Nu doar Sfanta Scriptura cuprinde o serie de indemnuri pentruingrijirea celor bolnavi, ci si numeroasele scrieri ale SfintilorParinti. Bolnavii sunt considerati o responsabilitate pentru ceisanatosi, iar ingrijirea lor constituie una dintre sarcinileprincipale atat ale clerului, cat si ale credinciosilor,informeaza Ziarul Lumina.Iubirea aproapelui isi demonstreaza o latura in ingrijirea celorbolnavi, iar acest aspect nu este trecut de vederea de autoriicrestini importanti inca din primele secole."Didahia celor Doisprezece Apostoli"In cel mai vechi text crestin dupa textele nou-testamentare,"Didahia celor Doisprezece Apostoli", se spune la un moment dat:"Nu-ti intinde mainile cand e sa iei si nu le strange cand esa dai [Deuteronom 15, 7; Ecclesiasticul 4, 31]. Daca ai prin lucrulmainilor tale, da ca rascumparare pentru pacatele tale. Sa nusovai sa dai, nici sa nu murmuri ca dai, caci vei cunoaste Cinee Cel ce-ti da in schimb rasplata buna [Proverbe 19, 17]. Nu-tiintoarce spatele de la cel lipsit [Ecclesiasticul 4, 5], si sa puiin comun cu fratele tau toate si sa nu spui ca sunt ale tale;caci daca veti fi partasi in nemurire, cu atat mai mult incele muritoare (s.n.)." ("Didahia celor Doisprezece Apostoli", III,5-8, in: "Canonul Ortodoxiei", vol. I, trad. diac. Ioan I. Ica jr.,Editura Deisis/Stavropoleos, Sibiu, 2008, p. 567). Chiar daca acestpasaj pare a fi centrat asupra milosteniei cu care fiecare crestineste dator fata de ceilalti, nu putem sa nu consideram ca incadrul acestei misiuni pastorale intrau si cei bolnavi. Toatamilostenia este privita drept o "rascumparare pentru pacate".Orice pacat poate fi, asadar, invins prin iubirea aratataaproapelui. Precizam ca aici este vorba despre o biruinta, nudespre o iertare, care poate fi obtinuta doar prin TainaSpovedaniei. De asemenea, autorul necunoscut al acestui documentcrestin de o valoare inestimabila ne avertizeaza sa nu protestamatunci cand facem milostenie, deoarece Dumnezeu este Cel care ne varasplati atunci cand va veni momentul potrivit. Ingrijireabolnavilor este o activitate adesea dificila, care necesita orabdare sporita si multa nadejde in Dumnezeu ca lucrurile sevor rezolva la un moment dat. Consideram ca principala problema cucare se confrunta nu doar cei care lucreaza in sistemul medical, cisi cei care incearca sa ii ajute pe cei bolnavi prin mijloaceleproprii (financiare, alimentare, de ingrijire fizica etc.) estenerabdarea. Boala pare sa nu se mai termine, bolnavul este adeseapretentios, nervos, plin de anxietate sau angoasa, iar rabdareapersonala pare sa lipseasca cu desavarsire. Acest lucru apareinsa atunci cand ne punem toata nadejdea in propria persoanasi in posibilitatile noastre financiare, intelectuale sau fizicepentru a rezolva problema. Daca am sti insa cat de putin facemin realitate si cat de mult plineste Dumnezeu in locul nostru,atunci nu numai ca am avea mai multa rabdare, dar si bolnavul arprimi mai multa putere de refacere."Constitutiile Sfintilor Apostoli prin Clement"Intr-un alt document important, dar al carui autor a ramasnecunoscut, "Constitutiile Sfintilor Apostoli prin Clement",regasim urmatorul indemn: "Noi insa trebuie sa ii ajutam pecei bolnavi, pe cei in primejdii si pe cei care aluneca si, pecat este cu putinta, prin indemnul cuvantului sa-i facemsanatosi si sa-i izbavim din moarte"; "caci nu cei tari, ci ceice se simt rau au nevoie de doctor" [Matei 9, 12], pentru ca nu estevointa Tatalui ca sa piara nici macar unul singur dintre cei mici[Matei 18, 14]" ("Constitutiile Sfintilor Apostoli prin Clement",XIV, 11, in "Canonul Ortodoxiei", vol. I, p. 613). Asadar, ceibolnavi sunt pusi in aceeasi categorie cu cei care se afla inpericole sau care se indreapta catre abisul pacatelor. Misiuneapastorala a Bisericii cuprinde, asadar, nu doar persoane care aupacatuit, ci si persoanele bolnave care au nevoie de ajutorulsemenilor lor. Aici, ca si in documentul prezentat anterior, nu seface o deosebire intre lucrarea laicilor si cea a clericilor inceea ce priveste ingrijirea bolnavilor. Nu este doar misiuneapreotilor sau a diaconilor sa ii ajute pe cei bolnavi, ci si anoastra, a credinciosilor. Insa, asa cum vom observa incontinuare, ierarhia Bisericii avea rolul exclusiv de a se ocupa deimpartirea asa cum se cuvine a daniilor oferite de crestinipentru a implini lipsa anumitor categorii de credinciosi (orfani,vaduve, bolnavi etc.). Tot in acest document se precizeaza la unmoment dat: "Ce-i de facut insa daca unii care nu sunt vaduvi sauvaduve au totusi nevoie de ajutor din pricina saraciei, a boliisau a hranirii copiilor? Trebuie sa veghezi peste toti si saporti de grija de toti. Caci cei care dau daniile nu le dau directvaduvelor, ci le aduc pur si simplu, numindu-le daruri de bunavoie,pentru ca tu, care ii stii pe cei necajiti, sa le imparti dinele in chip strict ca un econom bun [I Petru 4, 10]" (Ibidem, p.654). In acest pasaj ni se spune foarte clar ca existau anumitedanii facute la biserica in special pentru vaduve. Autorulnecunoscut sfatuieste episcopul locului sa chiverniseasca asa cumse cuvine aceste danii si sa le imparta inclusiv celor care suntbolnavi sau saraci. Asadar, aici intervine importanta slujiriiepiscopale. Chiar daca in document nu se mentioneaza vizitaepiscopului la persoanele bolnave, ea poate fi subinteleasa. Deasemenea, remarcam aici importanta administrativa pe care episcopulincepuse sa o aiba inca din primele secole crestine. Insa nudoar distribuirea donatiilor era considerata importanta, ci simentionarea celor care facusera acest lucru. "Caci Dumnezeu ilcunoaste pe cel ce l-a dat, chiar daca este impartit celorlipsiti in absenta sa si el isi are rasplata faptei bune, iartu te vei fi numit fericit pentru economisirea lui cu constiintabuna. Spune-le insa si cine e cel care l-a dat, ca sa se roagepentru el cu numele lui" (Ibidem, p. 654). Asadar, bolnavii suntindemnati cu acest prilej sa se roage pentru cei care le-au facutbine, ca rasplatire a lor. Acest obicei frumos s-a pastrat panain prezent. In realitate, nu se stie de fapt cine ofera mai multin acest caz, fie cel care face un bine donand o parte dinveniturile sale sau stand la patul bolnavului si ascultandplangerile acestuia, fie bolnavul care, prin rugaciunea sa catreDumnezeu, poate atrage un dar spiritual sau material mult mai bogatpentru cel care i-a facut bine.Din textele crestine ale primelor veacuri reiese ca ingrijireabolnavilor constituia una dintre activitatile de baza alecomunitatii crestine. Rabdarea era considerata virtutea cea maiimportanta in cadrul acestui proces complex de ingrijire a celoraflati intr-o suferinta fizica acuta. Crestinii erauindemnati sa viziteze si sa ii intareasca pe cei bolnavi. Inmaterialul urmator vom detalia rolul special al ierarhieibisericesti in ingrijirea persoanelor bolnave si vom evidentia deasemenea integrarea pomenirii celor bolnavi in cadrul rugaciunilorSfintei Liturghii.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 880

Id: 25511

Data: Nov 1, 2012

Imagine: