Institutul Național al Patrimoniului va renova bisericuța veche de 250 de ani din satul natal al Preasfințitului Părinte Benedict Bistrițeanul. Bisericuța de lemn din Sartăș, județul Alba, este monument istoric și datează dinainte de anul 1780.

Proiectul a fost declarat caștigător la selecția dosarelor depuse pentru finanțare din fondul Timbrul Monumentelor Istorice in sesiunea octombrie – decembrie 2023. Valoarea proiectului de restaurare se ridică la 160.560 de lei, informează Adevărul.

Sfantul lăcaș are hramul „Pogorarea Sfantului Duh” și este așezat in cimitir, pe deal, in partea de nord-est a satului. Fundația este făcută din piatră, iar pereții din lemn, tencuiți la exterior.

Interiorul este pictat conform unui proiect iconografic de tradiție post-brancovenească, specifică Transilvaniei. Cea mai veche este pictura naosului.

Pictura icoanelor impărătești, cu fondul de aur in relief bogat decorat cu volute și butoni, este influențată de pictura de factură occidentală.

Sartăș este un sat din Munții Apuseni, care aparține de orașul Baia de Arieș. Printre fiii notabili ai satului se numără Vasile Pleșa (1876 – 1938), deputat in Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1918 și Preasfințitul Părinte Benedict (n. 1984), Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului.

Amintirile PS Benedict Bistrițeanul despre bisericuța din Sartăș

„Bisericuța din satul nostru ține de copilăria mea teologică. Acolo m-am trezit alături de părintele meu, care era slujitor al lui Dumnezeu cu toată ființa lui, cu toată viața lui, un om al munților și pentru oamenii din satul meu de munte”,� a declarat Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul pentru Basilica.ro.

„Sunt extrem de multe amintiri frumoase care mă leagă de acest loc in care am copilărit, dar cred că nu voi uita niciodată sărbătoarea Paștilor, in zorii zilei, la 05:00 dimineața, așa cum se săvarșea, mergeam pe-ntuneric la slujbă intr-un fior solemn pe care il presupunea momentul așteptării și, deodată cu răsăritul soarelui, cu lumina care se intrezărea, se arăta lumina lui Hristos.”

Ierarhul a evocat imaginea cimitirului de langă bisericuța de lemn, văzut la lumina lumanărilor de Inviere.

„Credincioșii cu lumanări in mană, dar și cimitirul care se desfășoară langă biserică, și el plin de lumanări, pentru că lumina Invierii venea și pentru cei vii, dar și pentru cei morți. Iar bucuria ca insoțea momentul, pentru copiii satului, dar și pentru părinții noștri și pentru bunici, pentru toți cei care veneau la biserică, era foarte mare”, a spus Preasfinția Sa.

Zilele de Paști la bisericuța de lemn

„Și zilele de Paști se desfășurau acolo, in jurul bisericii. Veneam acasă pentru puțină vreme și reveneam apoi la biserică – și pentru slujbă, dar și pentru părtășia sărbătorii și pentru comuniunea pe care o presupunea această intalnire a tuturor celor din sat plecați sau care se odihneau in cimitir.”

„Tot acolo am invățat să cant la strană și tot acolo i-am cunoscut pe oameni aceștia minunați care imi sunt alături unii și acum”, a mărturisit Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului.

„Insă unii dintre ei s-au dus in eternitate, dar nu o să-i uit niciodată. Toți la un loc și fiecare in parte au reprezentat chipul omului cuminte, acea cumsecădenie de la țară și, cum se zice, mai ales din satul de munte, cu o viață nu tocmai ușoară, dar cu darzenie și cu bucuria de a face lucrurile bine.”

Simbol al comunității

„Oameni hotărați și apropiați de Biserică sunt nostalgici mereu pentru acel loc și acea bisericuță pentru care mă bucur nespus acum că iși va primi o infățișare nouă. Ea rămane o �măicuță� după varstă, bătrană, dar frumoasă. Și acum se pare că va și intineri. Sigur, in sat, acum, suntem mai puțini, sau, oricum, mult mai puțini decat altădată”, a spus Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul.

„Dar faptul că ținem la biserica noastră ne arată ca o comunitate stransă in jurul ei și in jurul părintelui nostru, care de 40 de ani slujește acolo.”

„Avem și o biserică nouă, bineințeles, construită in timpul copilăriei mele tot de către părintele nostru, tatăl meu, care ii adăpostește pe creștini acum la rugăciune in timpurile prezente și de care ne bucurăm, pentru că a fost o muncă colectivă, a tuturor impreună: cei mari, cei mici, bărbați sau femei, dorind să avem o biserică mai spațioasă și mai frumoasă. ”, a spus ierarhul născut la Sartăș.

„Dar nu i-a luat locul celeilalte. Fiecare cu locul său, așa cum, in casă, mama nu ia locul bunicii și bunica se bucură de mamă atunci cand ea intinerește și se arată frumoasă.”

„Așadar este satul nostru și ii mulțumim lui Dumnezeu pentru că lucrurile se intamplă bine și că bunica noastră bisericuță are această oportunitate de a-și arăta mai bine frumusețea pe care deja o are. Cu nostalgie, dar și cu recunoștință mă intorc cu gandul la acea bisericuță și, de fiecare dată cand ajung, bucuria este mare pentru această intalnire și pentru oamenii minunați pe care ii regăsesc acolo.”

Vezi și:

• „Din pantecele maicii mele Tu ești acoperitorul meu”: Interviu cu părinții celui mai tanăr ierarh roman

Foto credit: Wikipedia / Mircea Rareș Țetcu

Urmărește-ne pe Telegram:�t.me/basilicanews

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 113

Id: 80459

Data: Mar 6, 2024

Imagine: