si in harisme (I Cor. 12, 7-11). Credinciosii crestini primesc in Biserica arvuna Duhului (II Cor. 5, 5), de care se vor bucura deplin in Imparatia lui Dumnezeu. Ei se impartasesc inca de aici de Duhul, deoarece in Biserica pregusta Imparatia, aflandu-se intre deja si nu inca (Oscar Culmann): deja au primit arvuna Duhului, dar deplin se vor umple de Duhul Sfant numai in eshaton.IV. RecapitulareaParticipand la crearea lumii, Duhul Sfant era si inainte de Hristos prezent in lume, dar nu deplin, ci tainic, in sustinerea creatiei si mai ales in pregatirea ei pentru Intruparea Fiului, deci in istoria poporului ales. In schimb, in Noul Testament, lucrarea si prezenta persoanei Duhului Sfant sunt intelese ca roada a Preamaririi lui Hristos prin Patimiri si Inviere. Biserica intemeiata odata cu pogorarea Duhului Sfant nu este altceva decat Trupul lui Hristos in care harul Duhului lucreaza in credinciosi infierea.V. AsociereaIn una din cele mai cunoscute icoane ortodoxe care se bazeaza pe Facere cap. 18, icoana Sfintei Treimi a lui Andrei Rubliov (sec. XVI), Ingerul din dreapta invesmantat cu o mantie verde Il reprezinta pe Duhul Sfant Datatorul de viata.VI. GeneralizareaCunoasterea, primirea si pastrarea Duhului Sfant reprezinta scopul vietii crestine (Sf. Serafim de Sarov).VII. AplicareaAtat in cultul public, cat si in cel particular, rugaciunea de inceput este aproape intotdeauna Imparate Ceresc, prin care se invoca prezenta si salasluirea Duhului Sfant.Bibliografie orientativa:Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfantul Duh, Ed. IBMBOR, Buc., 1988; Didim din Alexandria (cel orb), Despre Sfantul Duh, Ed. Sofia, 2001; Sf. Grigorie de Nazianz, Cele cinci cuvantari teologice, Ed. Anastasia, Buc., 1993; pr. prof. dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, Ed. IBMBOR, Buc., 1998. (Articol realizat de Pr. lect. dr. Marian Vild si publicat in "Ziarul Lumina" din data de 17 iunie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1673

Id: 31800

Data: Jun 17, 2013

Imagine: