Ca pelerin la locul nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, Ein Karem, aflat pe urmele pasilor sai pe unde a copilarit si s-a nevoit, traiesti emotii si bucurii aparte. Ai vrea sa nu mai uiti aerul proaspat cu miros de iedera si smirna cu care te intampina potecile prin care te strecori pana la Manastirea Sfantului Ioan din Pustiu, din locul unde a copilarit pruncul Ioan, la Even Sapir. Parcurgand drumul dintre Ierusalim si Ein Karem, ai impresia ca te afli in acelasi timp in doua lumi diferite, cea prin care trecem acum fiind o zona colinara fertila, cu multe flori si multa verdeata, dincolo de care incepe taramul unic al Pustiului Iudeii. Atunci am aflat ca numele oraselului evreiesc Ein Karem inseamna Fantana din Vie, ceea ce iti da sentimentul ca acolo, in patria Sfantului Ioan Botezatorul, totul emana prospetime si dorinta de rugaciune.Eram chiar in centrul acestui loc mirific. Ca orice pelerin insetat de puterea harului acestor locuri, m-am oprit la Izvorul Maicii Domnului. Chiar daca apa acestuia astazi nu mai este potabila, simpla ei atingere iti da fiori la gandul ca si Fecioara Maria s-a racorit la apa izvorului de aici, in perioada sederii sale la batrana Elisabeta. Traditia ne spune ca Maica Domnului a locuit aici trei luni (Luca 1, 39-56), iar pe locul in care cele doua s-au intalnit se inalta astazi Manastirea Vizitarii, pe zidurile careia se poate citi in zeci de graiuri ale pamantului Imnul de lauda al Maicii Domnului: Mareste sufletul meu pe Domnul. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mantuitorul meu, Ca a cautat spre smerenia roabei Sale. Ca, iata, de acum ma vor ferici toate neamurile… (Luca 1, 46-48).Ingenuncherea la locul nasteriiAtingerea fiecarei pietre din curtea manastirii insemna inca si inca un pas spre locul in care Elisabeta l-a nascut pe Sfantul Ioan Botezatorul: Şi dupa ce s-a implinit vremea sa nasca, Elisabeta a nascut un fiu. Şi au auzit vecinii si rudele ei ca Domnul a marit mila Sa fata de ea si se bucurau impreuna cu ea. Chiar pe locul nasterii sfantului se ridica o maiestuoasa bazilica, construita initial in secolul al V-lea, consolidata de cruciati in secolul al XII-lea, pangarita apoi de musulmani si refacuta in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. In pofida acestui zbucium, lacasul de inchinare este ca un pocal, sustinut de o impresionanta pardoseala de mozaic, pe care pasii ne-au dus undeva in stanga altarului. Acolo se contureaza o grota atipica. Se spune ca aici a fost locuinta Preotului Zaharia, tatal Botezatorului, iar locul acela, strajuit de doua candele care nu se sting niciodata, este cel in care Elisabeta l-a nascut pe Sfantul Ioan Botezatorul, Inaintemergatorul Domnului. Pentru a putea atinge locul acela sfant, trebuie obligatoriu sa te apleci, iar dupa ce ingenunchezi, simti nevoia sa-ti lipesti tamplele de cercul imaculat. Am ingenuncheat pe lespedea alba si, zabovind o clipa cu fruntea lipita de marmura rece, am simtit mangaierea harica a sfantului, intru purificarea sufletului impovarat de pacate. M-am dezlipit cu greu si am simtit o eliberare care iti creeaza senzatia ca esti purtat pe aripi de ingeri. Am ramas apoi pe treptele din fata bazilicii, dand frau liber privirii care se pierdea putin cate putin pe tablele minutios inscriptionate in mai multe limbi ale omenirii, printre care si limba romana, cu proorocia facuta de Preotul Zaharia la nasterea fiului sau: Binecuvantat este Domnul Dumnezeul lui Israel, ca a cercetat si a facut rascumparare poporului Sau… Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preainalt te vei chema, ca vei merge inaintea fetei Domnului, ca sa gatesti caile Lui, sa dai poporului Sau cunostinta mantuirii intru iertarea pacatelor lor, prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Rasaritul cel de Sus, ca sa lumineze pe cei care sed in intuneric si in umbra mortii si sa indrepte picioarele noastre pe calea pacii.Pustia de la Even SapirPlecand din Ein Karem, ne-am trezit in fata unor versanti abrupti, printre care masina cu greu isi facea loc. Am ajuns la Even Sapir. La un moment dat ne-am oprit in fata unei paduri, pentru a cobori pe o potecuta care ducea la Manastirea Sfantului Ioan din Pustiu. Acest lacas a fost construit chiar peste stanca ce s-a deschis, ocrotindu-i pe Elisabeta si pe pruncul sau Ioan, care se ascundeau de oamenii regelui Irod, in campania cumplita de ucidere a pruncilor. La un moment dat am avut sentimentul ca am ajuns in Gradina Edenului. In timp ce-mi racoream fata cu apa de la Izvorul Sfantului Ioan Botezatorul am ridicat privirea spre versantul acoperit cu iedera, dupa care mi-am rasfatat simturile cu mirosul proaspat al florilor pe care numai in locul acela le-am vazut. Coborand pe platoul de jos al asezamantului, am pasit cu sfiala in pestera in care a vietuit pruncul Ioan, acesta fiind si locul in care mama sa s-a stins: Dupa patruzeci de zile de la uciderea lui Zaharia, Sfanta Elisabeta, mama Inaintemergatorului, si-a dat sfarsitul in aceeasi pestera. Iar Sfantul Ioan a fost hranit de un inger pana la cresterea lui, si l-a pazit in pustie, pana la ziua aratarii sale catre Israel. Se pare ca sfantul a vietuit in acest pustiu singur, de la varsta de doi ani, hranindu-se cu lastari si miere salbatica, adormind adesea la mormantul Sfintei Elisabeta, care se afla la numai 200 de metri de locul acela, si staruind in aspra nevointa. Elocventa este in acest sens marturia Sfantului Apostol Luca: Iar copilul crestea si se intarea cu duhul. Şi a fost in pustie pana in ziua aratarii lui catre Israel. (Reportaj realizat de Mariana Borloveanu si publicat in "Ziarul Lumina" din data de 22 iunie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1010

Id: 31941

Data: Jun 22, 2013

Imagine: