Biserica Ortodoxa se afla la 2 martie 2014, în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, a patra din perioada Triodului, zi în care se lasa sec pentru Postul Sfintelor Paști.

La Sfânta Liturghie, Biserica a rânduit sa se citeasca pericopa din Evanghelia dupa Matei, capitolul 6, versetele de la 14 la 21: Zis-a Domnul: daca veti ierta oamenilor greselile lor, si voua Tatal vostru cel ceresc va va ierta greselile voastre. Iar daca nu veti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre. Când postiti, nu fiti tristi ca fatarnicii, caci ei îsi întuneca fetele lor, ca sa se arate oamenilor ca postesc. Adevarat va spun voua ca îsi iau rasplata lor. Iata tu, când postesti, unge-ti capul tau si fata ta o spala, ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau care este în ascuns; si Tatal tau care vede cele ascunse îti va rasplati tie. Nu va adunati comori pe pamânt, unde moliile si rugina le strica, si unde furii le sapa si le fura. Ci va adunati comori în cer, unde nici moliile, nici rugina nu le strica, si unde furii nu le sapa, nici le fura. Ca unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra.

În cuvântul de învațatura rostit în paraclisul reședinței Patriarhale cu hramul Sfântul Grigorie Luminatorul, Preafericitul Parinte Patriarh Daniel a explicat simbolismul Evangheliei de astazi.

Iertarea semenilor lumineaza sufletul omului pentru comuniunea cu Dumnezeu

Preafericirea Sa a evidentiat importanta iertarii pentru începutul bun al perioadei de post si a aratat ca aceasta Evanghelie ne învata ca relatia omului cu Dumnezeu depinde de relatia lui cu semenii sai, ca omul nu se poate apropia de Dumnezeu nesocotind pe aproapele sau, întrucât fiecare om este creat dupa chipul lui Dumnezeu cel Milostiv.

„Evanghelia acestei Duminici este o lumina pentru sufletul nostru în toata perioada Postului Sfintelor Paști în care intram acum. Duminica aceasta are o importanța majora deoarece îndata dupa ea începe o perioada lunga de urcuș duhovnicesc spre Înviere. Iertarea semenilor lumineaza sufletul omului pentru comuniunea cu Dumnezeu. Evanghelia acestei zile este adânca în întelesurile ei, desi cuvintele ei sunt simple si putine. Mântuitorul Iisus Hristos ne arata ca iertarea este începutul bun al perioadei de post, iertam unii altora greselile ca si Dumnezeu sa ne ierte pacatele sau greselile noastre, iertam greselile altora pentru a fi în pace si comuniune cu toti oameni si pentru a ne asemana cu Dumnezeu cel milostiv si iertator. Prin aceasta, Evanghelia ne învata ca relatia omului cu Dumnezeu depinde de relatia lui cu semenii sai, ca omul nu se poate apropia de Dumnezeu nesocotind pe aproapele sau. Întrucât fiecare om este creat dupa chipul lui Dumnezeu cel Milostiv si îndreptat spre umanitate exista o legatura sfânta între Dumnezeu si fiecare om. Modul si masura în care omul arata iubire fata de semenii sai contribuie mult la construirea, cultivarea si aprofundarea relatiei lui de comuniune cu Dumnezeu, facatorul Cerului si al pamântului si iubitorul de oameni”, a spus Preafericirea Sa.

Iertarea greselilor aproapelui implica adesea o rastignire a propriului egoism

Totodata, Patriarhul României a aratat ca iertarea greselilor aproapelui deschide sufletul spre o noua stare de comunicare si comuniune a omului cu Dumnezeu si cu semenii: „Nimeni nu poate intra în Post, ca lupta duhovniceasca pentru curatirea de pacate si de luminare a sufletului, fara iertare deoarece prin iertarea altora se cultiva smerenia si libertatea interioara a omului dornic de a trai în iubirea milostiva a lui Dumnezeu. De aceea, la Vecernia din Duminica aceasta cerem tuturor sa ne ierte greselile noastre si noi iertam greselile tuturor. Iertarea greselilor aproapelui implica adesea o rastignire a propriului egoism si deschide sufletul spre o noua stare de comunicare si comuniune a omului cu Dumnezeu si cu semenii”.

Postim ca sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu

Întâistatatorul Bisericii Ortodoxe Române a subliniat faptul ca postul este daruire de sine adusa lui Dumnezeu ca recunostinta pentru darurile vietii si ca dorinta de sfintire a vietii: „Cât priveste Postul, Evanghelia ne arata ca trebuie sa postim nu în stare de tristete, ci de bucurie. Când postiti, nu fiti tristi ca fatarnicii, spune Mântuitorul, tu când postesti, unge-ti capul tau si fata ta o spala, ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau care este în ascuns; si Tatal tau care vede cele ascunse îti va rasplati tie. Deci, nu postim pentru a fi vazuti sau laudati de oameni, ci postim ca sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu, astfel postul este daruire de sine adusa lui Dumnezeu ca recunostinta pentru darul vietii si ca dorinta de sfintire a vietii. Postul are ca baza evlavia si iubirea fata de Dumnezeu. Postim pentru ca îl iubim pe Dumnezeu mai mult decât darurile lui materiale pe care le consumam. Ne încredintam Lui pentru ca El este izvorul vieti noaste. Viata omului în trup se mentine din darurile lui Dumnezeu create pentru om: aerul, apa, lumina si roadele pamântului. În timp ce viata sufletului se hraneste din iubirea milostiva si smerita a lui Dumnezeu pe care o simte omul prin rugaciune si prin Sfintele Taine ale Bisericii”.

Postul este si semnul dorintei omului credincios de a se elibera de lacomia dupa bunuri materiale spre a se uni prin rugaciune mai intensa cu Dumnezeu cel vesnic

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a evidentiat si legatura ce exista între rugaciune si post aratând ca daca cineva posteste, dar nu se roaga, acela nu aduna lumina spirituala în suflet, ci ramâne doar la nivelul de exercitiu biologic si psihologic, motivat igienic sau estetic.

„Tatal tau care vede cele ascunse îti va rasplati tie, spune Mântuitorul. Adica El vede tainic cum omul credincios care posteste si se roaga iubeste mai mult pe Dumnezeu daruitorul decât darurile Sale. Postul este asadar o stare spirituala de jertfa, sau ofranda a celui care posteste, stare cultivata în mod liber si dupa puterea fiecaruia. Postul este si semnul dorintei omului credincios de a se elibera de lacomia dupa bunuri materiale, limitate si trecatoare spre a se uni prin rugaciune mai intensa cu Dumnezeu Cel Nelimitat si Netrecator, Izvorul Vietii si al bucuriei Vesnice. Cu alte cuvinte, postul sustine rugaciunea omului credincios care face din legatura sa cu Dumnezeu, centrul, lumina si hrana sufletului sau. Din acest motiv daca cineva posteste, dar nu se roaga, acela nu aduna lumina spirituala în suflet, ci ramâne doar la nivelul de exercitiu biologic si psihologic, motivat igienic sau estetic. De fapt, postul nu este numai abtinere de la bucate de origine animala, ci si înfrânare de la orice fel de lacomie materiala si de la orice pacat sau atitudine egoista, gând, cuvânt sau fapta lipsita de iubire de Dumnezeu si de aproapele. Smerenia si bucuria sunt semnele postului adevarat”, a mai spus Preafericirea Sa.

Postul trebuie sa fie o lucrare interioara, sufleteasca de comuniune personala a omului cu Dumnezeu

Postul este o lucrare spirituala bineplacuta lui Dumnezeu când se practica din iubire pentru El, însa nu trebuie sa postim ca sa fim laudati, sau compatimiti si admirati în acelasi timp pentru asprimea si lungimea postului, a mai spus Preafericirea Sa: „Mântuitorul spune: tu când postesti, unge-ti capul tau si fata ta o spala ca sa nu te arati oamenilor ca postesti. A unge capul în traditia ebraica înseamna a arata ca viata este binecuvântare si bucurie primite de la Dumnezeu. A spala fata înseamna a avea o atitudine fireasca, întâlnire si comunicare cu oamenii fata catre fata, fara a atrage atentia lor printr-o înfatisare posomorâta sau întunecata. Asadar postul trebuie sa fie o lucrare interioara, intima, sufleteasca de comuniune personala a omului cu Dumnezeu care vede tainic si tacut sufletul si faptele omului credincios si jertfelnic rugator si postitor”.

Postul adevarat are ca scop ridicare omului deasupra bunurilor materiale pentru a se uni prin rugaciune si împartasire euharistica mai deasa cu Dumnezeu

În Evanghelia acestei Duminici se arata de fapt motivatia postului, a mai spus Preafericitul Parinte Patriarh Daniel în cuvântul sau, aratând ca postim pentru ca iubim pe Dumnezeu din Ceruri, Daruitorul vietii vesnice mai mult decât toate darurile materiale trecatoare: „Astfel, postul adevarat produce o schimbare a modului de a fi al omului, o trecere sau o mutatie de la lacomia sau iubirea patimasa de cele materiale, la dorirea sau iubirea de cele spirituale pentru a cultiva mai intens rugaciunea sau comuniunea de iubire cu Dumnezeu, Cel Nematerial, Nelimitat si Netrecator. Postul adevarat are ca scop ridicare omului deasupra bunurilor materiale sau pamântesti pentru a primi bunuri spirituale ceresti, pentru a se uni prin rugaciune si împartasire euharistica mai deasa cu Dumnezeu cel din ceruri, izvorul vietii si al bucuriei vesnice din Împaratia Cerurilor.

Prin post adunam în suflet harul sau prezenta iubitoare si sfintitoare a Lui Dumnezeu cel Vesnic

Câta lumina a harului divin aduna omul în suflet pe pamânt, atâta comoara de lumina poarta sufletul sau nemuritor dincolo de mormânt, a mai spus Preafericitul Parinte Patriarh Daniel: „Postul este timpul nevointelor duhovnicesti pentru a spori comorile din traista sufletului. Într-un limbaj poetic si metaforic, parintele Ilie Cleopa de la Manastirea Sihastria de Neamt, vorbind despre comorile din ceruri zicea ca ele se aduna în traista sufletului, întrucât în aceasta lume omul este pelerin spre patria cereasca. Dar ce adunam de fapt în sufletul nostru nemuritor prin post, rugaciune, priveghere, nevointa, pocainta, milostenie si împartasirea cu Sfintele Taine? Adunam harul sau prezenta iubitoare si sfintitoare a Lui Dumnezeu cel Vesnic, adunam lumina iubirii Lui în inima noastra. Ca atare, omul duhovnicesc, rugator si postitor luminat de harul lui Hristos dobândeste iubire si gândire duhovniceasca, foloseste cuvinte duhovnicesti si savârseste fapte duhovnicesti prin care se aseamana cu sfintii lui Dumnezeu. Prin urmare, câta lumina a harului divin aduna omul în suflet pe pamânt, atâta comoara de lumina poarta sufletul sau nemuritor dincolo de mormânt, adica în lumina cea neînserata a Împaratiei Cerurilor. Astfel sufletul omului credincios se va înalta si va creste în lumina iubirii lui Dumnezeu si a sfintilor sai, fiind ajutat de lumina pe care o are deja în sufletul sau ca pe o arvuna a slavei Învierii lui Hristos, de aceea, Mântuitorul spune: Împaratia lui Dumnezeu este înlauntrul vostru. Când adunam în suflet lumina din lumina iubirii lui Dumnezeu atunci postul Sfintelor Pasti devine un urcus spre lumina învierii, mai întâi lumina învierii sufletului din moartea pacatului si apoi lumina slavitului praznic al Pastilor”, a mai spus Preafericirea Sa.

„În timpul Postului Sfintelor Pasti, spune Sfântul Vasile cel mare slabim trupeste dar ne întarim duhovniceste. Cu alte cuvinte reducem hrana materiala, dar sporim hrana spirituala prin rugaciune, prin citire de carti sfinte, spovedanie si împartasire mai deasa”, a mai spus Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Ascultarea lui Hristos, Noul Adam, vindeca neascultarea lui Adam cel vechi

Patriarhul României a explicat de ce aceasta Duminica se numeste a izgonirii lui Adam din Rai si a aratat legatura ce exista între Adam cel cazut si Noul Adam – Hristos Domnul: „Adam a fost izgonit din Rai ca nu a postit. Exista o adânca legatura spirituala între postul Mântuitorului Iisus Hristos în pustie, timp de 40 de zile, pe de o parte, si izgonirea lui Adam din rai, pe de alta parte. Postul Sfintelor Pasti se refera în acelasi timp la greseala lui Adam cel dintâi si la îndreptarea ei de catre Hristos Noul Adam. Nu întâmplator Duminica aceasta care precede începutul Postului Sfintelor Pasti se numeste si Duminica izgonirii lui Adam din Rai. De ce a fost izgonit Adam din Rai? Pentru trei mari greseli: pentru ca nu a ascultat de Dumnezeu, nu a postit – adica nu s-a înfrânat si nu s-a pocait dupa ce a gresit si a dat vina pe femeia daruita lui de Dumnezeu, iar femeia pe sarpe. De atunci si pâna astazi omul pacatos are tendinta de a se scuza pe sine acuzând pe altii. Din acest motiv, el nu se poate mântui fara pocainta, adica fara regret sau cainta pentru pacatul savârsit si cerere de iertare. Ascultarea lui Hristos, Noul Adam, vindeca neascultarea lui Adam cel vechi. Sfintii Parinti ai Bisericii spun ca Mântuitorul Iisus Hristos a acceptat sa fie rastignit în ceasul al VI-lea din zi, adica la mijlocul zilei, când si-a întins mâinile pe cruce în semn de smerita ascultare ca sa mântuiasca pe Adam cel cazut care, la mijlocul zilei în mijlocul gradinii raiului si-a întins mâinile spre pomul oprit, a savârsit pacatul neascultarii de Dumnezeu, al lacomiei si al nerecunoasterii greselii comise, iar firea lui cea întinata de pacat a fost mostenita de întreg neamul omenesc”.

Postul Sfintelor Paști este o perioada de înnoire și îndreptare pe calea mântuirii a aratat în cuvântul de învațatura Preafericitul Parinte Patriarh Daniel. De asemenea, Preafericirea Sa a îndemnat pe toți credincioșii la rugaciune și ajutorarea semenilor: „Mai ales în aceasta perioada a Postului Sfintelor Pasti suntem chemati sa îndreptam în comportamentul lui Adam cel vechi din noi nu dând vina pe altii pentru pacatele noastre, nu acuzând si judecând pe alti pacatosi, ci recunoscând si plângând propriile noastre pacate, judecându-ne pe noi însine în Taina Pocaintei sau a Spovedaniei pentru a primi iertarea pacatelor, iar aceasta iertare înseamna de fapt eliberarea de un trecut apasator si întunecat pentru a trai o viata nou în bucuria si lumina prezentei lui Hristos ca arvuna a Învierii spre slava lui Dumnezeu si mântuire a noastra”.

Foto: Ziarul Lumina

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 511

Id: 38503

Data: Mar 2, 2014

Imagine: