"Omul nu moare niciodata la nivelul cuvantului; el ramane nemuritor prin cuvant, vorbeste si dupa moarte…", marturisea Sfantul Ioan de Kronstadt in cartea "Viata mea in Hristos". Cate cuvinte nemuritoare viaza printre oameni, cele pe care le-au lasat dupa ei cei dusi dintre noi, cuvinte care continua sa traiasca, care raman mereu vii si lucratoare in cei ce le pun la inimile lor… Mai jos ne vorbeste parintele Cleopa de la Sihastria despre pregatirea pentru vesnicie.Fratilor, sa ne gandim la sfarsitul nostru. Sfarsitul meu e sfarsitul lumii. Daca eu mor peste un ceas, ce-mi pasa mie, sau ce ma priveste ca lumea va mai trai?Daca eu ma duc la groapa maine, pentru mine lumea s-a terminat si eu ma duc in lumea cea vesnica. Cu ce ma duc? Cu ce am pus in traista!Rasarim in nastere, asfintim in moarteCand pornesti la drum, ti-ai pus merinde de acasa, ti-ai pus ceapa, ti-ai pus cozonac, ti-ai pus o sticla cu vin sau cu apa, ti-ai pus incaltari, ti-ai pus brau, ti-ai pus caciula, ti-ai pus bundita de frig. Toate ti le-ai pus in traista. Cand stai la popas, ce scoti din traista? Ce-ai pus! Nu? Aceea si gasesti. Vom gasi un pahar de apa dat in numele Domnului, o vorba buna, o milostenie facuta. Daca am ajutat pe fratele nostru, daca ne-am rugat pentru cei ce ne-au necajit sa le faca Dumnezeu bine, nu rau; daca n-am pomenit numele diavolului, daca ne-am rugat, daca am postit, daca am privegheat, daca am citit Sfintele Scripturi, daca am ajutat pe cel necajit, pe cel sarman, daca am imbracat pe cel gol, daca am primit pe cel strain. Toate le vom gasi daca le-am pus in traista, pe drumul cel vesnic.De la nastere la mormant – zice un filosof grec – este o clipa. Cel ce a vazut nastere vede si groapa, negresit. Ne-am nascut, trebuie sa murim in chip sigur. Pornim de la nastere si numai pana la groapa ajungem. De aceasta suntem siguri. A rasarit soarele, merge la amiaza, merge la apus, aceasta este viata noastra. Am rasarit in nastere. Inaintam negresit si asfintim in moarte. Aceasta sa ne fie pururea in minte. Toti murim, cum zice Isus Sirah. Toti murim, dar avem un drum la mijloc, nu stim cat.De aceea Hristos a spus: "Luati aminte, privegheati si va rugati, ca nu stiti cand va fi acea vreme!" Eu stiu ca am sa mor, dar nu stiu cand. Acesta-i lucru infricosat. Poate acum, poate peste un ceas, si ce am sa iau cu mine? Ingerul pazitor care m-a indemnat sa fac bine si faptele mele bune sau rele, acelea merg cu mine si prin vami si la Hristos si la judecata. (…)Fratii mei, fericit si de trei ori fericit este crestinul acela care in fiecare ceas si in fiecare zi pune ceva in traista pentru veacul viitor. Cele ce le pune sunt faptele lui cele bune.Cand vom calatori, cand vom merge la vami, cand vor veni dracii sa spuna cuvintele si lucrurile si gandurile noastre, sa putem arata si noi: da, am facut rau, dar m-am spovedit la duhovnic. Cine se spovedeste la duhovnic, Duhul Sfant sterge de la el tot ce a facut. Sa aratam la judecata: da, am facut rau, dar am facut si milostenie, am facut si metanie, am tinut si post, m-am spovedit, am facut mila cu cel sarac, am ajutat, am vorbit de bine, am iertat pe cel ce mi-a gresit. Sa le aratam si noi acestea ca sa se puna in cumpana cele bune si cele rele.Cel ce are frica de Dumnezeu are toata intelepciuneaAstfel, de trei ori fericit va fi sufletul acela care se pregateste pentru drumul cerului. Ce spune Hristos? "Impaca-te cu parasul tau cat esti pe cale." Care este parasul? Constiinta noastra. Nu vezi? Daca ai facut un lucru mic, daca ai gresit cu cuvantul, constiinta te mustra. De ce ai zis rau de altul? Daca ai batut, daca ai mintit, daca ai furat, daca ai blestemat, daca ai luat lucrul altuia, in orice te mustra constiinta. Constiinta iti spune tot ce-ai facut.Constiinta este glasul lui Dumnezeu in om. Acesta este parasul. El ne paraste de pe acum si, daca ne impacam cu el, este bine. Iar impacandu-ne cu parasul acesta, ne impacam cu Dumnezeu, ca-i glasul Lui. Şi cu el ne putem impaca daca ne spovedim, daca ne pare rau pentru cele ce am facut si ne hotaram sa facem fapte bune si le punem in locul celor rele de mai inainte. Asa ne impacam cu parasul. Zice Scriptura: "Impaca-te cu parasul tau cat esti pe cale." O cale este viata de acum. Viata de aici se numeste cale pentru ca intr-una calatorim pe ea. Milioane de oameni calatorim pe ea de la nastere la groapa. Ce spune Duhul Sfant in catisma a 17-a? "Fericiti cei fara prihana in cale, care umbla in legea Domnului."Auziti pe cine-i fericeste Duhul Sfant: pe cei ce in aceasta cale, adica de la nastere pana la moarte, sunt fara prihana, adica fara pacate, pe cei ce calatoresc in calea Domnului."Fericit barbatul care se teme de Domnul; intru poruncile Lui va voi foarte." Cel ce se teme de Dumnezeu in calea vietii acesteia, se teme sa gandeasca rau si sa vorbeasca rau si sa faca rau mai departe. Cel ce are frica de Dumnezeu are toata intelepciunea. Caci spune Solomon: "Frica Domnului este intelepciune." David o numeste inceputul intelepciunii. Iar Isus Sirah zice: "Frica Domnului mai presus de toata intelepciunea a covarsit."Anotimpurile vietiiOmul care se teme de Dumnezeu este mai presus decat toti inteleptii veacului. Dar Sfantul Ioan Gura de Aur zice: "Du-te omule la mormant, stai acolo si cugeta la cel ce a murit. Ca maine sa stii ca te vei face ca el." La mormintele din cimitir vei invata mai mult decat toate scolile filosofilor din lume. Cel mai intelept om din lume este cel care cugeta la moarte. Dar de ce? Caci spune Isus Sirah: "Fiule, adu-ti aminte de cele mai de pe urma ale tale si in veac nu vei gresi."Daca cugetam ca vom muri, sigur ca ne masuram cuvintele, gandurile si faptele noastre si nu avem nevoie de frica oamenilor.Ştim ca Dumnezeu este pretutindeni si stie si gandurile noastre. De trei ori fericiti sunt aceia care in viata aceasta scurta se ingrijesc de suflet si se impaca cu Dumnezeu.A trait Adam 930 de ani si la moartea lui l-a intrebat ingerul: "Adame, cum ti s-a parut viata?" "Asa, Doamne, cum ai intra pe o usa si ai iesi pe alta." Şaptezeci de ani ai nostri ca panza unui paianjen s-au socotit, caci ce este mai slab ca panza paianjenului? "Zilele anilor nostri saptezeci de ani; iar de vor fi in putere optzeci de ani, si ce este mai mult decat acestia, osteneala si durere." Ati auzit aceasta in Psaltire. Viata noastra trece in foarte scurta vreme. Drumul nostru este foarte scurt.Ce ne ramane de pe pamant? Bogatia? Cinstea? Viata? Tineretea? Bucuriile lumii? Ce este care nu-i vis si umbra?Nu stii ca mai deunazi erai un copilas? Nu vezi un copilas mic care acum a rasarit? Ati auzit ce spune Scriptura? "Omul ca iarba, zilele lui ca floarea campului, asa va inflori." A rasarit o floricica; creste floarea mai mare. Apoi gata, se marita, se insoara, nu mai apare toamna pe cap. (…) A inceput a se inalbi barba, parul. Gata! Patru anotimpuri are viata noastra. Primavara este copilaria, vara este tineretea, toamna este batranetea. Şi iarna gata; este sfarsitul aproape! Deci asa in felul acesta, gandindu-ne noi ca suntem trecatori si straini, in fiecare zi sa facem ceva bun. Auzi ce spune Evanghelia? "Faceti-va comori unde furii nu le fura si rugina nu le strica si molia nu le roade; ca unde va fi comoara voastra, acolo va fi si inima voastra."Deci, de trei ori sunt fericiti cei care in calea aceasta scurta isi strang merinde pentru drumul spre cer. Amin. (Ne vorbeste parintele Cleopa, vol. 8, Editura Manastirea Sihastria, 2004)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 715

Id: 26398

Data: Dec 2, 2012

Imagine: