Ca sa putem uita definitiv vatamatoarele fapte sau vorbe ce ne-au lezat trebuie sa ne asumam o lupta launtrica, o rastignire a poftei filistine de razbunare, a ispitei de a riposta la rautate cu rautate. Ce-i drept, nu-ti vine ușor sa-i ierți pe cei care, poate, ți-au distrus viața. Dar, daca Domnul a cerut aceasta, cu siguranța ca se poate împlini, caci El nu a împovarat ființa umana cu imperative utopice. Iar daca, la început, nu reușim sa îndeplinim porunca, sa-L rugam pe Hristos sa ne ajute.Adesea suntem puși în situația neplacuta sa asistam la o cearta între cunoscuți ori chiar noi înșine sa fim implicați într-o neînțelegere cu cineva sau chiar sa mediem un conflict, o tensiune aparuta între cei apropiați. Astfel de conflicte pot da naștere la simțaminte de ura, razbunare și dispreț, rupând comuniunea dintre oameni. Însa mulți nu înțeleg ca iertarea aproapelui este o condiție sine qua non pentru dobândirea mântuirii, interpretându-o mai degrab ca o slabiciune ori chiar o lipsa de demnitate. De aceea se impune o cunoaștere clara și concisa a soluției la întrebarea: de ce trebuie sa iert? Un raspuns simplu ar fi: fara iertare nu putem dobândi mântuirea, explicație data de Însuși Mântuitorul Hristos. Daca ne amintim de Predica de pe Munte (Matei cap. 5-7), Hristos învata ca nu se cade sa-ti aduci darul la altar decât dupa ce te-ai împacat cu semenul tau. Postul, ne învața parinții filocalici, este nu doar o jertfa, ci și un dar. Așa ne explicam de ce se mai numește și zeciuiala. Însa, ofranda ascezei, nevoinței noastre, nu poate fi primita de Cerescul Tata fara a împlini condiția evanghelica a darului, adica împacați cu semenii noștri. Din acest motiv Biserica ne cere în mod explicit la debutul postului sa iertam orice am avea asupra cuiva.Cum sa iert pe cel ce mi-a distrus viața? Neiertând celor ce ne greșesc nici Dumnezeu nu ne iarta, dar nici faptele noastre cele bune nu le primeste, fapt confirmat de spusele Mântuitorului: „de nu veți ierta din inima fratelui, nu veți fi iertați” (Matei 18, 35). Ce presupune iertarea din inima? Parinții duhovnicești ne învața ca ea nu trebuie sa fie o simpla declarație, formala ori conjuncturala. „Iarta-ma și Dumnezeu sa te ierte!” implica o participare totala a ființei omenești în a șterge raul sau supararea din toata ființa. Iertarea adevarata trebuie sa coboare în suflet iubirea și puterea de a ne ruga pentru cei ce ne-au savârșit sau ne-au dorit raul.Ca sa putem uita definitiv vatamatoarele fapte sau vorbe ce ne-au lezat trebuie sa ne asumam o lupta launtrica, o rastignire a poftei filistine de razbunare, a ispitei de a riposta la rautate cu rautate. Ce-i drept, nu-ti vine ușor sa-i ierți pe cei care, poate, ți-au distrus viața. Dar, daca Domnul a cerut aceasta, cu siguranța ca se poate împlini, caci El nu a împovarat ființa umana cu imperative utopice. Iar daca, la început, nu reușim sa îndeplinim porunca, sa-L rugam pe Hristos sa ne ajute. La ceea ce noi nu izbutim, sa-L chemam pe El sa puna umarul, ca sa trecem peste piatra de poticneala. Numai așa vom simti cum sufletul nostru înviaza din legaturile pacatelor, ale egoismului si mândriei caci, iertarea sincera a greselilor altora întrezarește o șlefuire a sufletului nostru dupa iubirea milostiva a Domnului nostru Iisus Hristos. Sa-I cerem Lui sa ne daruiasca puterea sau virtutea de a ierta pe altii asa cum Dumnezeu ne iarta pe noi.Poate ați observat ca în Rugaciunea Domneasca rugamintea iertarii pacatelor, urmeaza imediat dupa ce am cerut „pâinea noastra cea spre ființa”. Acest lucru nu este întâmplator, deoarece pentru a merita zilnic pâinea e necesar ca sa ne spalam zilnic de pacate, asa cum ne spalam înainte de masa. Iertarea aproapelui este la îndemâna noastra si ea constituie profilaxia si terapeutica sufletului, în vederea mântuirii, fiind totodata una dintre cele mai usoare posibilitati pe care ni le ofera Dumnezeu pentru izbavire. Iertarea acordata semenului va aduce sufletului omenesc pacea si bucuria, pe masura sa-i împlineasca menirea devenirii sale ca persoana ce poarta în sine tendinta spre comuniune, în scopul afirmarii în lume a valorilor morale si sociale. În masura în care fiecare iarta fratelui sau din inima, asa cum iarta Dumnezeu, în aceeasi masura iertarea, la care Tatal Ceresc are întotdeauna initiativa si întâietatea, se împlineste în comunitate si în fiecare dintre cei care o împartasesc fratilor lor. Numai traind aceasta partasie a iertarii descoperim profunzimea cererii din Tatal Nostru.Din iertarea adevarata, recomandata evanghelic de catre Mântuitorul Iisus Hristos, trebuie sa lipseasca cu desavârsire orice forma de rau, dar si razbunarea. În aceasta categorie, intra cei care uita toate greselile, nedreptatile, ranchiuna, adversitatea si ura, facând loc în sufletele lor caldurii si stralucirii iubirii.Asadar, prin iertarea aproapelui din inima Dumnezeu ne ofera mai multe daruri: iertarea pacatelor; primirea faptelor noastre cele bune; agonisirea mântuirii. Iertarea este un dar, este generozitate infinita, caci reflecta supranaturalul în relatiile dintre oameni. Cei implicati în acest act, sunt prin iertare în raporturi noi. Dumnezeu a înnoit firea umana iertând, iar omul când iarta îl imita pe Dumnezeu. Prin pacat el slabeste si se degradeaza, iar prin iertare se înalta, învie.Duminica iertarii Acum înțelegem mai bine de ce în duminica dinaintea Postului Mare ni se cere în mod explicit sa iertam, deslușind totodata logica unei rânduieli unice în tot anul liturgic. În manastiri, la slujba vecerniei, în duminica lasatului sec de brânza, se aduna toata obștea și dupa ce starețul citește rugaciunea de dezlegare și de începere a postului își cere iertare întregii obști, urmând ca viețuitorii sa-și ceara reciproc iertare zicând fiecare: „iarta-ma parinte sau frate și Dumnezeu sa te ierte”! De la aceasta tradiție din chinovii duminica izgonirii lui Adam din Rai se mai numește „a iertarii.”Cum se pot folosi de mântuitoarea datina de manastire credincioșii? La parohii nu prea se savârșește vecernia respectiva, iar daca unii preoți țin a o face, nu toți membrii comunitații sunt prezenți. Cred ca ar trebui sa foloseasca orice prilej sau orice mijloc de comunicare pentru a-și cere iertare. La serviciu, la școala, oriunde, fara vicleșug, fara urma de formalism, un „iarta-ma!” rostit din inima poate aduce o reparație substanțiala multor relații interpersonale degradate din pricina orgoliilor, ispitelor sau a multor uneltiri diavolești, dar înainte de toate ar îndupleca pe Dumnezeu sa ne ierte tot ceea ce am greșit.(Informatii preluate de pe www.doxologia.ro)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1368

Id: 38512

Data: Mar 3, 2014

Imagine: