Pentru Sfanta si Marea Marti din Saptamana Patimilor Domnului, Sfintii Parinti au randuit a se citi pericopa evanghelica de la Matei ce relateaza Pilda celor zece fecioare. Despre parabola celor zece fecioare in urcusul sufletesc spre Invierea Domnului a vorbit parintele Vasile Dumitrescu, profesor la Seminarul Teologic 'Sfantul Voievod Neagoe Basarab' din Curtea de Arges. Pentru intelegerea semnificatiilor zilelor Saptamanii Patimilor, se cuvine sa recurgem la invatatura celor ce le-au randuit in cultul Bisericii – Sfintii Parinti: 'Urcusul spre Inviere nu poate evita Saptamana Patimilor, saptamana asupra careia s¬au aplecat cu multa grija Sfintii Parinti cand au ales temele spre care trebuie sa se indrepte meditatia noastra duhovniceasca. Iar, daca Pilda celor zece fecioare se afla printre aceste teme, inseamna ca importanta ei este una covarsitoare. Demersul nostru spre a intelege semnificatiile tainice ale acestei pilde ar trebui sa tina cont de doua aspecte: pe de o parte, sa nu ratacim de la ceea ce a vrut Mantuitorul sa transmita, iar mai apoi sa ne adresam omului contemporan care nu mai are preocupari duhovnicesti, iar aplecarea lui spre interioritate aproape ca nu mai exista. Şi, cu siguranta, pentru a obtine si rezultate, avem nevoie de autoritatea Sfintilor Parinti, caci nu putem desparti vreodata intelegerea Sfintei Scripturi de Sfanta Traditie.' Mantuitorul Hristos ne vorbeste prin paraboleSfanta si Marea Marti are drept pericopa evanghelica o pilda, procedeu foarte des folosit de Mantuitorul Hristos in predicarea Evangheliei Sale: 'De mai multe ori pe parcursul activitatii Sale in mijlocul oamenilor, Mantuitorul a abordat tema Imparatiei Cerurilor. Şi de fiecare data cand Mantuitorul a abordat tema, a descoperit alte si alte dimensiuni si intelesuri ale Imparatiei. Şi fiecare noua dimensiune, fiecare nou inteles, oricat de altul ar fi parut, spunea totul. Sub alta forma, dar totul. Şi, pentru a preciza si mai mult aceste intelesuri profunde, Mantuitorul compara Imparatia Domnului cu o Cina sau cu o Nunta la care suntem invitati toti. Iisus prefera sa vorbeasca in parabole, adica intr-un limbaj simbolic, pentru ca aceia ce asculta sa vada si sa inteleaga fara sa cuprinda. Apoi parabola ii da posibilitatea sa vorbeasca in mod spontan, in afara sinagogii, in aer liber, in corabie, pe coline, pe drum, fara un text biblic in fata. Parabolele au un stil popular, se refera la oameni reali si la evenimente din mediul palestinian. Cu aceasta Iisus vrea sa sensibilizeze populatia care nu frecventa sinagoga: femei, copii, perceptori. Parabola stimuleaza imaginatia si conversatia, provoaca tensiuni, neintelegeri si conflicte, ocazii pentru Iisus de a interveni. Intr¬adevar, el explica, interpreteaza, face aluzii in fata carora ascultatorii se simt liberi. In toate parabolele se plaseaza de partea celor ce asculta, lasand auditorilor libertatea de a raspunde. Iisus nu impune doctrine definitiv formulate sau exegeze enigmatice cu ambiguitati, ci vrea sa releve forta lui Dumnezeu care este ascunsa oamenilor. 'Iata, Mirele vine! Iesiti intru intampinarea Lui!'Asemenea troparului cantat la slujba deniei, care vesteste ca Mirele vine in miezul noptii, si fericita e sluga pe care o va afla priveghind, cuvantul evanghelic al parabolei prezinta raspunsul intelept al celor cinci fecioare la vestirea Iata, Mirele vine! Iesiti intru intampinarea Lui: 'Pilda celor zece fecioare ne aduce inainte acest mesaj al intalnirii omului cu Dumnezeu, intalnire care nu poate avea loc oricum si oricand. Regulile sunt stabilite de Mire, de Imparat. El vrea sa vina pe nestiute, in miez de noapte, ca sa mentina trezvia celor ce-L asteapta. Mirele cere si implinirea unor conditii: candelele (sufletele) sa aiba untdelemnul faptelor bune si al milosteniei. Iar fecioarele cele nebune aveau untdelemn, dar nu de-ajuns, nu au lucrat pana la venirea noptii (mortii) si, mai mult, au plecat sa ia untdelemn de acolo de unde nu mai era, de la cei saraci, care de-abia au fapte pentru mantuirea lor, nu au sa vanda si nici nu-si pot imprumuta faptele pentru mantuirea altora. Cumva, pilda aceasta sta in centrul Saptamanii Patimilor. Ea ne aduce inainte, in chip tainic, Sfanta Cruce, pentru ca avem datoria de a dori nunta Mirelui ceresc (dimensiunea verticala), dar nu putem ajunge la ea fara a ne apleca spre semenii nostri cu iubire si milostenie (dimensiunea orizontala). Bratele spirituale ale Crucii se intalnesc in fecioarele intelepte, care iubesc pe Dumnezeu si pe oameni din tot adancul fiintei lor, care este cladita pe jertfa, pe renuntare, caci nu e usor sa biruiesti patimile aduse de pofte. Iar in fecioarele nebune, ca si in 'nebunii' contemporani, nu ramane decat fatarnicia unei fapte bune facute in duh egolatru, pentru slava desarta, pentru publicitate, pentru agonisire de false laude'. Modelul feciorieiIn continuare, parintele profesor a descris frumusetea fecioriei asa cum reiese ea din discursul Mantuitorului: 'Nu e intamplator nici faptul ca Mantuitorul alege sa vorbeasca despre fecioare si nu despre o alta categorie de oameni. Daca tinem cont ca primii oameni traiau in feciorie, devine extrem de limpede de ce oamenii ce traiesc in feciorie capata o mai mare apreciere. Pofta trupeasca este o consecinta a caderii in pacat si biruirea ei face din om un inger in trup. Fecioria este viata ingerilor, insusirea oricarei firi necorporale. Ştim ca Domnul a binecuvantat casatoria cand a trait printre oameni, savarsind prima minune la nunta din Cana Galileii si stim si pe Sf. Ap. Pavel, care a spus: Cinstita este casatoria si patul neintinat. Ştim totusi ca fecioria este superioara casatoriei. Cunoastem ca toti muritorii, afara de incepatorii neamului omenesc, sunt odrasle ale casatoriei. Aceia sunt plasmuiri ale fecioriei si nu ale casatoriei. Necasatoria, insa, este imitarea ingerilor. Prin urmare, pe cat este superior ingerul omului, pe atat mai cinstita este fecioria decat casatoria. Dar de ce spun inger? Insusi Hristos, slava fecioriei, nascut numai din Tatal fara de inceput, dar si intrupat pentru noi fara de impreunare din Fecioara si facut Om asemenea noua, a aratat in El Insusi fecioria cea adevarata si desavarsita. Pentru aceea nici nu ne-a poruncit-o, caci nu toti pricep acest cuvant. El insa, prin fapta, ne-a invatat si ne-a imputernicit spre aceasta, dupa cum talcuieste Sfantul Ioan Damaschin. Domnul Hristos stia ca fecioria se bucura de mare vaza in ochii celor mai multi oameni. Ca fecioria este intr-adevar mare lucru, se vede de acolo ca nici in Vechiul Testament n-a fost savarsita de acei sfinti barbati din vechime si nici in Noul Testament nu este porunca de lege. Hristos n-a poruncit fecioria, ci a lasat-o la libera alegere a ascultatorilor. De aceea, si Sfantul Pavel spune: Cat despre feciorie, n-am porunca de la Domnul'. Cine sunt fecioarele nebuneFecioare erau toate cele zece, insa intelepciunea celor cinci de a priveghea pana in cel din urma ceas a facut ca ele sa intre la nunta, iar surorile lor cele 'nebune' sa auda sentinta Domnului: Adevarat zic voua: Nu va cunosc pe voi! Prin aceasta, Mantuitorul Hristos arata ca o simpla virtute cultivata in trupul omului nu este totul pentru dobandirea imparatiei cerurilor: 'Asadar, pentru ca fecioria era mare lucru si se bucura de mare vaza in ochii celor mai multi oameni, Hristos spune pilda aceasta, pentru ca nu cumva cel care traieste in feciorie sa socoteasca ca a facut totul si sa neglijeze celelalte virtuti. Pilda este in stare sa convinga pe cel care traieste in feciorie ca, desi are toate celelalte virtuti, daca-i lipsesc faptele bune ale milosteniei, este izgonit din imparatia cerurilor impreuna cu desfranatii si sta alaturi de cei neomenosi si fara de inima. De aceea Domnul le numeste pe fecioarele acelea 'nebune', pentru ca au biruit oboseli mai mari, dar au fost doborate de oboseli mai mici. Prin candele, Hristos intelege aici darul acesta al fecioriei, curatenia, sfintenia; prin untdelemn, iubirea de oameni, milostenia, ajutorul dat celor nevoiasi. Iata cum, dupa multe osteneli, dupa mii si mii de sudori, dupa lupta aceea cumplita cu trupul, dupa ce au purtat in maini flamurile biruintei lor asupra inversunarii firii, au plecat rusinate, cu candelele stinse si cu ochii la pamant. Nimic n¬are culori mai intunecate ca fecioria lipsita de milostenie, spune Sfantul Ioan Gura de Aur. Iar Sinaxarul zilei de marti a Saptamanii Mari, comentand parabola celor zece fecioare, le trateaza pe fecioarele nebune drept pacatoase, fecioria lor fiziologica nefolosind la nimic'. In incheiere, pr. prof. Vasile Dumitrescu ne indeamna sa urmam exemplul celor cinci fecioare intelepte in urcusul nostru continuu spre dobandirea imparatiei cerurilor: 'Cu duh smerit sa meditam in Marea Zi de Marti, iar apoi meditatia sa devina fapta, iar fapta sa devina mantuire in Hristos Cel dorit de fecioarele intelepte si de noi cei nefeciorelnici si neintelepti'. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 30 martie 2010)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 894

Id: 5399

Data: Mar 30, 2010

Imagine: