Întreaga existenta a omului ar trebui sa constituie o multumire permanenta adusa în chip constient lui Dumnezeu pentru „tot darul desavârsit si pentru toata darea cea buna“. În felul acesta, faptura cuvântatoare „binecuvânteaza pe Dumnezeu pentru hrana si viata pe care le primeste de la El“, raspunzând astfel binecuvântarii cu propria sa binecuvântare. În numeroasele sale exprimari simbolistice, aceasta frumoasa împletire existentiala se descopera în chipul „focului care s-a pogorât din cer“.În traditia Bisericii primare dimensiunea euharistica a prezentei Fiului lui Dumnezeu în lume este foarte frumos exprimata prin simbolistica „focului dumnezeiesc“. Traditia siriaca ofera în acest sens o serie de interpretari hristologico-mistice, deosebite prin caracterul persuasiv al mesajului transmis.Cea mai avizata voce a acestei teologhisiri ramâne fara îndoiala Sfântul Efrem Sirul. Sfântul Parinte analizeaza aceasta dimensiune în primul rând sub aspect soteriologic, oferindu-i un contur cu totul special, punând în legatura pe Hristos cu cea din care S-a nascut, Maica Domnului. În gândirea sa, „Eva cea noua“ este vazuta asemenea „unui ochi luminos“ care prin acordul liber exprimat si prin puterea credintei „a schimbat cu totul viata lumii“. Pe de alta parte, ea este privita ca „Mireasa a Luminii“ si „Trasura a Focului Dumnezeiesc“. Toate aceste imagini, majoritatea de sorginte biblica, sunt dezvoltate de Sfântul Parinte în alcatuirile sale imnografice.Mai multe detalii în Ziarul Lumina.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 612

Id: 40908

Data: May 25, 2014

Imagine: