Predica Preafericitului Parinte Patriarh Daniel la Duminica a XII-a dupa Rusalii (Tanarul cel bogat) 'In vremea aceea un om oarecare s-a apropiat de Iisus si L-a intrebat, zicand: Bunule Invatator, ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci? Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Ma numesti bun? Nimeni nu este bun, decat Unul Dumnezeu. Ştii poruncile: 'Sa nu savarsesti adulter, sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb, cinsteste pe tatal tau si pe mama ta'. Iar el a zis: Toate acestea le-am pazit din tineretile mele. Auzind, Iisus i-a zis: Inca una iti lipseste: Vinde toate cate ai si le imparte saracilor si vei avea comoara in ceruri; si vino de urmeaza Mie. Iar el, auzind acestea, s-a intristat, caci era foarte bogat. Şi vazandu-l intristat, Iisus a zis: Cat de greu vor intra cei ce au averi in Imparatia lui Dumnezeu! Ca mai lesne este a trece camila prin urechile acului decat sa intre bogatul in Imparatia lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Şi cine poate sa se mantuiasca? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu.' (Matei 19, 16-26)† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Sfanta Evanghelie din Duminica a XII-a dupa Rusalii ne pune in fata problema bogatiei ca obstacol in calea mantuirii si a desavarsirii vietii crestine.

Bogatia nu este rea in sine, dar devine piedica in calea mantuirii cand omul se leaga de ea ca de ultima realitate, cand isi alipeste sufletul atat de mult de cele materiale, incat grija pentru bogatie robeste sufletul sau si nu mai lasa in el loc pentru prezenta lui Dumnezeu.

Este nevoie sa vedem ce ne invata Sfanta Scriptura si Sfintii Parinti ai Bisericii despre bogatie si saracie, pentru a intelege cand si cum acestea ne impiedica sau ne ajuta sa dobandim mantuirea, adica iertarea pacatelor si unirea cu Hristos, Izvorul vietii vesnice.

Potrivit invataturii Sfintei Scripturi, bogatia apartine lui Dumnezeu (cf. Psalm 23, 1; 49, 12-13), insa El o daruieste oamenilor (cf. Facerea 24, 35), ca oamenii sa o daruiasca si altora, mai ales saracilor (cf. Matei 19, 21; Luca 12, 33; 16, 9; I Timotei 6, 18; I Ioan, 3, 17). Dumnezeu ajuta pe om sa adune bogatia (cf. Deuteronom 8, 16-18), cand aceasta este o binecuvantare a lui Dumnezeu pentru om (cf. Pilde 10, 22; Filipeni 4, 19).

Totusi, bogatia materiala trecatoare, pamanteasca, adica averile si banii, nu trebuie sa fie scop in sine, ci mijloc de a cauta si cultiva bogatia spirituala netrecatoare, care se dobandeste prin iubire fata de Dumnezeu si fata de oameni, prin milostenie si alte fapte bune. Autorii Sfintei Scripturi observa cu intelepciune ca bogatia materiala este vremelnica (cf. Pilde 27, 24), nestatornica (cf. Psalm 38, 6; I Timotei 6, 17), trecatoare (cf. Pilde 13, 7; 23, 4-5; Apocalipsa 18, 16), ea poate fi furata (cf. Matei 6, 19; Luca 12, 33), poate fi distrusa (cf. Matei 6, 19; Iacob 5, 2; I Petru 1, 18), poate pieri (cf. Ieremia 48, 36), ea este inselatoare (cf. Matei 13, 22; Marcu 4, 19), ea nu indestuleaza pe om (cf. Ecclesiastul 4, 8; 5, 10), ea este izvor de cearta si invidie (cf. Facerea 13, 6-8; 26, 12-16; 31, 1-2; 36, 6-7), ea nu poate fi luata de om cu sine dupa moarte (cf. Psalm 48, 10; I Timotei 6, 7), iar cand devine pentru om o patima, bogatia impiedica adesea intrarea lui in Imparatia cerurilor (cf. Matei 19, 23-24; Marcu 10, 23-25; Luca 18, 24-25); mai mult, grija excesiva pentru bogatia materiala inabusa adesea rodirea cuvantului lui Dumnezeu in viata omului (cf. Matei 13, 22; Marcu 4, 19; Luca 8, 14); iar patima lacomiei de avere sau iubirea de inavutire cu orice pret este sursa a multor nedreptati si neajunsuri, 'ca iubirea de argint - constata Sfantul Apostol Pavel - este radacina tuturor relelor si cei ce au poftit-o cu infocare s-au ratacit de la credinta si s-au strapuns cu multe dureri' (I Timotei 6, 10).

Relele cele mai mari pe care le poate aduce lacomia de avere vietii spirituale sunt acestea: uitarea de Dumnezeu (cf. Deuteronom 6, 10-12; Osea 13, 6), parasirea de Dumnezeu (cf. Deuteronom 32, 15), tagaduirea sau negarea existentei lui Dumnezeu (cf. Pilde 30, 8-9), razvratirea contra lui Dumnezeu (cf. Neemia 9, 25-26), lepadarea de Hristos (cf. Matei 19, 21-22), mandria nesabuita (cf. Pilde 28, 11), invartosarea inimii sau lipsa de milostivire (cf. Pilde 18, 23), asuprirea semenilor, mai ales a saracilor (cf. Iacob 2, 6), inselaciune (cf. Iacob 5, 4). Cunoscand aceste consecinte rele ale lacomiei de avere, Mantuitorul Iisus Hristos indeamna pe cei bogati sa-si adune comori in ceruri, intrucat comorile ceresti sunt mai presus de orice bogatie pamanteasca (cf. Matei 6, 19-20; Luca 12, 33; I Timotei 6, 19).

Sfanta Scriptura contine multe mustrari si amenintari impotriva celor ce aduna comori materiale pe nedrept (cf. Pilde 13,11) sau le dobandesc pe nedrept (cf. Pilde 21, 6; 28, 20-23; Ieremia 17, 11), dar si impotriva celor ce acumuleaza averi prin constrangerea semenilor (cf. Iov 20, 18-23; Pilde 22, 16; Iacob 5, 1-5).

Pe de alta parte, Sfanta Scriptura ne prezinta si bogati buni la suflet sau milostivi, harnici si darnici, care au inteles ca bogatia lor este dar de la Dumnezeu pentru a fi daruita celor in nevoi, dobandind astfel marele dar al mantuirii, adica al iertarii pacatelor si al vietii vesnice. Astfel de oameni sunt Avraam (cf. Facerea 13, 2; 24, 35), Lot (cf. Facerea 13, 5), Isaac (cf. Facerea 26, 13-14), Iacob (cf. Facerea 32, 5), Iosif (cf. Facerea 45, 8), Booz (cf. Rut 2, 1), Solomon (cf. III Regi 3, 13), Iov (cf. Iov 1, 3; 42, 12), Iosif din Arimateea (cf. Matei 27, 57), Barnaba sau Varnava (cf. Fapte 4, 37), Tavita din Iope (cf. Fapte 9, 36), Corneliu sutasul (cf. Fapte 10, 2, 4, 31) si altii.

In ceea ce priveste saracia, Sfanta Scriptura ne invata ca aceasta are un inteles material, ca lipsa de bunuri materiale, si un inteles spiritual, ca lipsa de bunuri duhovnicesti sau lipsa de virtuti si calitati sufletesti. Dupa cum bogatia in sine nu este rea, ci poate fi dobandita si intrebuintata intr-un mod bun sau rau, tot asa si saracia poate fi inteleasa, acceptata si traita cu folos duhovnicesc sau poate duce la disperare si la fapte rele.

Cauzele saraciei materiale sunt multiple: lenea si nepasarea (cf. Pilde 6, 9-11; 10, 4; 19, 15), betia si nechibzuinta (cf. Pilde 21, 17; 23, 21), coruptia si desfranarea (cf. Pilde 6, 26; Luca 15, 13), calamitati sau dezastre naturale, invazii ale inamicului, oprimari din partea vecinilor puternici, sau camata inrobitoare si alte nedreptati sociale.

Şi saracii sunt fapturi ale lui Dumnezeu (cf. Iov 34, 19; Pilde 22, 2). Dumnezeu iubeste atat pe cei saraci, cat si pe cei bogati (cf. Iov 34, 19), asculta plangerea saracilor (cf. Iov 34, 28; Iacob 5, 4), El nu nesocoteste rugaciunea lor (cf. Psalm 101, 18), ci ocroteste pe saraci (cf. Psalm 11, 5), le face dreptate (cf. Psalm 139, 12), ii izbaveste din necazuri (cf. Iov 5, 15; 36, 15; Ieremia 20, 13), poarta grija de nevoile lor (cf. Psalm 67, 11; Luca 1, 53), inalta pe cei saraci (cf. Psalm 106, 41; 112, 7-8), este azil sau aparator al saracilor (cf. Psalm 13, 6; Isaia 25, 4), a ales pe saracii acestei lumi, bogati in credinta, ca mostenitori ai Imparatiei cerurilor (cf. Iacob 2, 5). Pe de alta parte, saracii trebuie sa alerge la Dumnezeu (cf. Iov 5, 8), sa nadajduiasca in Dumnezeu (cf. Psalm 9, 34), sa laude pe Dumnezeu (cf. Psalm 73, 22), sa se bucure in Dumnezeu (cf. Isaia 29, 19). Sfanta Scriptura ne arata ca exista oameni saraci, dar marinimosi si darnici (cf. Marcu 12, 43-44; Luca 21, 3-4; II Corinteni 8, 2). Saracii trebuie ajutati (cf. Isaia 58, 7, Matei 5, 42; 19, 21; Marcu 10, 21; Luca 3, 11; 12, 33; 18, 22), nu cu parere de rau (cf. II Corinteni 8, 2; 9, 5), ci cu bucurie si inima buna (cf. II Corinteni 8, 3 si 12, 9, 7), fara ingamfare (cf. Matei 6, 1). Cine miluieste pe saraci cinsteste pe Dumnezeu (cf. Pilde 14, 31), imprumuta pe Dumnezeu (cf. Pilde 19, 17). Cine ajuta pe saraci va fi mantuit de Dumnezeu (cf. Pilde 40, 1-3), va fi fericit si binecuvantat de Dumnezeu (cf. II Corinteni 9, 10; Evrei, 13, 16), va primi rasplata vesnica (cf. II Corinteni 9, 9; Matei 25, 34-36; Luca 12, 33; 14, 13; 18, 22).

Exemple de darnicie catre saraci sunt: Iov (cf. Iov 29, 16; 30, 25; 31, 16), Zaheu (cf. Luca 19, 8), primii crestini (cf. Fapte 2, 45; 4, 34-35), Petru (cf. Fapte 3, 6), Tavita (cf. Fapte 9, 36-39), Corneliu (cf. Fapte 10, 2), Pavel (cf. Fapte 24, 17; Galateni 2, 10), Biserica din Macedonia si Ahaia (cf. Romani 15, 26). Sfanta Scriptura ameninta cu pedepse pe cei ce nu ajuta pe saraci (cf. Iov 22, 7-10; Pilde 21, 13; Iezechiel 16, 49) sau pe cei ce le fac nedreptate (cf. Isaia 10, 1-3), ii constrang si ii umilesc pe saraci (cf. Iezechiel 22, 29-31; Amos 2, 6-7; 4, 1-3; 5, 11-12), ii jefuiesc (cf. Amos 8, 4-7; Iacob 5, 4). Cine nesocoteste sau dispretuieste pe saraci dispretuieste pe Hristos (cf. Matei 25, 42-45) si nu are dragoste fata de Dumnezeu (cf. I Ioan 3, 17). Hristos-Domnul a fost sarac in cele materiale, a trait in lipsa (cf. Matei 8, 20; Luca 9, 58; II Corinteni 8, 9), dar a imbogatit spiritual, cu harul, invatatura, iubirea si sfintenia Sa, multimile care veneau la El. La fel si Apostolii au fost saraci din punct de vedere material, dar bogati in credinta, sfintenie, intelepciune si fapte bune. De aceea, Sfantul Apostol Pavel spunea corintenilor: 'infatisandu-ne pe noi insine ca slujitori ai lui Dumnezeu (...), ca niste saraci, dar pe multi imbogatind' (II Corinteni 6, 4 si 8).

Urmand Sfintei Scripturi si mai ales Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos si invataturii Sfintilor Apostoli, Sfintii Parinti ai Bisericii au scos in evidenta marea tiranie spirituala si multele nedreptati si consecinte sociale negative pe care le aduce lacomia de averi materiale trecatoare, indemnand pe cei bogati sa fie milostivi si darnici fata de saraci, sa nu ingroape comorile de aur in pamant, ci sa le mute, prin milostenie, in ceruri, la loc sigur, iar pe saraci ii indeamna sa nu deznadajduiasca, ci sa adune bogatie spirituala in suflet, prin credinta si rugaciune, prin cuvant bun si blandete.

Astfel, Sfantul Ioan Gura de Aur († 407) il indeamna pe bogat, zicand: 'Averile pe care le pui in mana saracilor, le pui intr-o vistierie sigura, in mana lui Dumnezeu. Mana lui Dumnezeu iti va da averile inapoi, intregi si bine pazite; iar cand te vei duce in patria ta (cereasca), odata cu averile tale, vei fi laudat, vei fi incununat si pe deplin multumit si fericit'.1 Acelasi Sfant Parinte ne spune: 'Iov nu-si lipea inima de avutii cand le avea si nici nu le cauta cand le-a pierdut! Bunurile materiale pentru aceasta se numesc bunuri, pentru ca sa facem bine cu ele, nu pentru ca sa le ingropam in pamant.' 2

Iar despre saracie, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: 'Este mult mai bine a fi cineva sarac si sa vietuiasca in virtute, decat a fi imparat si sa vietuiasca in pacate'.3 'Saracia il sileste pe cineva a fi intelept, pe cand bogatia de multe ori il impinge spre rele mari'.4

In concluzie, acelasi Sfant Parinte constata ca 'nici bogatia si nici saracia prin sine insasi nu sunt ceva bun, ci aceasta se intampla in urma intrebuintarii lor'.5 In alt loc zice: 'Bogatia este un bine, insa nu in sine, ci in mana celui drept, pe de alta parte, saracia este ceva rau, insa nu dupa firea ei, ci prin gura celui necucernic, pentru ca el, suparat pe ea, invinovateste si huleste pe Facatorul sau'.6 Apoi vine indemnul: 'Nu te teme de cuptorul saraciei, ci de cuptorul pacatului. Acesta-i flacara si chin, celalalt roua si odihna. Langa cuptorul pacatului sta diavolul, langa cuptorul saraciei stau ingerii, care alunga flacara'.7 'Crestinul se arata mult mai incercat in saracie decat in bogatie. Cum aceasta? Cand el cade in saracie, desigur ca va fi mai smerit, mai intelept, mai serios, mai ingaduitor, mai cinstit, pe cand daca se gaseste in bogatie, are multe piedici spre aceasta.'8

'Sa nu ne pierdem curajul daca suntem saraci, ci cealalta bogatie sa o cautam, bogatia in fapte bune.'9

Un alt Sfant Parinte al Bisericii, Sfantul Vasile cel Mare († 379), este un inflacarat aparator al saracilor si un aspru judecator al bogatilor lacomi in vreme de foamete si criza economica. Iata cateva din indemnurile sale date bogatilor lacomi de castig cu orice pret: 'Nu scumpi produsele tale, ingreunand nevoile celor lipsiti! Nu astepta sa lipseasca graul de pe piata, ca sa-ti deschizi tu hambarele, caci 'cel ce scumpeste graul este blestemat de popor' (Pilde 11, 26). Nu astepta vremuri de foamete, din dragostea de aur! Nu astepta o lipsa generala ca sa-ti inmultesti averile! Nu face comert cu nenorocirile oamenilor! Nu preface mania lui Dumnezeu in prilej de inmultire a averilor tale! Nu inrautati, cu biciul neomeniei tale, ranile celor in suferinta'.10 Bogatilor nemilostivi le spune: 'N-ai mila? Nu vei fi miluit! N-ai deschis casa, vei fi dat afara din Imparatie (a cerurilor)! N-ai dat paine? Nu vei primi viata vesnica'.11 Iar in alt loc din aceeasi Omilie catre bogati, Sfantul Vasile cel Mare se intreaba: 'Pana cand aurul va sugruma sufletele, pana cand va fi undita mortii, pana cand va fi momeala pacatului? Pana cand bogatia va fi pricina razboaielor, pentru care se fauresc arme si se ascut sabii? Din pricina bogatiei, rudele nu mai tin seama de rude, fratii se uita cu ochi ucigasi la frati. Din pricina bogatiei, pustiile sunt pline de ucigasi, marea de pirati si orasele de calomniatori. (… ) Bogatia v-a fost data ca sa rascumparati sufletele, nu ca sa va fie pricina de pierzare'.12

In vreme de foamete, ca urmare a secetei cumplite, Sfantul Vasile cel Mare spunea: 'Pentru aceasta Dumnezeu nu-Şi deschide mana, pentru ca noi ne-am inchis-o pentru iubirea de frati. Pentru aceasta sunt uscate ogoarele, pentru ca s-a racit dragostea'.13

Sfantul Grigorie de Nyssa ne arata importanta milosteniei fata de saraci zicand: 'Saracii sunt vistiernicii bunurilor fagaduite, ei sunt paznicii Imparatiei (cerurilor, n.n.), cei care deschid usile celor buni si care le inchid pentru cei invartosati la inima si urasc pe oameni. Dar, in acelasi timp, ei sunt acuzatori de temut, cat si buni aparatori. Ei apara sau invinuiesc, dar nu prin cuvinte, ci asa cum sunt ei vazuti de Domnul si Judecatorul lumii. Caci felul cum ne purtam cu ei striga inaintea Cunoscatorului de inimi mai puternic decat orice crainic'.14

Sfantul Asterie al Amasiei din Pont, un alt episcop din Capadocia, ca si Sfintii Vasile cel Mare si Grigorie de Nyssa, care a trait ca si ei tot in veacul al IV-lea, a rostit si el omilii celebre despre bogatie si saracie, fiind un aspru luptator impotriva lacomiei de averi materiale: 'Cine l-a sters din catalogul apostolilor pe Iuda si l-a facut vanzator in loc de apostol? Nu oare faptul ca purta punga, ca a pus mai intai la cale vanzarea, iar apoi a dobandit pretul faptei sale necinstite? Pentru ce Faptele Apostolilor pomenesc de Anania si Safira? Nu pentru ca s-au furat pe ei insisi si au furat darurile afierosite Bisericii din propriile averi? (…) Experienta ne arata lacomia drept o fiara, de care cu greu scapa cei prinsi de ea; infloreste mereu si nu se vestejeste; imbatraneste cu cei pe care ii are sub stapanirea ei si nu-i paraseste pana la moarte (… ). Nu este usor de eliberat sufletul unui om cuprins de lacomie, fie ca este tanar cu trupul, fie ca este batran, afara numai daca vine vreun gand curat care sa taie boala ca un cutit'.15

Atat Sfanta Scriptura, cat si Sfintii Parinti ai Bisericii ne invata ca adevarata si netrecatoarea bogatie este iubirea covarsitoare a lui Dumnezeu fata de oameni aratata in Iisus Hristos si impartasita noua acum in Biserica prin lucrarea Sfantului Duh. 'Dumnezeu, bogat fiind in mila, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit pe noi, cei ce eram morti prin greselile noastre, ne-a facut vii impreuna cu Hristos - prin har suntem mantuiti! - si impreuna cu El ne-a asezat in ceruri, in Hristos Iisus, ca sa arate in veacurile viitoare covarsitoarea bogatie a harului Sau, prin bunatatea ce a avut catre noi intru Hristos Iisus (…), pentru ca a Lui faptura suntem, ziditi in Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gatit mai inainte, ca sa umblam intru ele' (Efeseni 2, 4-7 si 10).

Asadar, trebuie sa cautam mai intai imbogatirea in credinta statornica, in rugaciune, in vietuire curata si sfanta, in impartasirea cu Sfintele Taine, si totodata sa ne imbogatim in fapte bune care aduc lumina si pace, bucurie si fericire oamenilor pe care-i ajutam.

Criza financiara si economica in care se afla lumea de azi este in mare parte rezultatul lacomiei, al castigului nedrept, al speculei financiare, al evaziunii fiscale la nivel mondial. Cand goana dupa profitul material obtinut cu orice pret, fara masura si fara morala, devine o tiranie a sufletului, atunci capitalismul devine 'salbatic' si se manifesta ca o patima a lacomiei, 'stiintific' organizata.

Consecintele negative ale acestei crize pentru populatia saraca sunt greu de descris, deoarece saracia impusa altora creeaza multa suferinta si nesiguranta, dezorientare si disperare. In aceasta situatie de politica economica fara etica, intrucat totul devine nesigur si imprevizibil, schimbator si inselator, este necesar sa sporim rugaciunea, sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu Cel statornic si netrecator, drept si milostiv, dar si sa sporim vigilenta si prudenta. Desi criza financiara si economica este in mare parte o judecata aspra pentru prea multa lacomie de lucruri materiale adunate pe nedrept si prea multa risipa de bani, ea poate fi totusi inteleasa si folosita ca o chemare la un nou inceput in viata persoanelor si a popoarelor. Astfel, criza ne determina sa fim mai economi si mai cumpatati, sa nu ne punem nadejdea in valorile materiale, bani si averi, mai mult decat in valorile spirituale ale credintei, dreptatii, corectitudinii si solidaritatii cu cei in nevoi.

Chiar daca suntem mai saraci din punctul de vedere al bunurilor materiale, sa nu saracim totusi din punct de vedere spiritual, ci sa ne imbogatim in bunatate, prin cuvantul bun de incurajare, sfatul bun, o mana de ajutor data celor mai saraci decat noi, dar si prin redescoperirea virtutilor valoroase ale demnitatii si creativitatii, ale muncii cinstite si solidaritatii constante.

Mai pagubitoare decat saracia, ca lipsa de cele materiale, este acum, in vreme de criza financiara si economica, criza de omenie, adica slaba vointa de a fi cinstit si drept, harnic si darnic.

Sa ne ajute Dumnezeu ca, prin cuvant si fapta, sa aducem bucurie celor saraci si bolnavi, orfani si batrani, necajiti si singuri, astfel incat si ei sa simta ca prin oamenii darnici se revarsa bogatia iubirii lui Dumnezeu Cel Milostiv, spre slava Preasfintei Treimi si a noastra mantuire. Amin.

Note:

1 Sfantul Ioan Gura de Aur, Omilii la Facere, Omilia XX, V, in colectia PSB, vol. 21, Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, Bucuresti, 2009, p. 242.

2 Idem, Omilii la Matei, Omilia a XLIX-a, III, PSB, vol. 23, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1994, p. 572.

3 Idem, Omilii la Epistola catre Romani a Sfantului Apostol Pavel, Omilia a IV-a, Editura Christiana, Bucuresti, 2005, p. 65.

4 Idem, Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai catre Corinteni, Omilia a XXXV-a, Editura Sofia, Bucuresti, 2005, p. 380.

5 Sfantul Ioan Gura de Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei catre Evrei, Omilia a II-a, p. 68, cf. Lumina Sfintelor Scripturi. Antologie tematica din opera Sfantului Ioan Gura de Aur. Antologie si studii introductive de drd. Liviu Petcu, vol. I, Editura Trinitas, Iasi, 2007, p. 200.

6 Idem, Cuvant la Duminica dinaintea Inaltarii Cinstitei Cruci, in vol. Predici la Duminici si Sarbatori..., p. 201, cf. Lumina Sfintelor Scripturi, ed. cit., p. 200.

7 Idem, Omilii la Matei, Omilia IV, XI, PSB, vol. 23, ed. cit. 1994, p. 64.

8 Idem, Comentariile sau Explicarea Epistolei catre Evrei, Omilia a II-a, p. 68, cf. Lumina Sfintelor Scripturi. Antologie tematica din opera Sfantului Ioan Gura de Aur. Antologie si studii introductive de drd. Liviu Petcu, vol. I, Editura Trinitas, Iasi, 2007, p. 785.

9 Idem, Omilii la Matei, Omilia IX, V, PSB, vol. 23, ed. cit., 1994, p. 117.

10 Sfantul Vasile cel Mare, Omilia catre bogati, 3, in vol. Despre lacomie, catre bogati, Omilie rostita in timp de foamete si seceta, Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, Bucuresti, 2009, p. 11.

11 Ibidem, p. 32.

12 Ibidem, p. 32.

13 Ibidem, Omilie rostita in timp de foamete, 2, p. 49.

14 Sfantul Grigorie de Nyssa, Omilia Despre iubirea fata de saraci si despre facerea de bine, in volumul Sfantul Grigorie al Nyssei. Despre intelesul numelui de crestin. Despre desavarsire. Despre iubirea fata de saraci si despre facerea de bine, Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, Bucuresti, 2009, p. 68.

15 Asterie al Amasiei, Cuvant impotriva lacomiei, in volumul Asterie al Amasiei. Omilii si predici, Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, 2009, pp. 38 si 39.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1628

Id: 24072

Data: Aug 24, 2012

Imagine: