In Duminica a XX-a dupa Rusalii, la 7 octombrie 2012, in toate bisericile ortodoxe a fost citita pericopa din Evanghelia dupa Sfantul Apostol si Evanghelist Luca, de la capitolul 7, versetele 11-16, care aminteste de invierea fiului vaduvei din Nain. Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a vorbit in cuvantul de invatatura rostit in Paraclisul 'Sfantul Grigorie Luminatorul' din Resedinta patriarhala despre importanta rugaciunilor pentru cei adormiti si a mangaierii celor aflati in intristare.Desi nu foarte intinsa ca text, pericopa evanghelica randuita de Parintii Bisericii pentru aceasta duminica este plina de invataturi duhovnicesti pentru viata Bisericii si pentru modul de comportare al crestinilor in fata mortii si in fata durerii pricinuite de moarte. Dupa cum a evidentiat Preafericitul Parinte Patriarh Daniel, Evanghelia ne arata, in mod surprinzator, ca nimeni nu L-a chemat pe Iisus, nici pe ucenicii Sai, sa vina inaintea cortegiului. Nimeni nu L-a anuntat despre durerea acestei mame vaduve, care ducea pe ultimul drum pe unicul sau copil. 'Din aceasta intelegem ca Mantuitorul Iisus Hristos nu asteapta sa fie chemat ca sa consoleze pe cei indurerati de moarte unei fiinte dragi, ci El, din proprie initiativa, merge spre locul unde se afla multa durere, intristare si suspin. El, fiind Dumnezeu milostiv, merge spre cei ce au nevoie de intarire sufleteasca, de consolare, de mangaiere, atunci cand se simt singuri, parasiti, deznadajduiti si dezorientati. Astfel, Mantuitorul Iisus Hristos ne invata sa fim alaturi de cei care sunt tristi, indurerati, indoliati pentru ca au pierdut copii, rude, prieteni sau persoane pe care le-au pretuit foarte mult', a explicat Preafericirea Sa.Cu toate ca, la randul Sau, Mantuitorul a plans pentru prietenul Sau Lazar, El o mangaie pe femeia vaduva din Nain si ii spune: 'Nu plange!', pentru a nu o lasa sa se prabuseasca sub durerea pierderii unicului ei fiu. 'Foarte adesea, oamenii care au trecut prin suferinte mari, pentru ca nu au avut alaturi de ei pe nimeni in momentele cele mai grele de durere, nu a fost nimeni langa ei sa le spuna 'Nu mai plange!', au cazut in disperare, in deznadejde. Consolarea sau mangaierea in vremuri de mare durere pentru cineva este o lucrare de iubire milostiva, de ajutorare a semenilor nostri si, de aceea, lucrarea Mantuitorului Iisus Hristos, de Pastor de suflete, de Vindecator de durere si suferinta, este o lucrare a Bisericii. Biserica, prin rugaciunile ei pentru cei adormiti in Domnul, aduce mangaiere si alinare in familia indoliata', a aratat Preafericitul Parinte Daniel dupa cum ne informeaza Ziarul Lumina.'Dovada cea mai frumoasa a iubirii mai tare decat moartea'Pomenirea mortilor este un act de credinta in nemurirea sufletului si in legatura de comuniune a celor vii cu cei trecuti la viata vesnica, dar, asa cum arata Patriarhul Romaniei, ea este si un act de iubire: 'O iubire mai tare decat moartea, o iubire care biruieste spatiul si timpul care separa, o iubire care trece dincolo de raceala si opacitatea mormantului. Adevarata iubire este iubirea din Iubirea lui Hristos, iar aceasta se dobandeste prin rugaciune. Hristos, care este Domn si peste cei morti si peste cei vii, Se bucura cand noi iubim pe cei care au fost parintii nostri, binefacatorii nostri, apropiati, marturisitori in credinta. Rugaciunea pentru morti este dovada cea mai frumoasa a iubirii mai tare decat moartea. Aceasta iubire fata de cei trecuti la Domnul se arata si prin ingrijirea mormintelor lor, prin modul cum cinstim osemintele lor, pe care le inhumam, nu le incineram, nu le ardem in crematoriu, tocmai din respect pentru trupul in care a locuit Duhul Sfant, pentru ca Duhul Sfant locuieste in sufletul omului, iar din suflet se raspandeste prezenta Lui si tot trupul omului', a subliniat Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 871

Id: 24993

Data: Oct 8, 2012

Imagine: