Basilica.ro a vorbit cu Părintele Virgil Nanu, autorul unei teze de doctorat despre muzica psaltică, despre „laboratorul muzical” de la Mănăstirea Stavropoleos din Capitală, despre revigorarea tradiției cantării psaltice in Biserica Ortodoxă Romană și despre noile instrumente mediatice care ajută la promovarea și reinvierea continuă a acestei tradiții.

Basilica.ro: Se poate spune că după 1990 a avut loc o revigorare a tradiției muzicii psaltice in Romania?

Da, se poate vorbi de o revigorare a tradiției muzicii psaltice in Romania după 1990; la inceput lentă, timidă, pornind de la cateva inițiative particulare, dar in ultimele două decenii, sub păstorirea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, asumată ca un proiect oficial și susținută prin editarea de carte muzicală și imprimări audio, incurajarea grupurilor psaltice, organizarea concursurilor de interpretare și compoziție și multe altele.

Din perspectivă pastorală, dintre toate lucrările care promovează muzica psaltică de cel mai mare folos pentru oamenii credincioși din țară și din diaspora romanească este difuzarea slujbelor ținute in Catedrala Patriarhală pe postul de televiziune Trinitas TV. Aceasta contribuie cel mai mult la popularizarea muzicii tradiționale și la educarea credincioșilor in spiritul valorilor autentic creștine.

După căderea comunismului s-au deschis granițele geografice și culturale, dand posibilitatea pelerinilor și tinerilor bursieri, călători in țări ortodoxe cu o tradiție muzicală vie, să cunoască și să indrăgească muzica psaltică de tradiție bizantină.

Nu era cu totul nouă pentru ei. S-a practicat și la noi, dar in condiții vitrege, datorită regimului politic, in forme diluate, neprofesioniste și limitate la repertoriul uniformizat, produs tarziu al tradiției muzicale romanești.

---

”Primele grupuri psaltice au funcționat ca pepiniere pentru mai multe generații de cantăreți bisericești.

---

In bisericile din Grecia și in mănăstirile athonite au auzit-o cantată de psalți inzestrați și bine instruiți și, cu această ocazie, au aflat cum ar trebui să sune slujbele in bisericile din țară.

După anii 90, au inceput să circule in Romania inregistrări cu psalți și coruri de referință din spațiul elen și să fie luate ca model. S-au editat primele cărți neuniformizate de muzică: Liturghierul lui Ion Popescu Pasărea, Idiomelarul lui Dimitrie Suceveanu, Anastasimatarul lui Victor Ojog și altele, cele mai multe din inițiativa și cu osteneala regretatului bizantinolog, Arhid. Prof. Dr. Sebastian Barbu Bucur.

S-au format primele grupuri psaltice care au funcționat ca pepiniere pentru mai multe generații de cantăreți bisericești. A inceput diortosirea textelor liturgice care servesc drept suport pentru melodiile bizantine, proces intensificat in ultimii 15 ani.

Mă intorc la inițiativele particulare de care vorbeam la inceput și vreau să menționez cateva din spațiul bucureștean, care au contribuit la răspandirea muzicii psaltice și la parcursul meu formativ.

Primele inregistrări cu muzică bizantină cu care am avut contact au fost casetele răspandite de monahii Schitului Darvari și imprimările audio realizate de formația Psalmodia. A urmat un an și jumătate de ucenicie pe langă părintele Mihail Bucă, la vremea aceea psalt al Catedralei Patriarhale. In 1998, am ajuns la Biserica Stavropoleos, unde mi-am desăvarșit formarea ca muzician.

Basilica.ro: Ce rol a jucat Mănăstirea Stavropoleos in revigorarea acestei tradiții muzicale?

După anii ’90, părintele Iustin Marchiș a intemeiat comunitatea de la Stravropoleos, adunand in jurul sfinției sale oameni credincioși și cultivați, care știau să prețuiască valorile autentice ale artei bizantine, ințeleasă ca expresie a teologiei celei mai profunde și ipostaziată in diferite forme: arhitectură, pictură, imnografie, muzică.

In paralel cu inchegarea comunității și cu restaurarea vechiului lăcaș – care va implini anul viitor trei veacuri de existență – a inceput redescoperirea și promovarea tradiției muzicale bizantine, proces in care Mănăstirea Stavropoleos a jucat un rol important in calitate de model, printr-o activitate susținută, de inaltă clasă profesională.

A fost o activitate orientată pe mai multe paliere: achiziție de manuscrise și carte veche de muzică, cercetare și publicistică, participare la simpozioane și festivaluri de muzică bizantină, imprimări audio și concerte, editare de carte de muzică și editare digitală, cursuri de muzică și burse pentru tinerii psalți, participare la sfințiri de biserici și sărbători de hram.

Cand vorbim de contribuția Mănăstirii Stavropoleos la răspandirea muzicii bizantine de calitate și formarea muzicienilor de varf (interpreți, dirijori, cercetători, profesori) ar trebui să avem in minte trei planuri complementare: activitatea Grupului Stavropoleos, activitatea individuală a muzicienilor care s-au format la strana mănăstirii in decursul timpului și lucrarea neobosită a monahiilor din obștea mănăstirii.

Grupul Stavropoleos a fost inființat in 1994, coordonat de părintele Iustin Marchiș și dirijat de părintele Arhid. Conf. Dr. Gabriel Constantin Oprea. In cele trei decenii de activitate a editat 14 casete (8 didactice) și 8 CD-uri, ultimele două fiind Cantări la prăznuirea Sfantului Martir Iustin Filosoful și Irmoase Calofonice.

A susținut concerte la invitația unor instituții prestigioase din Romania (Palatul Patriarhiei, Palatul Cotroceni, Societatea Romană de Radiodifuziune, Palatul Magistral al Ordinului de Malta), in importante centre universitare și artistice din țară (București, Iași, Timișoara) și de peste hotare (Veneția, Basel, Leeds, Fellbach), precum și in mari capitale europene (Roma, Paris, Viena, Stockholm, Copenhaga), adeseori insoțite de conferințele despre muzica bizantină ale părintelui Iustin sau ale părintelui Gabriel.

Intre reprezentațiile importante ale Grupului se numără o serie de concerte in Cipru, invitații la festivaluri de muzică sacră in Polonia (Kracowia, Czestochowa, Wroslaw, Jaroslaw, Bjalsko-Bjala) și un turneu cu colinde și cantări la Nașterea Domnului in Germania (Munchen, Heidelberg, Tubingen) la invitația Centrului Național Bisericesc.

Unele concerte au fost mijlocite de Institutul Cultural Roman, in perioada mandatului scriitorului Horia Roman Patapievici. Intre acestea le amintesc pe cele din Bazilica San Marco (Veneția), biserica Santa Croce in Gerusalemme (Roma), Catedrala St. Germain des Pres (Paris) și Santuario di San Francesco da Paola (Calabria).

Grupul Stavropoleos a fost invitat și la sfințiri de biserici, la slujbe de hram și privegheri, intre care e important să amintesc sfințirea sediului Episcopiei Ortodoxe Romane din Italia și a mănăstirii ortodoxe de la Mirabella Eclano din Napoli. In 2004, a fost invitat la Festivalul de Muzică Bisericească Glas Pecerski din Kiev, ca reprezentant oficial al Patriarhiei Romane, in 2007, la Boston University, iar in 2010, a concertat la sediul Parlamentului european de la Bruxelles. Datorită renumelui și a profesionalismului muzical de care a dat dovadă, Grupul Stavropoleos a fost selectat pentru World Exhibition 2005 – Aichi (Japonia), unde a susținut concerte de muzică bizantină in Pavilionul Romaniei din cadrul Expoziției Internaționale.

De-a lungul timpului, in laboratorul muzical de la Stavropoleos s-au format zeci de muzicieni. Unii dintre ei și-au alcătuit propriile formații de muzică bizantină, inregistrează CD-uri și traduc slujbe, sunt invitați la privegheri și festivaluri prestigioase, continuand și imbogățind o tradiție și un meșteșug pe care l-au deprins aici. Nu puțini sunt cei care incă activează in cadrul Grupului sau colaborează cu ocazia unor proiecte.

---

”In laboratorul muzical de la Stavropoleos s-au format zeci de muzicieni.

---

In acest sens, vreau să menționez trei dintre ei, fiecare avand realizări deosebite in plan profesional, in bună parte datorate experienței caștigate la Stavropoleos. Toți au ințeles că interpretarea are nevoie să fie susținută constant de cercetare, de dimensiunea teoriei și a didacticii muzicale avansate.

Ei sunt:

• Arhid. Conf. Dr. Gabriel Constantin Oprea, de 25 de ani diacon al mănăstirii, conferențiar la Universitatea Națională de Muzică din București (UNMB), dirijorul Grupului Stavropoleos, coordonatorul imprimărilor audio și al concertelor,
• Prof. Univ. Dr. Habil. Nicolae Gheorghiță, prorector, profesor și coordonator de doctorate in cadrul UNMB, cercetător de marcă specializat in paleografie muzicală bizantină, stilistică muzicală și teorii ale interpretării cantului bizantin, vice președinte al UCMR, dirijor și interpret al formației de muzică bizantină Psalmodia, avand importante publicații in țară și peste hotare, dintre care două premiate de UCMR și Academia Romană și
• Conf. Univ. Dr. Costin Moisil, prodecan al Facultății de Compoziție, Muzicologie și Pedagogie Muzicală din cadrul UNMB, cercetător in domeniul etnomuzicologiei și muzicologiei bizantine, cu importante lucrări de specialitate publicate in volume de autor și in reviste de profil, in țară și in străinătate.

N-ar fi onest să trec sub tăcere contribuția substanțială și discretă a monahiilor din obștea Mănăstirii Stavropoleos. Ele poartă zilnic mesajul acestei muzici, sfințite prin rugăciune, nu doar in duminici și sărbători, la concerte și festivaluri, așa cum se intamplă cu membrii Grupului Stavropoleos. Dacă Grupul Stavropoleos este chemat pretutindeni ca să facă cunoscut tezaurul muzical al Bisericii, in biserica mănăstirii vin in fiecare zi sute de pelerini și turiști din toate colțurile lumii ca să admire frumusețea aparte a lăcașului, ocazie cu care aud – unii pentru prima dată in viață – muzica bizantină cantată de măicuțe.

După exemplul psalților din strana dreaptă, măicuțele au inițiat o serie de inregistrări, care vizează mai mult latura didactică și duhovnicească a cantării bisericești, decat pe cea a virtuozității interpretative.

Activitatea lor muzicală nu se limitează la slujbe și imprimări audio. Pentru doamnele din comunitate, interesate să deprindă muzica psaltică, maicile sunt cele care oferă o primă inițiere. De asemenea, se ocupă cu scanarea partiturilor, a manuscriselor, a tipăriturilor muzicale și a cărților de slujbă care sunt puse pe pagina web a mănăstirii.

Basilica.ro: Mănăstirea Stavropoleos a pus la dispoziție una dintre primele baze de date de partituri digitale din Romania. Cat de importantă a fost și este publicarea cantărilor psaltice pe internet, făcandu-le astfel accesibile tuturor?

In biblioteca mănăstirii există un fond important de manuscrise și tipărituri vechi de muzică bisericească (circa 200 de volume), cărți de slujbă mai noi și partituri, Stavropoleos avand una dintre cele mai importante colecții mănăstirești de acest gen din Romania. Multe titluri provin din bibliotecile a doi bizantinologi romani de marcă, Arhid. Prof. Dr. Sebastian Barbu-Bucur și Titus Moisescu.

Printre tipărituri se află toate cărțile de cantări importante in limba romană, incepand cu primele apariții, datorate lui Macarie Ieromonahul, Anton Pann, Nectarie Frimu și Dimitrie Suceveanu. Există de asemenea cărți muzicale in limba greacă, manuscrise romanești, grecești și bilingve, in notație psaltică și in notație cucuzeliană.

---

”Publicarea cantărilor psaltice pe internet are o importanță incontestabilă.

---

La acestea se adaugă un fond important de partituri, unele transcrise din tipărituri și manuscrise, altele compoziții noi, care păstrează fidel stilul celor vechi, toate avand texte imnografice diortosite, intr-un limbaj liturgic pe cat posibil actualizat. Biblioteca mai cuprinde importante studii muzicale și tratate teoretice, atat romanești cat și străine.

Pentru a fi la indemana cat mai multor persoane interesate toate acestea au fost fotografiate, transferate in format digital și postate pe pagina web a mănăstirii, www.stavropoleos.com. De acolo pot fi consultate sau descărcate de cei interesați.

Am auzit mărturii, de la cunoscuți, dar și de la străini care accesează in mod constant partituri de la Stavropoleos, unii cantand direct de pe suportul electronic. Prin urmare, da, publicarea cantărilor psaltice pe internet are o importanță incontestabilă.

Basilica.ro: In ce constă lucrarea redactorului modern de muzică bisericească? Există aplicații, programe care iau locul redactării manuale a partiturilor?

Ca fond, lucrarea redactorului modern de muzică bisericească nu diferă de cea a copistului de odinioară. Semnele muzicale sunt aceleași, iar procesul copierii unei cantări presupune, in principiu, același lucru: imitația fidelă a originalului, cu deosebirea că, in loc să desenezi semnele muzicale cu mana pe hartie, le imprimi in documentul virtual, apăsand pe tastatura dispozitivului electronic.

Există și o deosebire importantă intre copierea electronică și cea manuală. Editorul modern trebuie să fie el insuși bun cunoscător (și practicant) al muzicii pe care o (tran)scrie.

In alte epoci, in care alfabetizarea nu era foarte răspandită, la alcătuirea/transcrierea unui manuscris conlucrau adeseori două, trei sau mai multe persoane. Unul – de obicei miniaturist sau pictor bisericesc – transcria semnele de culoare neagră, altul, pe cele de culoare roșie. Un al treilea, cunoscător al slovelor, adăuga textul, in timp ce altul mai talentat desena literele inițiale, vinietele, frontispiciile și orice alt ornament. In cele din urmă, maestrul muzician parcurgea toată lucrarea, avand grijă să nu lipsească vreun semn sau rand muzical, iar silabele să fie aranjate corect sub notele corespunzătoare. Orice corijare ulterioară era vizibilă in documentul final.

Există programe in care se pot redacta partituri, incepand de la cele simple, general uzitate (Microsoft Office Word), la cele folosite pentru grafica de carte (Quark XPress, InDesign), pană la programe concepute special pentru redactare și tehnoredactare muzicală in notație neobizantină (psaltică), cel mai cunoscut fiind Melodos.

---

”La Universitatea Națională de Muzică din București se va introduce un curs facultativ de competențe digitale.

---

Am și o veste bună. Incepand din toamna acestui an, la Universitatea Națională de Muzică din București se va introduce un curs facultativ de competențe digitale, desfășurat pe o durată de 2 ani, in cadrul proiectului PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență), unul dintre module fiind profilat pe deprinderea tehnoredactării computerizate a partiturilor in notație psaltică, cu ajutorul programului Melodos. Este un curs intensiv, la finalul căruia, in urma evaluării, se obțin certificate de competență digitală.

E important de subliniat că va fi primul curs acreditat de felul acesta in țara noastră. Deocamdată vizează doar studenții și cadrele didactice ale Universității de Muzică, dar se speră ca in viitorul apropiat să poată fi accesibil pentru cat mai mulți iubitori ai muzicii bizantine. In plus, este un bun exemplu pentru Seminariile Teologice și Facultățile de Teologie Ortodoxă.

Basilica.ro: Cum vedeți evoluția de la manuscris la digitalizare? Psaltul de astăzi are nevoie și de abilități digitale?

Evident, in era digitală psaltul are nevoie și de abilități digitale. In general, de orice abilitate care il poate ajuta să fie mai bun, mai eficient și mai bine pregătit in profesia lui.

Dintotdeauna psalții conștiincioși și-au făcut colecții personale de cărți muzicale și partituri. In vremurile in care cărțile erau rare și greu de achiziționat, ori dacă mergem și mai in urmă in timp, in epocile in care tiparul muzical psaltic incă nu se inventase, psalții iși copiau de mană orice cantare prezenta interes pentru ei. Unii iși copiau volume intregi, alți iși intocmeau antologii cu selecții din mai multe surse. Practica se mai păstrează și in zilele noastre, mai cu seamă la unele mănăstiri. Printre manuscrisele ajunse in biblioteca Stavropoleos se numără și astfel de caiete mănăstirești personalizate.

Manuirea unui program de scriere psaltică ușurează mult lucrarea de culegere a partiturilor pentru uzul personal. In plus ii permite psaltului să alcătuiască mici broșuri de buzunar – atat pentru el cat și pentru clerici – in care să alterneze cantări, rugăciuni și indicații tipiconale, broșuri cu slujba integrală pentru hramul bisericii unde cantă sau antologii pentru privegheri. Dacă are talent la compoziție, iși poate nota propriile cantări și le poate impărtășii mai ușor și altor psalți.

In cazul imprimărilor audio pe Compact Disc sau, mai nou, pe suport USB, se poate adăuga o broșură cu partiturile inregistrate. Este o practică de mult timp� răspandită printre bizantinologii și psalții din spațiul elen, iar de vreo 15 ani și-a asumat-o și Grupul Stavropoleos.

E important să subliniem importanța competențelor digitale și in didactica predării muzicii psaltice. Din cele mai vechi timpuri, deprinderea acestei muzici a presupus ucenicia pe langă un psalt experimentat. Invățămantul muzical bisericesc modern și manualele au apărut tarziu. Cei mai buni psalți iși intemeiau mici școli de muzică.

In Grecia, care a beneficiat de o tradiție muzicală continuă, există practica aceasta pană astăzi: pe langă școlile de muzică bizantină din centrele universitare importante, există și numeroase școli particulare.

Posibilitatea de a scrie muzică in format digital facilitează alcătuirea manualelor de muzică bizantină și a materialelor didactice auxiliare. Se pot face inregistrări didactice, iar lecțiile sunt insoțite de explicații și exemplificări care implică și partituri digitale. Există posibilitatea ca orice inregistrare audio să fie dublată de imaginea unei partituri derulate sincron cu parcurgerea piesei cantate.

Așadar procesul digitalizării muzicale deschide o paletă vastă de posibilități, toate de un folos incontestabil. In acest proces există, așa cum am arătat, multe avantaje, și aș vrea să mai punctez incă unul de ordin tehnic.

In spațiul virtual poți corecta mult mai ușor orice greșeală sau omisiune, poți face orice modificare, poți rearanja cantările in orice ordine, insera sau elimina propoziții muzicale sau chiar compoziții intregi, și multe alte operațiuni care in alte vremuri erau complicate, dacă nu imposibile, iar cele care erau posibile, lăsau – așa cum am mai spus – �urme vizibile in manuscris: ștersături, tăieturi, adaosuri scrise deasupra, dedesubt sau pe marginea partiturii. E de prisos să mai vorbim de avantajele tehnice in procesul imprimării și multiplicării. Așadar, eficient și productiv!

---

”Posibilitatea de a scrie muzică in format digital facilitează alcătuirea manualelor de muzică bizantină.

---

Dar există și un dezavantaj, care vizează latura formativă și, aș indrăzni să spun, duhovnicească a copistului. In numele eficienței, aceasta se alege cu deficiențe. Se pierde treptat deprinderea de a scrie și de a desena. De a scrie ingrijit, frumos. De a caligrafia. In toate culturile mari ale lumii, exercițiul scrisului ocupa un loc important in formarea unui tanăr.

Oamenii invățați și grafologii afirmă că scrisul spune ceva despre noi inșine, despre personalitatea și despre așezarea lăuntrică a fiecăruia. Dar scrisul nu este doar un martor al universului interior, ci și un instrument al cultivării lui.

Cine se străduiește să scrie ordonat iși cultivă nevoia de ordine, nevoie care se extinde cu timpul și la felul in care gandește, vorbește, acționează, relaționează, locuiește. Scrisul de mană este ca rucodelia pentru monahi. Este reculegere și rugăciune pentru trup.

„Șlefuind” cuvinte și neume muzicale pe hartie, modelăm ganduri, așadar el poate fi rugăciune și pentru minte. In plus, riscul greșelilor ireversibile pe foaie motivează mintea să fie de două ori mai atentă, mai trează, o deprindere esențială pentru viața duhovnicească.

Chiar dacă timpul de transcriere a materialului muzical este mai lung, iți oferă răgazul de a filtra acel material, de a avea un contact mai indelungat cu el, de a-l ințelege in profunzime și de a-l indrăgi.

Deși redactez partituri in format electronic de aproape 20 de ani, ori de cat ori am răgaz, revin la scrisul de mană, fie și preț de o pagină. Imi dă o liniște și o bucurie pe care nu le pot compara cu nimic altceva.

Basilica.ro: Care este rolul muzicii psaltice in Biserică și cum o pot ințelege „profanii” educați in cultura muzicală occidentală?

Muzica psaltică are rolul de a susține rugăciunea comunității creștine aflate in dialog liturgic cu Mantuitorul Iisus Hristos. Muzica psaltică ESTE rugăciune. Fericitul Augustin spunea: Qui cantat, bis orat! Cine cantă, se roagă de două ori. Muzica psaltică s-a plămădit și a evoluat in Biserică, odată cu Biserica. Ea iși implinește menirea numai in biserică, in cadrul liturgic.

Sunt voci radicale care susțin că muzica bisericească nu-și are locul pe scenă, pentru că nu este muzică de spectacol. In principiu au dreptate. Oricat de spectaculoase ar fi unele cantări, nu sunt făcute pentru scenă. Pe de altă parte, nu trebuie să uităm că arta creștină – muzica, icoana, poemul liturgic – au mare potențial in mărturisirea credinței, au forță de convingere și de convertire, uneori mai mare decat cuvantul. Așadar, avem o dublă datorie și răspundere: să cantăm cum se cuvine această muzică, in biserică, și să o impărtășim și altora. La nevoie și pe scenă, dar fără a-i altera ethosul prin artificii de interpretare.

Alte voci afirmă că muzica de scenă, muzica de spectacol și in general orice muzică dezvoltată și cristalizată in afara spațiului liturgic ortodox, cu mesaj și scop diferit, nu are ce căuta in biserică.

Adeseori, referitor la relația dintre muzica psaltică și muzica polifonică, se poartă discuții care polarizează cantăreții bisericești in două tabere adverse. Este un subiect delicat, care trebuie abordat nuanțat, ținand cont de context.

Pe de o parte, susținătorii polifoniei in biserică aduc ca argumente faptul că in bisericile occidentale aceasta a fost deja asumată in cult, cu secole in urmă. Pe de altă parte, ei invocă frumusețea și noblețea ei. Aceștia trec cu vederea două aspecte esențiale.

In primul rand, parcursul acestei muzici nobile, emancipată in Renaștere de sub tutela Bisericii Romano-Catolice, evoluand independent de exigențele ei și revenită ulterior cu un ethos diferit, a fost acceptată de un public credincios aflat intr-un proces treptat de secularizare și instrăinat tot mai mult de valorile și sensurile creștinismului primar.

In al doilea rand, ei uită felul in care muzica polifonică laică a ajuns in Principatele Romane, in urmă cu aproape două secole. Adusă de o parte a aristocrației autohtone școlite in Apus, muzica occidentală a pătruns in maniera unei mode culturale, menite – ca multe alte mode in epocă – să diferențieze pătura societății cu aspirații progresiste, de grupul boierimii conservatoare, tributare modelor fanariote.

---

”Intre muzica bizantină și cea occidentală există unele puncte comune, insă deosebirile sunt mult mai multe, incepand cu tipul de sensibilitate pe care o cultivă.

---

Prim urmare, muzica psaltică a fost percepută ca o modă vetustă, străină de noul specific național, și s-au făcut in mai multe randuri demersuri pentru inlocuirea ei cu noul produs de import, fără prea mult succes insă. S-a reușit in schimb subminarea sistematică a percepției corecte in privința muzicii de tradiție bizantină de-a lungul a mai multe generații și s-a ajuns la o conviețuire a celor două tradiții muzicale, conviețuire care, pană astăzi, generează confuzii și polemici.

Nu se poate nega valoarea inestimabilă a repertoriului armonico-polifonic universal sau a celui romanesc, ca de altfel a nici unei creații artistice produse de geniul uman și inspirate de Dumnezeu, insă nu toate iși au locul in Biserică. Nici măcar acele capodopere de inspirație religioasă. Doar cele care s-au format și au evoluat in Biserică, conform unei erminii, unui canon muzical, și care au un mesaj explicit creștin.

De aceea nu e potrivit să avem in spațiul liturgic ortodox statui și tablouri, să cantăm cu instrumente sau să recităm poezii. Este și cazul muzicii armonico-polifonice, lipsită de corespondențe cu celelalte arte de tradiție bizantină. Sunt lucruri frumoase, sensibile, dar inadecvate spațiului și scopului liturgic.

Intre muzica bizantină și cea occidentală există unele puncte comune, insă deosebirile sunt mult mai multe, incepand cu tipul de sensibilitate pe care o cultivă. Există și diferențe tehnice majore, cum ar fi modalitatea de tratare a textului liturgic, sintaxă muzicală și sonoritate de ansamblu.

In privința acestui ultim aspect, un rol important il joacă diferența structurilor modale. In muzica occidentală intalnim două moduri: major și minor. In muzica bizantină avem opt moduri de bază și mai multe structuri rezultate din alterarea acelora. Scările modurilor occidentale sunt alcătuite din două tipuri de ton ca celulă generativă de bază: ton intreg și semiton. Modurile bizantine au de 3-4 ori mai multe tipuri de ton, rezultand o varietate expresivă cu mult mai mare.

---

”Am asistat la situații pe care nu le pot numi altfel decat convertiri muzicale.

---

Nu putem să ignorăm faptul că educația muzicală făcută in școli, muzica din sălile de concerte sau cea difuzată pe toate posturile de radio și televiziune are la bază modurile occidentale. Pentru o ureche astfel formată, muzica bizantină poate suna straniu, nefamiliar. Instruirea muzicală insă poate fi extinsă și la sonorități noi.

In trecut, marile personalități din istoria muzicii bizantine cunoșteau, pe langă muzica bizantină, și muzica occidentală și pe cea otomană sau persană, care au un spectru de nuanțe și mai larg, greu de sesizat și cu atat mai greu de redat vocal.

Insă pentru invățarea diferitelor genuri muzicale, existau instrumente specializate, cu rol esențial in procesul didactic. Astfel de instrumente – ca de exemplu kanonaki – se folosesc și in zilele noastre pentru invățarea muzicii psaltice in țările ortodoxe din Balcani și din Orientul Apropiat. Există și aplicații gratuite pentru telefon (de exemplu Byzantine Ison) care reproduc corect sonoritatea scărilor modale bizantine.

Pentru ca „profanii” să ințeleagă muzica bisericească de tradiție bizantină trebuie mai intai să se familiarizeze cu ea. Să asiste la cat mai multe slujbe și să asculte inregistrări de referință cu grupuri psaltice. In cateva randuri am asistat la situații pe care nu le pot numi altfel decat convertiri muzicale.

S-a intamplat ca inainte de un concert sau o slujbă susținută de Grupul Stavropoleos să intalnesc oameni care nu puteau agrea muzica bizantină in cult, dar care, după ce o ascultau cu atenție, să afirme cu convingere că „aceasta este muzica potrivită pentru rugăciune”.

Basilica.ro: Care este secretul invățării cantării psaltice? Trebuie „să ai voce / ureche muzicală”?

Trebuie să ai mult mai multe, iar inzestrările pe care le voi enumera trasează parcursul oricărui psalt, de la nivelul incepător la cel avansat, cu precizarea că acest parcurs nu este numai pentru profesioniști. Este și pentru „profani”, așa cum i-ați numit mai devreme, adică pentru cei care nu sunt (incă) familiarizați cu această muzică, dar au indrăgit-o, o prețuiesc și iși doresc să o invețe corect.

Primele condiții pentru invățare este să aibă „ureche”, voce, simț ritmic și memorie muzicală. Cand am intrat la Seminar, in 1996, acestea au fost primele aptitudini testate la proba practică. Sunt inzestrări care in timp se cultivă și se dezvoltă, dar trebuie să existe un minim, de unde să se inceapă educația muzicală.

„Urechea” sau auzul bun te ajută să percepi corect și distinct sunetele și melodiile auzite, iar vocea, să le poți reproduce fidel. Simțul ritmic presupune să poți reda o melodie păstrand fidel raporturile de durată dintre sunete, accentele și tempoul (viteza), ca in originalul auzit.

Memoria te ajută in plus să reții cat mai mult material muzical specific, cat mai multe formule muzicale bizantine, astfel incat să ai un vocabular bogat și un stil expresiv, elegant și fără imprumuturi din alte genuri muzicale. Cu alte cuvinte, să cultivi un stil psaltic autentic. Din nefericire, in invățămantul muzical bisericesc din Romania, atat cat a rămas după desființarea școlilor de cantăreți bisericești, se pune preț mai mult pe voce și prea puțin pe cultivarea simțului ritmic și a memoriei muzicale.

---

”Cultura muzicală trebuie susținută de o cultură liturgică și teologică solidă.

---

Condițiile menționate pană acum corespund cu inceputul formării muzicale a unui psalt, iar inzestrările respective sunt continuu exersate și in etapele avansate. Pentru aprofundare e nevoie de mult exercițiu: multă lectură muzicală in particular și cat mai mult cantat la strană. Celor care vor să se desăvarșească in arta psaltică le recomand să participe la cat mai multe privegheri, exerciții intensive care fortifică vocea.

Pe langă cultivarea memoriei este necesară cultivarea sensibilității, iar cultura muzicală trebuie susținută de o cultură liturgică și teologică solidă, alte două aspecte neglijate de psalții autohtoni.

Nu in ultimul rand, un bun psalt trebuie să aibă evlavie, smerenie și trezvie. Din punctul in care partiturile cele mai complexe par să nu mai aibă nici o taină pentru un virtuoz al cantării bizantine, cele trei ii deschid o nouă dimensiune, de data aceasta infinită și plină de taine. Dimensiunea rugăciunii.

Deși am prezentat-o ca pe o culme a procesului formativ, aceasta este de fapt inceputul. Inceputul (cel mai) bun. „Partea care nu se va lua” de la psalți. Inceputul și substratul fiecărei etape a deprinderii cantării bizantine. Fără evlavie și smerenie nu există adevărată sporire, nu există pace lăuntrică, bună comunicare și dreaptă ințelegere a rosturilor duhovnicești in cantare.

Basilica.ro: Ce mesaj aveți pentru cantăreții bisericești in formare in acest an omagial al activității lor in Biserică?

Ca o recapitulare și concluzie la cele spuse pană acum le-aș face acest indemn cantăreților bisericești in formare: toată viața să-și continue formarea. Au nevoie de mult exercițiu muzical și participări la slujbe, privegheri, concerte și imprimări, de spirit de observație și sete de cercetare, de audiții și de lectură, de cultivarea memoriei și a sensibilității, de exercițiul sincronizării cu clericii și credincioșii in timpul slujbelor.

Sub aspect duhovnicesc, să se ostenească pentru a dobandi evlavia și smerenia, trezvia și pacea lăuntrică, cel mai important lucru pe care trebuie să-l comunice in timpul cantării. Acestea sunt ingredientele excelenței in muzica bisericească.

---

Anul comemorativ 2023, un mod de a pune in lumină�”cantarea bisericească ințeleasă ca dimensiune fundamentală a mărturisirii credinței ortodoxe.

---

Este minunat că Biserica Ortodoxă Romană dedică acest an omagial psalților, intre ei, regăsindu-se și profesorii, compozitorii, cercetătorii și dirijorii de muzică bizantină. Este un mod de a le cinsti nu doar activitatea, ci și vocația.

Este și un mod de a pune in lumină, pentru credincioși, dar și pentru publicul larg, iubitor și cunoscător de muzică, acest tezaur al Bisericii, cantarea bisericească ințeleasă ca dimensiune fundamentală a mărturisirii credinței ortodoxe.

Muzica psaltică ne aduce impreună și creșterea ei depinde de fiecare dintre noi, clerici, psalți și credincioși.

Așadar, mesajul meu, ca preot, psalt și compozitor, nu poate decat să-l susțină pe al Bisericii: este esențial, pentru viața noastră duhovnicească, pentru sporirea credinței ortodoxe in lume, să descoperim muzica psaltică, să o invățăm și să o exersăm, nu doar in mediul academic, ca studenți și cercetători, pe scenă sau in studiourile de inregistrări, ci mai ales in biserică, in experiența fundamentală, comunitară, a Sfintei Liturghii.

Vezi și:

• La 30 de ani de la renaștere, Mănăstirea Stavropoleos păstrează deschis dialogul cu prezentul și cu cetatea

Foto credit: Arhiva personală

Urmărește-ne pe Telegram:�t.me/basilicanews

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 298

Id: 78315

Data: May 17, 2023

Imagine: