Cu putin timp in urma ne-a parasit parintele profesor Ilie Moldovan, ilustru teolog si om de cultura pe care ni l-a 'daruit' Teologia Ortodoxa contemporana si neamul nostru. S-a mutat la cele vesnice pentru a-si lua rasplata faptelor sale minunate de cultura si zidire spirituala, de la Milostivul Dumnezeu, Caruia i-a slujit o viata, prin cuvant si fapta, de la catedra si amvon, prin scris si rugaciune, prin indrumarea duhovniceasca a atator ierarhi, profesori de teologie, doctoranzi, masteranzi, studenti si buni credinciosi. Toti cei care l-au cunoscut si pe care parintele profesor i-a primit in sufletul sau atat de generos ii pastreaza amintirea chipului bun si bland, pilda sa de viata implicata in realitatile contemporane, uneori dintre cele mai dureroase, dar si unda de meditatie catre o alta lume, o lume ideala, pe care a cautat-o in intreaga sa viata si slujire, in ale carei profunzimi a trait si pe care a cautat sa ne-o apropie si noua. Teologia contemporana nu duce lipsa, in spatiul Ortodoxiei romanesti, de personalitati accentuate, de profesori de inalta tinuta academica, posesori ai unei culturi profane si de specialitate solide. La fel de adevarat este si faptul ca in cadrul aceleiasi teologii si spiritualitati ortodoxe romanesti au existat si exista adevarati 'parinti duhovnicesti', directori de constiinta, repere si modele inalte de vietuire duhovniceasca. Arareori s-a intamplat insa ca teologul savant, eruditul cunoscator in tainele credintei, sa fie in acelasi timp un avva, parintele, preotul, duhovnicul de cea mai inalta si autentica vocatie, de profunda responsabilitate si inalta demnitate, asa cum a fost parintele profesor Ilie Moldovan.Pentru generatii intregi de teologi, el a fost profesorul exigent cu sine si pilduitor cu ceilalti, a carui metoda pedagogica nu a fost transmiterea 'profesionista' a 'Cuvantului Vietii', ci trairea - insusirea si experierea Lui. Parintele profesor avea o metoda teologica unica, iar aceasta ii permitea accesul cu multa suplete si usurinta in suflete dintre cele mai variate. Celor avizi de cunoastere le oferea o cultura si o pregatire profunda. Celor iubitori de viata duhovniceasca inalta le era model de descoperire fericita a adevaratei cai, ce duce la mantuire. Era marturia unui om binecuvantat, care L-a descoperit pe Dumnezeu, I-a simtit prezenta si I-a urmat indemnul prin cunoastere profunda si traire inalta. Parintele profesor Ilie Moldovan a avut o metoda unica de teologhisire, izvorata din cunoasterea prin traire si simtire a celor impartasite, propovaduite cu un discernamant duhovnicesc aparte, iar aceasta presupunea nu doar aprofundarea personala a adevarurilor sublime ale credintei dreptmaritoare, ci experierea, insusirea si improprierea lor, si doar apoi descrierea acestora, indemnul de a le urma, spre a descoperi aceeasi cale fericita a vietuirii imbunatatite. Toti cei ce i-am fost ucenici am ramas marcati de modul in care stia sa ne vorbeasca despre indumnezeire in cuvinte atat de simple si firesti, ceea ce ne indemna sa cautam sa ne apropiem de Dumnezeu prin cultura si rugaciune. Credinciosilor obisnuiti le era real parinte, compania sa nefacandu-te niciodata sa te simti stanjenit de personalitatea lui, de cultura sa, pentru ca parintele profesor avea o delicatete aparte, o noblete sufleteasca specifica, o atentie speciala, roade ale eforturilor sale intelectuale, dublate la modul cel mai fericit de trairile sale profunde.Intalnirea cu Sfintia Sa, cursurile sau conferintele, cuvintele scrise si sfaturile duhovnicesti pe care ni le-a daruit dintr-o experienta atat de bogata si din preaplinul unei inimi curate te faceau sa te simti un ales, un privilegiat, iar clipele petrecute in prezenta sa, o adevarata binecuvantare, o sarbatoare a sufletului. Totul incepea si conducea catre Biserica si Liturghie, iar calea pe care ne-o recomanda era cunoasterea Sfintei Scripturi si a cuvintelor de Dumnezeu inspirate ale Sfintilor Parinti, dintre care cei mai apropiati i-au fost Sfantul Maxim Marturisitorul, de la care a imprumutat parca acrivia aprofundarii; Sfantul Ioan Gura de Aur, de la care a invatat implicarea in contemporaneitate, in problemele si framantarile vremii, si Sfantul Simeon Noul Teolog, mistic prin excelenta, de la care parintele profesor a invatat ca adevarata cunoastere a lui Dumnezeu este oferita nu de explorarea pur teoretica, discursiva a credintei, ci de simtirea si trairea, de experierea lui Dumnezeu. Totul avea o incadrare 'liturgica', o abordare 'cosmica'. Tema centrala a cercetarii sale au constituit-o imbunatatirea omului, eliberarea sa din robia pacatelor si a patimilor, spre cunoasterea lui Dumnezeu si a bogatei lumi spirituale, conducand spre desavarsire sau indumnezeire. Iar calea recomandata era cea a frecventarii Bisericii, a rugaciunii si a Liturghiei, a Sfintelor Taine si in mod deosebit a primirii in adancul de taina al sufletului nostru a Mantuitorului Iisus Hristos, prin Sfanta Euharistie.Pentru Sfintia Sa, viata era o problema de vocatie, de descoperire si cultivare a ei. Vocatia omului, spre care indemna neincetat parintele, era desavarsirea, calea dobandirii ei o constituie asceza si mistica autentica. Iar omul de vocatie prin excelenta despre care a vorbit parintele profesor in scrierile sale si pe care l-a intruchipat in mod deplin este preotul - slujitor al lui Dumnezeu si al semenilor.In vremuri de relativism si laxism, parintele profesor, chiar si deranjand spitele permisive si mult prea concesive din punct de vedere moral, a crezut neabatut si a aparat miracolul vietii umane, darul nasterii de prunci, vocatia crestina inalta a Neamului nostru, rolul Bisericii stramosesti in renasterea morala a acestuia. Mai presus de toate, parintele profesor Ilie Moldovan este omul care a trait la modul cel mai fericit apartenenta sa la Neamul nostru romanesc, la credinta pe care o considera cea mai frumoasa si mai inalta, cea mai apropiata de fibrele sufletului omenesc, de Biserica pe care a slujit-o si teologia pe care a imbogatit-o. Prin mutarea sa dintre noi, Ortodoxia romaneasca, teologia academica si evlavia crestina au pierdut unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai lor, dintr-o galerie ale caror nume si contributii sunt strict limitate, intre care parintele profesor Dumitru Staniloae, magistru mult iubit al parintelui, este, pe buna dreptate, 'sfantul cartilor' si de care personalitatea integrala a parintelui profesor Ilie Moldovan este strict legata.A plecat sa vada in chip real ceea ce aici a simtit in mod profund.Durerea despartirii are insa indoita mangaiere: faptul ca s-a dus acolo unde ii era locul, in lumea unei morale pure, absolute, insa dupa ce si-a indeplinit deplin vocatia si responsabilitatea, iar pe de alta parte, si tocmai ca semn al acestei slujiri-model, faptul ca ne-a lasat un vrednic urmas, care sa ii continue lupta, in persoana unuia dintre iubitii sai fii. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 22 martie 2012)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 629

Id: 20754

Data: Mar 22, 2012

Imagine: