Opera Sfantului Ioan, egumenul Manastirii Sinai, intitulata 'Scara', este practic un manual duhovnicesc care are drept scop calauzirea omului spre viata vesnica. Chiar daca au fost redactate pentru a indrepta monahii spre o ingereasca vietuire, invataturile sfantului pot indruma viata oricarui crestin spre Imparatia cerurilor.Sfantul Ioan Scararul face un portret al adevaratului monah prin urmatoarele cuvinte: 'Calugar este cel ce, in trup material fiind, petrece in treapta, randuiala si starea fiintelor netrupesti. Calugar este cel ce se tine numai in hotarele si cuvintele lui Dumnezeu in toata vremea, in tot locul si lucrul. Calugar este cel ce supune firea sa unei sile neincetate si simturile sale unei paze neintrerupte. Calugar este cel ce si-a facut trupul neintinat, gura curatita si mintea luminata. Calugar este sufletul apasat de durere, care petrece, in veghe si in somn, intru necontenita pomenire a mortii'. In descrierea facuta de Sfantul Ioan se poate regasi orice crestin care cauta pe Dumnezeu si Imparatia cea adevarata.'Ca o scara rezemata pe portile cerului'Lucrarea 'Scara' a fost redactata la cererea egumenului Ioan al Manastirii Raith, aflata la 97 km de Manastirea Sinai, langa Marea Rosie. Egumenul s-a adresat Sfantului Ioan Scararul precum parintelui 'de obste al tuturor si ca la unul mai batran ca toti in nevointa si pricepere si ca la invatatorul cel mai bun', rugandu-l sa astearna 'ca un adevarat mare invatator, fara preget si in chip limpede pe hartie, dupa o buna randuiala, datoriile vietii calugaresti, spre mantuirea celor ce au ales aceasta ingereasca vietuire' care sa le fie 'ca o scara rezemata pe portile cerului, care sa-i urce pe cei ce voiesc, nevatamati si fara pagubire, ajutandu-i sa treaca neimpiedicati peste duhurile raului si peste stapanitorii lumesti ai intunericului si peste capeteniile vazduhului'. Opera este alcatuita de smeritul monah in 30 de cuvinte, fiecare cuvant reprezentand cate o treapta in dobandirea mantuirii.Postul este temelia mantuiriiLucrarea postului este prezentata drept capitala pentru mantuire. Fara aceasta lucrare 'silitoare a firii' omul nu poate dobandi 'desfatarea raiului'. Cuvintele maiestuoase care definesc postul, prin gandirea si ochii duhovnicesti ai monahului Ioan, sunt concludente in aceasta privinta. Acesta, printr-o expresie deosebita, arata ca 'postul este o silire a firii si o taiere imprejur a dulcetii gatlejului'. Interesant este faptul ca, si din punct de vedere literar, continutul este deosebit de valoros, abundand in figuri de stil. Prin alaturarea expresiei 'taiere imprejur' si 'dulceata gatlejului' creste sonoritatea epica si in acelasi timp se face trimiterea la o durere, la o jertfa - taiere imprejur -, semn distinctiv cerut de Dumnezeu poporului ales, semn care acum primeste noi valente si semnificatii duhovnicesti. Taierea imprejur reprezinta, in cuvintele sale, o infranare de la imbuibare. Cele doua expresii antitetic alese subliniaza faptul ca postul este o dezradacinare a desfatarii, desfatare cauzata de aplecarea omului spre lacomia pantecelui si dorinta de a oferi placere trupului. In alt loc, sfantul insista asupra rolului postirii, pe care o defineste cu aceleasi cuvinte, aratand ca 'sufletul care a cazut nu are alta mangaiere in vremea iesirii decat neplacerile gatlejului (postul) si lacrima'. De multe ori, lipsa trezviei genereaza intrebuintarea afectelor in sens negativ, acestea se transforma in patimi, iar omul isi are incetosata calea spre fericirea vesnica.Istovirea trupului prin nevointe intareste sufletulDe la imbuibarea trupului urmeaza aprinderea spre pofta trupeasca, caci 'dupa mancare pleaca ticalosul (diavolul) si ni-l trimite pe cel al curviei, vestindu-i ce s-a intamplat (imbuibarea celui care trebuie ispitit): 'Ia-l, ia-l, zice, turbura-l'. Caci pantecele umplandu-se nu va lupta mult'. Imbuibarea duce la consumarea poftei concupiscente, consumare care genereaza, pe langa neliniste sufleteasca, subrezirea sanatatii trupului, dar si departarea de Rai. Sfantul Ioan, in cuvintele sale prin care defineste actul ascetic al postirii, porneste aproape intotdeauna de la trup si evidentiaza importanta opririi imbuibarii trupesti prin 'silirea firii' si prin 'taierea imprejur a dulcetii gatlejului', care face ca omul sa parcurga un alt drum, nu cel spre iad prin patima, ci drumul spre Rai prin post. Definitia postului prezentata de Sfantul Ioan reda, in acelasi timp, si urmarile pozitive ale actului infranarii pentru Dumnezeu, caci postul este 'curmarea aprinderii, alungarea gandurilor rele si eliberarea de visari, curatia rugaciunii, luminatorul sufletului, paza mintii, inmuierea invartosarii, usa strapungerii inimii, suspinul smerit, zdrobirea vesela, incetarea multei vorbiri, inceputul linistirii, strajerul ascultarii, usurarea somnului, sanatatea trupului, pricinuitorul nepatimirii, iertarea pacatelor, usa si desfatarea raiului'.Accentul este pus, in primul rand, pe 'biciuirea' trupului prin infranare, pentru ca daca trupul nu este supus postului, sufletul nu are nici o posibilitate sa se inalte la cer. Comparatiile pe care le face arata ca oprirea trupului de la excese de orice natura trebuie sa fie baza postului, caci 'precum pasarile cele grase nu pot zbura spre cer, asa nici cel ce-si hraneste si-si slujeste trupul sau'. De asemenea, maritul egumen arata ca 'precum e cu neputinta sarpelui sa se dezbrace de pielea sa cea veche, daca nu intra printr-o crapatura strimta, la fel si noi nu putem lepada vechile patimi ce ne stapanesc si vechimea sufletului si vesmantul omului cel vechi, de nu vom strabate calea cea strimta si plina de necazuri a postului si a necinstirii'. Prin supunerea trupului unor exigente duhovnicesti, omul creste spiritual, ajunge tot mai aproape de Imparatia cerului si rusineaza pe diavoli. Sfantul Ioan, cu aceeasi finete literara, arata ca 'mocirla uscata nu mai place porcilor', subliniind faptul ca omul, odata iesit din mocirla pacatului, nu se mai aseamana animalului. Uscand mocirla pacatelor, oamenii trec la un alt stadiu duhovnicesc, stadiu in care, dupa cum arata Sfantul Ioan, 'trupul vestejit nu mai odihneste pe draci', aceasta fiind inca o treapta urcata spre cer. Cuvintele smeritului calugar arata cat de mult conteaza postul pentru dobandirea mantuirii si cat de mult munceste duhurile rele.Şezand la masa, adu-ti aminte de judecata…In aceasta perioada a Postului Mare, cuvintele Sfantului Ioan Scararul pot fi un indreptar spiritual, pot aduce limpezimea mintii si desteptarea sufletului, iar indemnul urmator poate fi purtat in cuget pentru toata perioada postului pentru o buna raportare fata de Mantuitorul Hristos: 'Şezand la masa cu bucate, adu-ti aminte de moarte si de judecata. De abia asa vei impiedeca putin patima. Band bautura nu inceta sa-ti aduci aminte de otetul si de fierea Stapanului. Şi, negresit, sau te vei infrana, sau, suspinand, iti vei face cugetul mai smerit. Nu te amagi: Nu te vei izbavi de faraon si nu vei vedea Pastile de sus, de nu vei manca neincetat ierburile amare si azima, sila si greaua patimire a postului'.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 600

Id: 12763

Data: Apr 3, 2011

Imagine: