Tanarul bogat din Evanghelia dupa Sfantul Evanghelist Matei, despre care se vorbeste in pericopa evanghelica din Duminica a XII-a dupa Rusalii, il reprezinta pe omul care, desi are o situatie materiala buna, desi este corect din punct de vedere moral, pastreaza totusi in suflet un dor dupa ceva mai inalt decat ceea ce poate sa-i ofere avutia materiala si etica ireprosabila.Raspuns pentru o intrebare sincera si directa Invatatorule bun, ce sa fac, ca sa am viata vesnica?, i se adreseaza un tanar bogat Mantuitorului Hristos. Auzind ca a fost numit bun, Mantuitorul raspunde ca nu doreste sa fie numit asa, pentru ca numai Dumnezeu este bun, aratandu-ne din nou prin aceasta adanca Sa smerenie, intrucat El nu asteapta sa fie laudat ori magulit, ci toata lauda ca-re I se aduce Lui o intoarce spre Dumnezeu. Pe de alta parte, in comportamentul tanarului care-L numeste pe Mantuitorul Invatatorule bun se poate citi nu numai un respect, un comportament cuviincios, ci si faptul ca a el simtit ca Iisus nu invata numai prin intelepciune, ci invata si prin bunatate. Probabil ca el auzise mai dinainte, despre Iisus, ca nu doar vorbeste frumos si intelept, ci si ca a ajutat pe multi sa-si schimbe viata, sa se ridice din boala si suferinta, din pacat si din patimi. Mai degraba din acest motiv i-a spus Invatatorule bun si nu Invatatorule intelept.Cand Mantuitorul Iisus Hristos aude intrebarea tanarului: Ce sa fac, ca sa am viata vesnica?, ii raspunde: Daca voiesti sa intri in viata vesnica, pazeste poruncile. Atunci el a intrebat: Care?. Iar Mantuitorul Iisus Hristos enumera pe cele mai cunoscute porunci ale Vechiului Testament, si anume: Sa nu ucizi, sa nu faci desfranare, sa nu furi, sa nu fii martor mincinos; sa cinstesti pe tatal si pe mama ta si sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. Auzind acestea, tanarul i-a raspuns: Toate acestea le-am pazit din tineretile mele; ce-mi mai lipseste?. Vazand insistenta tanarului, Mantuitorul ii spune: Daca vrei sa fii desavarsit, du-te si vinde-ti averea ta, da-o saracilor, si vei avea comoara in cer; apoi vino si-Mi urmeaza Mie. La auzirea acestor cuvinte, tanarul bogat, care implinise pana atunci cu strictete poruncile din Vechiul Testament, s-a intristat si a plecat, iar Evanghelia ne spune si motivul: caci avea multe avutii. Nu a mai intrebat nimic, nu a mai raspuns nimic si, fara explicatii, a plecat intristat.Mantuitorul Iisus Hristos, dupa cum vedem, respecta intristarea si libertatea tanarului. Nu-l consoleaza, nu diminueaza si nu schimba sfatul dat. Pentru ca tanarul bogat a fost sincer si direct, dovedind ravna pentru viata vesnica, si raspunsul Mantuitorului a venit intr-o forma concisa, chiar daca sfatul cel bun pe care-l primise tanarul nu putea fi implinit imediat.Sfatul Invatatorului bun a fost implinit printr-o convertire lentaDupa plecarea acestui tanar bogat, evlavios si virtuos, dar, totusi, neputincios a implini sfatul primit, Iisus se intoarce catre ucenici si zice: Adevarat va spun voua ca un bogat cu anevoie va intra in imparatia cerurilor. Şi iarasi va spun ca mai lesne este sa treaca o camila prin urechile acului, decat sa intre un bogat in imparatia lui Dumnezeu.Cuvantul camila poate fi inteles si ca denumind cunoscutul animal, dar, prin asemanarea termenilor in limba greaca, are si sensul de funie groasa. Asadar, intelegem din cuvintele Mantuitorului ca mai usor trece funia prin urechile acului, decat intra bogatul in imparatia cerurilor.In legatura cu primul sens, se spune ca in Antichitate exista la Ierusalim o poarta ingusta si joasa numita urechile acului, prin care camilele nu puteau trece decat in genunchi si cu capul plecat. Aceasta imagine, foarte familiara contemporanilor Mantuitorului Hristos, a avut, cu siguranta, reverberatii deosebite in mintea ucenicilor Sai. Totusi, indiferent de interpretarea cuvantului camila, intelesul cuvintelor Mantuitorului ne trimite cu gandul la marea dificultate de a intra in imparatia cerurilor, atunci cand suntem atasati prea mult de bogatii pamantesti.Ramasi uimiti, spune Evanghelia, ucenicii L-au intrebat pe Iisus: Cine poate atunci sa se mantuiasca?.Inainte de a ne oferi raspunsul asteptat de apostoli, Evanghelia ne spune ca Mantuitorul a privit la ei. Acest amanunt, ca Iisus nu doar a vorbit, ci i-a privit in ochi, este foarte important. Prin privirea directa a ucenicilor, Hristos a vrut sa fixeze si mai bine in sufletul lor adevarul invataturii pe care urma sa-l rosteasca prin cuvinte, si anume: La oameni aceasta este cu neputinta, insa la Dumnezeu toate sunt cu putinta. Indreptandu-Şi privirea spre ucenici, in timp ce a rostit aceste ultime cuvinte cuprinse in pericopa evanghelica a acestei duminici, Mantuitorul a privit si in viitorul tanarului care primise invitatia de a-I deveni si el ucenic.Asadar, Evanghelia acesta se incheie cu evidentierea dificultatii intrarii bogatului in imparatia cerurilor, pe de o parte, dar si cu speranta oferita de ultimele cuvinte ale Mantuitorul Iisus Hristos, ca ceea ce e cu neputinta pentru oameni devine posibilitate cand omul cere ajutorul lui Dumnezeu. Altfel spus, ceea ce nu poate face omul prin propriile sale puteri sufletesti poate realiza cu ajutorul puterii lui Dumnezeu, cu harul Sfantului Duh.Sfintii Parinti ai Bisericii au vazut in cuvintele Mantuitorului: la oameni aceasta este cu neputinta, insa la Dumnezeu toate sunt cu putinta cuvinte de speranta, dar si de profetie asupra viitorului tanarului bogat, care a plecat intristat. Potrivit Sfintei Traditii, tanarul bogat s-a hotarat in sfarsit, dupa multa lupta cu sine insusi si multa rugaciune, sa implineasca sfatul Invatatorului bun. A vandut averea sa, a impartit banii saracilor si L-a urmat pe Iisus.Asadar, tanarul a confirmat ceea ce doar se banuia in tainicele cuvinte ale Mantuitorului din finalul pericopei Evangheliei din aceasta duminica. Mantuitorul, fiind atoatecunoscator, stia ca indemnul Sau nu va ramane fara roada, ca, dupa o necesara lupta cu sine insusi, dupa ce intristarea va determina o analiza serioasa a rostului vietii omenesti si a valorii reale ale averii pamantesti, sfatul Sau cel bun va fi dus la implinire.Nimic din ceea ce este trecator nu poate implini dorinta de viata vesnicaEvanghelia acestei duminici este plina de invataturi duhovnicesti. In primul rand, invatam de la acest tanar bogat, dar evlavios si moral, ca omul, chiar si atunci cand are o situatie materiala asigurata in lumea aceasta, bunurile materiale limitate si trecatoare nu pot niciodata sa ofere sufletului lui bucuria vietii vesnice. Sufletul omului, creat dupa Chipul lui Dumnezeu Cel vesnic si infinit, este permanent in cautarea lui Dumnezeu Cel vesnic si infinit, Cel netrecator si nelimitat. E atat de doritor de vesnicie sufletul omului, incat nimic din lumea aceasta nu-l poate satisface pe deplin. Nimic din ceea ce este trecator nu poate raspunde dorintei lui de viata si iubire vesnica. Numai Dumnezeu Cel vesnic si nesfarsit in iubirea Sa poate umple sufletul omului cu viata si iubire vesnica. Aceasta este adancimea cautarii din intrebarea tanarului evlavios si bogat, si anume: Ce sa fac, ca sa am viata vesnica?. Aceasta este cea mai frumoasa intrebare, nu doar pentru un tanar, ci pentru orice om: Ce sa fac, ca sa am viata vesnica?.Sfantul Ioan Gura de Aur confirma aceasta frumusete unica a intrebarii tanarului, atunci cand spune: Ce folos avem de viata aceasta trecatoare, daca in timpul ei nu cautam viata cea vesnica, netrecatoare?O multime de tineri sunt preocupati cum sa-si faca o cariera, cum sa se descurce singuri, cum sa-si cumpere o casa, cum sa-si intemeieze o familie trainica, cum sa-si asigure o situatie de un anumit confort material. Mai putini sunt aceia care isi pun insa aceasta intrebare a vietii: Ce sa fac, ca sa am viata vesnica?. Acestia sunt tinerii credinciosi care stiu ca mai intai trebuie sa caute imparatia lui Dumnezeu, si celelalte se vor adauga: locul de munca, familia, casa binecuvantata.In Evanghelia dupa Sfantul Evanghelist Marcu, dupa ce tanarul bogat a spus: Invatatorule, acestea toate le-am pazit din tineretile mele (Mc. 10, 20), se spune ca Iisus a privit la el cu dragoste (Mc. 10, 21), apreciind cautarea lui sincera si profund umana, dorinta sa sfanta de viata vesnica.Nu ne putem mantui numai prin evlavie, ci e nevoie si de milostenieTot din Evanghelia acestei duminici mai aflam un alt adevar, deosebit de important: ca nu este suficient sa fii evlavios si virtuos, nu e suficient sa nu ucizi, sa nu desfranezi, sa nu furi, sa nu minti, sa nu inseli, sa nu marturisesti stramb, adica nu este suficient sa te abtii de la rau, ci trebuie sa faci si mult bine, ca sa fii desavarsit. Iar cel mai mare bine pe care-l putea savarsi acest tanar bogat era milostenia, ajutorarea saracilor.Tanarul din Evanghelie era un om evlavios si moral, dar zgarcit. Bogatul evlavios si corect din punct de vedere moral, era, totusi, in adancul inimii lui, un om iubitor de averi si nemilostiv. Iar Mantuitorul ii spune ca va fi desavarsit cand va fi milostiv si darnic. Astfel, imediat se constata dificultatea tanarului de a se dezlipi de lucrurile limitate si trecatoare, de a renunta la cele pamantesti pentru a avea comoara cereasca, adica de a renunta la ceva pentru a se uni cu Cineva.Mantuitorul Iisus Hristos ne arata ca nu ne putem mantui numai prin evlavie, daca nu suntem si milostivi, mai ales cand dispunem de multe bunuri materiale. Cand nu avem nici un bun material, milostenia noastra se arata prin cuvantul mangaietor, prin fapta si sfatuirea buna, prin rugaciunea pentru altul, printr-o vorba de incurajare, prin cuvantul de consolare, dar, cand avem avutii materiale, milostenia se arata mai ales prin ajutorarea saracilor. De aceea, Biserica nu a cultivat numai Liturghia, ci si filantropia, ajutorarea celor nevoiasi, atat duhovniceste, cat si material.Tanarul bogat primeste sfatul de a renunta la agonisirea sa materiala, pentru a dobandi comoara spirituala in inima lui, caci toate cele materiale acumulate de noi sunt amenintate de risipire, numai fapta buna are calitatea de a se imprima in sufletul nostru ca o lumina ce ne insoteste in vesnicie. Invitatie la o legatura de iubire vesnica cu DumnezeuSfatul Mantuitorului, dat tanarului bogat, de a renunta la ceva, pentru a urma pe Cineva este o invitatie la o legatura de iubire vesnica a omului cu Dumnezeu Cel bun, Care Şi-a aratat iubirea si bunatatea Sa in Hristos Cel bun si milostiv. De asemenea, in cuvintele Mantuitorului vedem si o prefigurare a Bisericii. Urmeaza Mie inseamna: Fa-te ucenic al Meu! Intra in comuniune cu Mine si in comunitatea celor care Ma urmeaza! Cand il cheama pe tanar sa devina ucenic, de fapt il indeamna sa devina crestin, sa intre in Biserica iubirii lui Hristos, in Biserica iubirii Preasfintei Treimi. Prin aceasta, noi vedem ca Mantuitorul il cheama pe tanarul care gandea si actiona dupa legile Vechiului Testament sa paseasca in Noul Testament, sa devina urmator al Lui si al Evangheliei Sale.Ca sa fii desavarsit trebuie sa fii urmator al lui Hristos, trebuie sa fii milostiv sau darnic si sa cultivi legatura cu Hristos pentru ca El, Dumnezeu-Omul, este, cu adevarat, bogatia cea vesnica si nesfarsita a slavei si fericirii netrecatoare a Preasfintei Treimi. Sa daramam idolii ascunsi in inima noastraIn sfarsit, din aceasta Evanghelie mai invatam ca nu este usoara schimbarea vietii omului si orientarea ei pe calea desavarsirii, ca fara lupta si intristare nu este posibila parasirea cailor gresite. Foarte adesea ne intristam cand Hristos, prin Evanghelie, ne cheama sa ne schimbam viata, sa daramam idolii ascunsi in inima noastra, adica patimi camuflate, si sa lasam sa vina in locul lor iubirea si lumina lui Hristos. Totusi, toate sunt cu putinta cand cautam sincer viata vesnica si cerem ajutorul lui Dumnezeu.Sa ne ajute Bunul Dumnezeu ca si noi, cei ce ne aflam in cautarea mantuirii, sa putem implini sfaturile cele bune ale lui Hristos-Dumnezeu, spre slava Preasfintei Treimi si spre a noastra mantuire! Amin! † DANIEL,Patriarhul Bisericii Ortodoxe RomaneSursa: ziarullumina.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 807

Id: 2385

Data: Aug 30, 2009

Imagine: