Taina Nasterii lui Hristos pe pamant este evenimentul preafericit si inceputul unei intregi serii de fapte dumnezeiesti, ce au drept scop mantuirea omului, aflam dintr-un articol publicat in editia de astazi a cotidianului Ziarul Lumina. Pentru Sfantul Grigorie Teologul, Taina Intruparii Cuvantului este plinirea dumnezeiestii iconomii si nu poate fi conceputa in afara lui Dumnezeu Celui vesnic si in Treime inchinat. Omul, in calitatea sa de destinatar al planului dumnezeiesc, este chemat sa participe la aceste fapte, in care timpul se uneste cu vesnicia si dumnezeiescul cu omenescul. In acest sens, vom reda in cele ce urmeaza un fragment revelator din Cuvantul la Boboteaza al Sfantului Grigorie Teologul. Caci pentru noi este un singur Dumnezeu, Tatal, din Care sunt toate, si noi intru El, si un singur Domn Iisus Hristos, prin Care sunt toate, si noi prin El (1 Cor. 8, 6) si un singur Duh Sfant, in Care sunt toate. Particularizarile din Care si prin Care si in Care nu inseamna despartirea firilor (caci in acest caz nu s-ar mai fi schimbat prepozitiile, sau ordinea numirilor), ci caracterizeaza insusirile firii celei una si neconfundate. Iar impreuna se aduna sinsusirilet intru Unul, daca nu in treacat va citi cineva ceea ce acelasi Apostol spune, adica de la El si prin El si intru El sunt toate; a Lui sa fie slava in veci. Amin (Rom. 11, 36).[Dupa cum observam, pentru Sfantul Grigorie principiul existentei omului este Sfanta Treime, iar marturisirea Treimii este un act de credinta fundamental, care, departe de a fi unul pur formal si abstract, este o impartasire de puterea de viata a Treimii; salasluirea doxologica in sanul Treimii fiind starea adevarata si fireasca a omului.]Dumnezeu Cel vesnic Se face om, ca pe omul cel pierdut sa-l afle si celor de sus sa-l faca partas Deoarece acestea, sau aceasta, sunt in acest fel, si deoarece trebuia ca inchinarea slui Dumnezeut sa nu fie marginita numai la cele de sus, ci sa fie si jos spe pamantt anumite fapturi inchinatoare, pentru ca slava lui Dumnezeu sa le umple pe toate, fiindca toate apartin lui Dumnezeu; si pentru acesta este zidit omul, fiind cinstit in calitate de faptura a mainilor Lui si de chip al lui Dumnezeu. Dar nu a lui Dumnezeu este ceea ce prin pizma diavolului si prin gustul amar al pacatului s-a facut, cand in chip vrednic de mila s-a vazut despartit somult de Dumnezeu, facatorul sau. Asadar, ce se intampla acum? Şi ce este aceasta mare taina pentru noi? Se innoiesc firile lui Dumnezeu si Dumnezeu om se face; si Acela care S-a suit peste cerul cerului, spre rasaritul slavei si stralucirii Sale, este slavit la apus de catre micimea si smerenia noastra, si Fiul lui Dumnezeu primeste sa Se faca si sa fie numit Fiu al omului. Nu primind schimbare Cel ce era (caci neschimbabil este), ci pentru ca a asumat ceea ce nu era El (iubitor de oameni fiind), pentru ca Cel necuprins sa devina cu putinta a fi cuprins, prin mijlocirea trupului impreuna cu noi petrecand si convorbind, ca din spatele unui acoperamant, caci a suporta Dumnezeirea Sa pura nu este cu putinta firii create si stricacioase. Pentru aceasta, cele de neamestecat se amesteca; nu numai Dumnezeu cu creatia, nici numai mintea cu trupul, nici numai temporalul cu atemporalul, nici numai marginitul cu nemarginitul, ci si nasterea cu fecioria, si Cel ce este mai presus de orice cinstire cu necinstirea, si cel nesupus vreunei patimi cu patima, si Cel nemuritor cu stricaciunea. Deoarece, socotindu-se a fi de nebiruit mesterul rautatii, amagindu-ne (momindu-ne) pe noi cu nadejdea dobandirii dumnezeirii, prin aratarea in trup el insusi a fost amagit (momit); pentru ca pe Adam atacandu-l, de Dumnezeu sa fie prins si lovit, si in acest chip Noul Adam pe cel vechi sa-l redobandeasca, si osandirea trupului sa fie dezlegata, de vreme ce prin trup a fost omorata moartea.[Dumnezeu-Cuvantul Se imbraca in trup omenesc si Se pogoara la omul cel cazut prin pizma diavolului, pentru ca in alt chip nu ar fi fost cu putinta ridicarea fapturii din moartea pacatului, nici omul nu ar fi putut suporta o relatie cu Dumnezeu fara ca Acesta sa-Şi protejeze lucrul mainilor Sale prin asumarea trupului omenesc. Dar prin trupul lui Hristos este lovit si vicleanul diavol, care a crezut ca se lupta doar cu un urmas al lui Adam, iar nu cu Fiul lui Dumnezeu. In acest chip, prin moartea si invierea Mantuitorului a fost omorata moartea si Adam izbavit de sub robia diavolului.]Omul este invitat sa praznuiasca Nasterea lui Hristos si sa devina martor ocular al evenimentelor ce au insotit Taina cea negraita Odata cu Nasterea slui Hristost ,cele dupa cuviinta am praznuit, si eu incepatorul praznicului, si voi, si toate fapturile ce sunt in lume, si cele mai presus de lume. Am calatorit impreuna cu steaua si impreuna cu magii ne-am inchinat (Mat. 2, 1), impreuna cu pastorii am fost straluciti de lumina si impreuna cu ingerii am inaltat doxologii, impreuna cu Simeon (Lc. 2, 13) l­am primit in brate, si impreuna cu Ana (Lc. 2, 36), cea batrana si inteleapta, sa-L laudam pe Dumnezeu; si multumire (recunostinta) se cuvine Celui ce a venit intr-ale Sale in chip strain, caci Cel strain a fost slavit. Acum despre o alta fapta a lui Hristos va fi vorba, si despre o alta taina. Nu­mi este cu putinta a-mi stapani desfatarea, eu cel mic devin plin de Dumnezeu si, precum Ioan, voi binevesti chiar si daca nu sunt inainte-mergator, insa din pustie o voi face (voi vorbi). Hristos Se lumineaza, impreuna cu El sa ne luminam, Hristos Se boteaza, impreuna cu el sa ne scufundam, pentru ca si noi sa ne ridicam impreuna cu El.[In viziunea Sfantului Grigorie Teologul, nasterea lui Hristos este un praznic nu doar al oamenilor si al lumii in general, ci chiar si al puterilor celor mai presus de lume. Este un praznic universal la care omul nu este un simplu spectator, ci este chemat la o impreuna-participare cu martorii evenimentelor biblice, la constientizarea faptului ca se afla acum fata-n-fata cu Pruncul Hristos.]Hristos Se boteaza ca sa ne arate modul corect al curatirii si al primirii harului mantuitor Iisus Se boteaza; doar acest fapt, sau si altele e nevoie sa le tinem cu silinta? Adica Cine a fost sbotezatt? Şi de catre cine? Şi in ce vreme? Ca El a fost curat si de catre Ioan a fost botezat, si sde atuncit S-a facut inceputul semnelor? Pentru ca ce anume sa invatam si in ce anume sa fim educati? Faptul ca mai inainte de toate trebuie sa ne curatim si sa avem smerita-cugetare, si sa vestim cuvantul (sa propovaduim) atunci cand am ajuns la varsta desavarsita trupeasca si duhovniceasca. Primul lucru strebuie sa-l spunemt catre cei ce vor a se apropia de botez si nu s-au pregatit cum se cuvine mai inainte, nici nu li s-a harazit o liberare sigura, prin faptuirea binelui. Caci daca harul (pentru ca intr-adevar este har) daruieste lasarea celor din trecut, atunci cu mai multa vrednicie sa se indrepte spre cele ale evlaviei, iar nu spre vechea varsatura sa se intoarca (Pilde 26, 11). Al doilea, ii priveste pe cei ce se trufesc in fata iconomilor Tainelor (preotilor), tinandu-se a fi mai vrednici decat aceia.[Evenimentul care urmeaza imediat dupa Nastere in spatiul liturgic este Botezul. Hristos Se boteaza nu din alt motiv, ci ca sa ne arate modul corect al curatirii, care a fost precedata de o corecta pregatire. Botezul inseamna eliberarea de omul vechi al pacatului prin primirea harului mantuitor; de asemenea, inseamna ca faptuirea binelui pentru om devine un lucru firesc.]Hristos este modelul comportamentului cuviincios si smerit, legea propasirii duhovnicesti in Biserica Sa Al treilea lucru este spus catre cei ce se sprijina pe curajul lor tineresc si au parerea ca orice imprejurare este potrivita invatarii saltorat, sau prezidarii sin adunarit. Hristos primeste curatirea; si tu nesocotesti (dispretuiesti) curatirea? El este curatit de catre Ioan; iar tu te impotrivesti celui ce-ti predica? Hristos era de treizeci de ani; iar tu, inainte de a-ti fi crescut barba, ii inveti pe cei batrani, sau crezi ca-i inveti, desi nici dupa varsta, nici dupa modul de a fi nu esti vrednic de cinste? Apoi iti va veni in minte in aceasta imprejurare exemplul lui Daniel si al altor tineri judecatori. Caci oricine nedreptateste pregatit este spre indreptatire. Dar nu constituie lege a Bisericii lucrul care este rar; asa cum cu o singura randunica nu se face primavara, nici geometrie cu o singura linie, sau marinar printr-o singura calatorie cu corabia.[Buna randuiala a lucrurilor din Biserica se tine prin discernamant si experienta dobandita odata cu inaintarea in varsta, iar nu printr-un entuziasm individualist si lipsit de o prealabila curatire de patimi a celui ce doreste sa-i invete pe altii. Intru toate sa privim spre Hristos, modelul comportamentului cuviincios si smerit, lege a propasirii duhovnicesti in Biserica Sa.]

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 553

Id: 3937

Data: Dec 29, 2009

Imagine: