Nu amageste ochiul cu ziduri maiestrit lucrate, insa lipsite de viata. Nici urechea prin cuvinte frumoase, dar reci, ca o lespede de mormant. Locul acesta este mai mult decat dorinta de mantuire a unor suflete ce urmeaza calea calugariei. Are puterea de a impresiona intr-un fel unic. Manastirea Marcus este salasul lui Hristos, ale Carui cuvinte - Lasati copiii sa vina la Mine – au inmugurit in inima maicii starete Serafima Comsa sub expresia chipurilor a 11 orfeline (parasite la nastere de propriile mame), pe care, marturiseste monahia, le-am primit ca din mana lui Dumnezeu.Sfarsit de mai. Inca doua zile, si se apropie 1 iunie. In drum spre fetitele de la Manastirea Marcus, din judetul Covasna, gandesc ca anul acesta voi intampina intr-un mod inedit Ziua Copilului. Ar fi pentru prima data cand le vizitez. Zi mohorata, deloc potrivita pentru o astfel de intalnire. Odata ajunsa la destinatie, aproape ca nu dau atentia cuvenita asezamantului monahal… tot cu ochii dupa copii. Nici urma de ei. Curtea larga a manastirii e goala si linistita. Se aude doar suieratul vantului printre crengile padurii de fagi care inconjoara, ca niste ziduri verzi, miscatoare, sfantul lacas. Dau de o curte mai mica, ingrijita, cu iarba si flori de toate soiurile, un foisor si mai multe leagane. Nimic. Urc cateva trepte. Pasesc pragul unei cladiri luminoase, atent finisate, si descopar, in sfarsit, stupul copiilor. Le aud glasurile ca de clopotel, rostind in cor rugaciunea inainte de masa, in fata icoanei Maicii Domnului de pe peretele de rasarit al bucatariei. La scurta vreme, intampin fetele, impreuna cu maica Serafima Comsa, stareta manastirii, in biblioteca. Galagioase ca niste vrabii, una mai frumoasa ca cealalta, copilele sunt intotdeauna bucuroase de oaspeti. Se asaza fiecare pe locul sau, la mese, si, sub indrumarea unui pedagog voluntar, se apleaca cu constiinciozitate asupra manualelor scolare, pe care scrie clasa a II-a ori clasa a III-a. Eu am murit pentru HristosMama Marcela, dupa cum ii spun fetele, roboteste in bucatarie. Ştefania, una dintre copile, invarte in mainile mici o farfurie pe care o lustruieste cu prosopul. Dupa ce termina de pregatit cina, femeia ia fierul de calcat si indreapta cutele uniformelor, abia spalate. Ştefania cea tacuta si harnica o urmareste cu privirea. Asa ii place ei, sa petreaca timp in gospodarie, dand o mana de ajutor la nevoie. De fapt, fetitele au mai multe mame - supraveghetoarele care se ocupa de prepararea hranei si de menaj -, insa numai una e mami – maica Serafima, pe care o iubesc enorm. Nici nu ar putea simti altfel, atata vreme cat maicuta implineste, in mod evanghelic, sensul cel mai inalt al vietii crestine de a oferi dragoste si mila, daruindu-se pe sine acestor copii, care pana mai ieri erau ai nimanui. Eu am murit pentru Hristos. Eu nu mai contez. Daruindu-ma acestor copii, cred ca ma incadrez foarte bine la taierea voii (n.r., zambeste), dar o fac cu bucurie, cu dragoste, si ma rog lui Dumnezeu sa imi dea putere in continuare, spune maica stareta. E inedit, nu-i asa, ca in curtea unei manastiri, in gradini sau la strane sa intalnesti copii? Toate fetite, zambitoare si cuminti, istete si comunicative, cu voci care impresioneaza pana la lacrimi pe oricine le aude cantand la sfintele slujbe. Şi cand te gandesti ca aceste 11 flori, crescute de la doua, trei luni, in gradina manastirii, au fost abandonate in maternitate, fiind sortite esecului, nu poti decat sa te cutremuri de lucrarea lui Dumnezeu de la Marcus… Toate spusele parintelui Arsenie Boca s-au adeverit in timp. Extraordinar, ce poate lucra Dumnezeu cu noi! Nimic nu e la intamplare. Parintele Arsenie i-a spus bunicii mele din partea tatei, ucenica a marelui duhovnic, si care odihneste aici: «Suzana, tu vei face manastire, va tine putin, dar cineva din neamul tau o va ridica si va dainui. Voi nu aveti idee ce loc sfant este acesta. Aici vor canta ingerii din cer», marturiseste cu tremur in glas maica Serafima, care leaga cuvintele parintelui Arsenie de o intamplare petrecuta in urma cu 8 ani: Cand aveau fetele vreo 3 ani, eu eram la parter, calcam niste rufe, iar ele se jucau, sus, la etaj. Deodata, le-am auzit cantand «Sfinte Dumnezeule». Asa, singure, fara sa le spuna nimeni. Unele dintre ele nici nu aveau 3 ani. Atunci am izbucnit in plans si mi-am zis: «Acestia sunt ingerii parintelui Arsenie Boca». La 3 ani, acesti copii spuneau Crezul in biserica, la 4 ani cantau Sfanta Liturghie. Psalmii 50 si 142 i-au invatat din mers. Ştiu toata randuiala slujbelor si canta extraordinar.Chemarea locului, soapta strabunilorŞase ani petrecuti la manastirile oltene Clocociov si Brancoveni au pregatit-o pe maica Serafima pentru misiunea ce avea sa o implineasca la Marcus. Asa se face ca, in 1991, la 23 de ani, era stareta peste o poiana, unde avea sa se inalte manastirea de astazi, cu hramurile Duminica Sfintilor Romani si Acoperamantul Maicii Domnului. Brasoveanca fiind, am venit si eu aici, ghidata mai mult de instinct, cu cateva maici de la Manastirea Brancoveni, pentru a ridica manastire. Plangeam in fiecare zi, ziceam ca locul meu nu e aici, chiar daca ma atragea intr-un fel aparte. Nu am stiut ca bunica a facut manastire in aceste locuri, care a fost mai apoi daramata de autoritatile comuniste. Istoria locului este foarte zbuciumata, deoarece in acelasi loc, la inceputuri, exista o manastire de calugari, care a fost rasa de pe fata pamantului de generalul Bucow. Bunica Suzana era foarte credincioasa. A fost o martira. A facut inchisoare, a suferit pentru credinta. Nu si-a spus nimanui viata, nu a vorbit niciodata despre ea. Eu am aflat tot ce stiu de la altii. A suferit pentru locul acesta, pentru credinta in general. Cand am venit in poiana aceasta, in anii a90, totul era aranjat. Exista deja un parinte care se ocupa de randuiala administrativa. Eu nu eram pe nicaieri, nici macar maturatoare pe o lista. Planurile s-au dat peste cap. Rand pe rand, maicile au plecat. Am petrecut o iarna de una singura, intr-o coliba. Urlau lupii pe la ferestre, usile nu se incuiau foarte bine, aveam lut pe jos si o datorie foarte mare, pentru ca incepusem drumul de acces prin padure. Daca nu ar fi mila lui Dumnezeu, nu am putea face nimic. Am fost si o fire ambitioasa. In Ardeal, suntem crescuti cu da si nu. Cand promiti ceva, trebuie sa-ti respecti cuvantul. Mi-am dat cuvantul in fata Preasfintitului Serafim Fagarasanul, fost episcop al Arhiepiscopiei Sibiului, actualul Mitropolit al Germaniei, Europei Centrale si de Nord, si a trebuit sa imi onorez promisiunea. Cu greu, am ridicat zidurile. Pana si apa am platit-o. Am mers cu traista, din poarta in poarta, asa cum a spus parintele Boca. Inceputul a fost dificil, dar cand Il ai prieten pe Dumnezeu, nu mai simti greutatea. De cate ori aveam o problema, nu stiam altceva decat sa ma asez in genunchi, sa plang si sa ma rog Lui.26 iulie, o zi memorabilaBlanda, mereu zambitoare, dar si ferma cand e cazul, maica stareta le-a crescut cu greu pe cele 11 fetite, carora li s-au adaugat, pe parcurs, altii copii flamanzi si desculti, ai caror parinti nu au gasit posibilitati materiale pentru a-i creste. De multe ori, mami este nevoita sa bata la usile oamenilor cu bani sau sa apeleze la ajutorul cunostintelor pentru a face rost de cele necesare. Nu au fost putine zilele cand maica Serafima a pus cu mari eforturi, chiar umilinte, mancare pe masa, dar nu se plange de nimic: Nu mi se pare ca e o jertfa, asa este normal sa fie, aceasta e crucea mea.Au fost necesari 10 ani sa se implineasca voia lui Dumnezeu ca maica Serafima sa creasca copii, in prima casa familiala din Romania inaltata pe langa o manastire de maici ortodoxe: In 2001 am inceput construirea caminului pentru fete, pe locul bordeielor in care am stat pana sa ne mutam in chiliile de azi. Doi ani mai tarziu, cand cladirea a fost gata, complet utilata, am adus bebelusii. Numai cu ajutorul vrednicului de pomenire, parintele Nil, duhovnicul meu, s-a indeplinit dorinta de a aduce copiii. Ideea era noua pentru timpurile acelea, ne descurcam si foarte greu, deoarece pictam biserica... Le-am primit ca din mana lui Dumnezeu, pentru ca mi-au fost date de la maternitate, nu le-am ales eu. 26 iulie, ziua cand le-am adus acasa, a fost foarte emotionanta. Am mers cu vreo cinci masini sa le luam. Cea mai mica avea 3 luni, Ana, iar Elena cu Maria aveau cate 10 luni, si intre ele erau alte 7 mogaldete. Am luat 8 copii. Pe urma au mai venit doua fetite. Le-am botezat si le-am dat nume. Toate sunt nascute la zile mari. Problema a fost ca atunci cand le-am adus nu am avut personal, bani, lapte, pampers. Nu stiam nimic. A fost o experienta unica pentru mine. Nu stiu cand dormeam, cand mancam, nu era timp pentru asa ceva. Am avut doar doua maici care m-au ajutat. De cand au venit, copiii nu au lipsit niciodata duminica si in sarbatori de la biserica. De mici au fost foarte cuminti. Interesant! Mi le-a daruit Maica Domnului asa, ca nu stiu ce faceam. Nici noaptea nu prea plangeau. Nu stiu daca era asa de frumos daca le luam de la 6 ani. Nu cred. Au crescut in ochii mei, stiu ce gandesc numai cand se uita la mine.Ana, Maria-Alexandra, Andreea, Elena, Ştefania, Maria-Petruta, Nicoleta, Mihaela, Ana-Maria, Teodora, Florentina sunt numai ochi si urechi de fiecare data cand maica stareta le vorbeste. Fac roata in jurul dansei si fiecare se intrece in a-i capta atentia prin cuvinte dulci si imbratisari. Viata mea aici este foarte frumoasa. Noi suntem toate surori. Imi place sa invat, sa fac treaba, sa ma joc. Tatal nostru este Dumnezeu. El ne tine in palma Lui pe toti, chiar si pe cei necredinciosi. El are grija de noi, ne pune painea pe masa, ne iubeste. Ne rugam Lui si El ne trimite. De exemplu, daca niste papuci ne-au ramas micuti, ne rugam la Dumnezeu, El ne asculta rugaciunea si ne trimite tot ce avem nevoie, spunea Ana, fetita cu chipul mereu luminat de zambet. Mihaela cea sfatoasa o secondeaza in afirmatii, iar Elena, inteleapta grupului, le priveste intelegatoare. Orfanii, adevaratii copii ai lui HristosPrin activitatea sa, maica Serafima urmareste integrarea treptata a copiilor in viata sociala: Noi am avut multi copii pe care i-am tinut 1, 2 ani si apoi i-am reintegrat. De asemenea, Asociatia de binefacere «Sfanta Iustina», sub a carei egida isi desfasoara activitatea casa familiala de la Manastirea Marcus, sustine pastrarea legaturii cu familia natala, deci copiii pot fi vizitati oricand si pot fi scosi din aceasta institutie privata de ocrotire daca familia poate, la un moment dat, sa le ofere conditii decente de viata la domiciliu. O parte dintre fetele noastre isi cunosc parintii, dar nu sunt vizitate, si nici ele nu sunt dornice sa-i cunoasca. Copilele provin din familii foarte sarace, cele mai multe din comunitatile de romi.De asemenea, monahia Serafima atrage atentia asupra degradarii morale a tinerilor nostri si a importantei pentru societate a cat mai multor centre de tipul celui de la Marcus: Trebuie sa fim mai atenti la ce se intampla cu tinerii. Nu se mai educa copiii. Sunt foarte multi abandonati in centre. Lipsiti de afectiune, vor refula in actiuni negative. Ar fi bine daca ar fi mai multe astfel de centre, dar nu e usor. Trebuie sa-ti placa, sa ai capacitatea de a te darui. Familie vreau, nu conteaza ca suntem multi sau putini. Şi daca suntem putini, sa fim in acelasi cuget. Am observat ca locul acesta selecteaza oamenii. Nu oricine sta. Din moment ce a ingaduit Maica Domnului sa fie copii, m-am gandit, pana la urma, mantuirea e individuala, iar eu voi raspunde pentru ce fac si incerc, cu ajutor, sa fac cat mai mult bine.Dorinta maicutei Serafima Comsa este sa-si poarte fetele, mai departe, la facultati. Sa le vada cu painea si cutitul in mana, cum zice o vorba din popor. Ramane la alegerea lor daca vor dori sa se calugareasca ori sa aleaga viata de familie. Deocamdata, primeaza grija pentru o educatie de calitate. Copilele au parte de lectii suplimentare dupa orele de curs, pe care le urmeaza la scoala din sat, dar si de ore particulare de muzica instrumentala. De la un an la altul, ele se maresc, trebuie bani peste tot, dar din moment ce Maica Domnului mi le-a dat, cred ca ma va ajuta pana la capat. Sunt multumita de ele. Se comporta ca si cum Dumnezeu mi le-a trimis de undeva, dintr-un loc ales, incheie mami cu broboane de roua in ochi.Am lasat in urma Marcusul, in sunet de toaca - Alexandra si Florentina s-au intrecut in a impresiona cu talentul lor. Din proprie initiativa, Nicoleta si Maria mi-au incarcat bratele cu margarete culese din poiana. Le-am promis ca ma voi intoarce, iar in Ardeal, cand iti dai cuvantul, trebuie sa ti-l indeplinesti, dupa cum am invatat de la maica Serafima. Pana la urmatoarea intalnire, mi-am pus in gand sa le spun tuturor apropiatilor despre copiii daruiti de Maica Domnului maicutei starete si celor trei surori de la Manastirea Marcus. Impreuna, prin mici donatii, putem contribui la cresterea lor armonioasa, avand ca incurajare cuvintele intelepte ale parintelui Nil, duhovnicul manastirii, plecat prea devreme dintre noi: Nu exista milostenie mai mare decat cea facuta orfanilor. Singuri pe lume, ei sunt adevaratii copii ai lui Hristos. Ei vor vedea primii Imparatia lui Dumnezeu.Pentru donatii:Asociatia de binefacere Sfanta IustinaCONT: RO53RNCB0124009682180001Deschis la BCR, sucursala din Sfantu Gheorghe cod SWIFT (BIC): RNCBROBUCV0 (ultimul caracter este cifra zero).Pentru contracte de sponsorizare sau pachete trimise prin posta:Asociatia de binefacere Sfanta IustinaCod Fiscal: 14152220, Orfelinatul Sfintei Manastiri Marcus, localitatea Marcus, jud. Covasna.Maica stareta Serafima poate fi contactata la telefon: 0740.095.480. Puteti sa le scrieti la adresa: [email protected].(Reportaj realizat de Raluca Brodner si publicat in "Lumina de Duminica" din data de 16 iunie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 965

Id: 31785

Data: Jun 16, 2013

Imagine: