"Preacurat Templu al Domnului" si "semn al buneivoiri a lui Dumnezeu" fata de oameni, Fecioara Maria este împlinirea rânduielii din veci a Ziditorului pentru mântuirea lumii. Stralucind ca un curcubeu de virtuti, Maria a fost adusa în casa Domnului, împreuna aducând harul Duhului lui Dumnezeu. Niciodata despartita de Pruncul Iisus, Maica Domnului ne învata daruirea desavârsita fata de Dumnezeu. Nascatoare de Dumnezeu, ea continua sa nasca fii ai lui Dumnezeu prin rugaciunile sale fierbinti.Copilaria Maicii Domnului este învaluita de taina în Sfintele Scripturi, asa cum i-a fost si viata, smerita si discreta. Aflam mai multe informatii într-o scriere apocrifa, din cea de-a doua jumatate a secolului al II-lea, intitulata "Protoevanghelia lui Iacob". Aceasta nu face parte din cartile canonice ale Sfintei Scripturi, dar contine si informatii adevarate, preluate întocmai de Sfintii Parinti. Astfel, Sfântul Maxim Marturisitorul, în a sa "Viata a Maicii Domnului", preciza: "Iar daca vom spune unele lucruri care provin din carti apocrife, chiar si aceste lucruri vor fi adevarate si lipsite de greseala, fiind deja primite si întarite de Sfintii Parinti".Aceasta scriere se deschide prin zugravirea umilintelor publice la care erau supusi dreptii Ioachim si Ana, pentru ca nu puteau avea copii. Caci sterilitatea, în mentalitatea semitica, era privita ca pedeapsa divina pentru pacate. Ioachim, întristat peste masura, pleaca în pustiu, fara a o înstiinta si pe sotia sa. Acolo va tine post timp de patruzeci de zile si patruzeci de nopti, pentru a îndupleca pe Dumnezeu sa se milostiveasca de el. În acelasi timp, Ana plânge, batându-se cu pumnii în piept, pentru pântecele ei sterp, presupunând ca din aceasta cauza sotul a parasit-o sau a plecat sa moara pe undeva. În aceasta atmosfera de mare zbucium, intervine izbavitor un înger care îi vesteste: ""Ana, Ana, Domnul a împlinit ruga ta: vei prinde samânta în pântec si vei naste prunc, iar despre neamul tau se va vorbi în toata lumea". Şi a raspuns Ana: "Sa traiasca Domnul Dumnezeul meu, daca voi naste prunc - baiat sau fata - îl voi oferi Domnului Dumnezeu spre a-L sluji toate zilele vietii sale"".Protoevanghelia desfasoara în continuare momente ale vietii Maicii Domnului, pâna la vârsta de 12 ani, când este logodita cu batrânul Iosif, spre paza fecioriei ei. Aceste episoade premergatoare sunt: cei sapte pasi pe care îi face singura la numai sase luni, prezentarea la templu la vârsta de trei ani, însotita de fecioare cu faclii în mâini, primirea sa în Sfânta Sfintelor, unde doar arhiereul intra o data pe an, proorocirea marelui preot ca prin Maria va veni "rascumpararea fiilor lui Israel", dansul pruncii sfinte care "primea hrana din palma unui înger".Toate aceste elemente sunt preluate de Sfintii Parinti, fiind regasite si în imnografia Bisericii, cum este cea din Mineie. Sfântul Maxim Marturisitorul relateaza viata Fecioarei, bazându-se, în mare masura, pe "Protoevanghelia lui Iacob", accentuând însa îmbogatirea Mariei cu întreg "curcubeul" virtutilor. Astfel, interpreta Sfântul Maxim, "de aceea s-a spus "înfrumusetata de gateala în multe culori" (Psalm 44, 11), adica o frumusete alcatuita din fapte bune si cuvinte dumnezeiesti cu totul dupa voia lui Dumnezeu, Mântuitorul ei". Pe de alta parte, Sfântul Teofilact, arhiepiscopul Tesalonicului, întelegea "gateala" si ca o împodobire stralucitoare a trupului: "Se cuvenea ca intrarea pruncei celei dumnezeiesti sa fie dupa vrednicia ei, si astfel, de un margaritar ca acesta prealuminat si de mult pret sa nu se lipeasca haine proaste. Deci era de trebuinta sa o îmbrace cu haina împarateasca, spre slava si frumusetea cea mai mare".O alta deosebire a "Vietii" relatate de Sfântul Maxim, fata de scrierea apocrifa mentionata, consta în decuparea unui sens mai adânc al dorintei lui Ioachim si Anei de a fi parinti: "Ei voiau sa se nasca ceva nu numai pentru a sterge ocara lor, dar si cea a lumii întregi, pentru a o duce la o slava mai înalta". Iar fecioarele care o însoteau reprezinta sufletele feciorelnice care, prin mijlocirea ei, vor fi conduse, de-a lungul veacurilor, la fericirea vesnica în "odihna cerului".La intrarea în Templu, potrivit Sfântului Ieronim, erau cincisprezece trepte, dupa numarul celor cincisprezece psalmi "ai treptelor", numiti astfel pentru ca la fiecare din acele trepte se cânta câte un psalm de catre preotii si levitii care urmau sa slujeasca. Parintii Ioachim si Ana au asezat-o pe Maria pe prima treapta, iar ea, îndata si nesprijinita de nimeni, a alergat pe trepte, ajungând repede la cea mai înalta, unde a si ramas în picioare, întarita de harul lui Dumnezeu. Cu toti s-au mirat, dar întru deschiderea prooroceasca a mintii numai Zaharia, marele arhiereu, "vede" în prunca de doar trei ani pe "Maica Vietii".Praznicul aducerii la templu în cântarile din MineiImnografia specifica acestei sarbatori se dezvolta, în mare parte, pe temeiul episoadelor prezentate în Protoevanghelia lui Iacob. Astfel, sunt mentionate fecioarele purtatoare de faclii, ce fac parte din cortegiul care însoteste prunca sfânta la aducerea sa la templu si primirea sa de catre Zaharia, marele preot din acea vreme. Imnograful spune: "Cu trupul de trei ani fiind, Nascatoarea de Dumnezeu, Domnului s-a adus". Fecioarele simbolizeaza aici pe proorocii care au vestit viata Mariei, caci scrie: "Şi se bucura de aceasta Zaharia, vazând aratat ceata sfintilor prooroci, petrecând-o pe aceasta" (sedealna Minei, 20 noiembrie). Totodata, facliile fecioarelor, în interpretarea altui irmos, trimit la faptul ca dintru Maria se va naste "luminarea cunostintei, care a dezlegat întunecarea înselaciunii". De aceea, Maria mai este numita si "faclie întelegatoare", ca una ce aduce la lumina, prin nastere, pe Hristos, Mintea din care izvoraste toata puterea întelegerii. Este însa o întelegere care aprinde foc în inima si dor de Dumnezeu. Astfel, ne apropiem de Maica Domnului ca de o faptura daruita cu puterea de a materializa "lumina", sau, cum spune imnograful, "a nascut lumii lumina cea întrupata".Asa cum marturiseste si apocriful mentionat, Maria primea hrana chiar de la înger. Imnograful surprinde, în plus, câteva semnificatii importante ale acestei minuni care a continuat, în Sfânta Sfintelor, de la cei trei ani ai Fecioarei, pâna în jurul vârstei de 12 ani. Întâi, hrana primita de tânara fecioara prin intermediul unui înger închipuieste mâncarea cea nestricacioasa, Trupul euharistic al lui Hristos, pe care îl vor primi credinciosii. Caci, "cu mâna de înger s-a hranit, ca ceea ce era sa nasca noua negrait, pâinea cea cereasca". Minunea hranirii cu cele din gradina Raiului are rolul de a stimula în omul cazut memoria sa paradisiaca, de a-l chema din izolarea sa gurmanda la comuniunea prin hrana cu Dumnezeu. "Pe Adam cel ce prin putred narav a cazut (...) la dumnezeiasca cea fara patima si nestricacioasa hrana, l-ai chemat pe el, Stapâna". Maria este noua Eva, asa cum o numea, cel dintâi, Sfântul Iustin Martirul si Filosoful: "Eva, fecioara nepatata, a zamislit cuvântul sarpelui si a nascut neascultarea si moartea. Maria, Fecioara, a zamislit credinta si bucurie, ascultând de la îngerul Gavriil vestea cea buna ca Duhul Domnului va veni asupra ei si Puterea Celui Înalt o va umbri si ca de aceea sfântul care se va naste din ea, va fi Fiul lui Dumnezeu".În al doilea rând, Maica Domnului este hranita de înger pentru a fi cinstita astfel de Dumnezeu, pentru sfintenia vietii ei, fiind adusa "ca sa te hranesti în Sfânta Sfintelor, ca o sfintita". Totodata, hrana paradisiaca, pe lânga functia biologic-alimentara, are si o functie gnoseologica, dupa cum spune un irmos: "Primind hrana cereasca, sporit-a cu întelepciunea si cu Duhul". Putere sfânta mâncând, Fecioara se pregateste "sa se sfinteasca spre salasluirea Împaratului tuturor". În acelasi cuget, Sfântul Maxim spunea ca, odata cu hrana, ea primea de la înger si "învatatura desavârsirii", pentru a o pregati "sa cuprinda în sânul sau firea dumnezeiasca cea necuprinsa".Sarbatoarea fagaduintelor împliniteAducerea Mariei la templu este un eveniment ce marcheaza împlinirea a trei fagaduinte. Prima fagaduinta este cea a parintilor ei de a o consacra Domnului, drept multumire pentru ca le-au fost ascultate rugaciunile, si au avut un copil. Irmosul spune ca Dumnezeu "rugaciunea dreptilor o a auzit. Pentru aceasta boala sterpiciunii dezlegând ca un îndurat". Chiar daca au fagaduit-o Domnului, în calitate de parintis-au atasat de prunca si le venea greu sa o "dea". Însa, cum spune imnograful, "întarindu-se cu dumnezeiescul dar, dumnezeiestii parinti ai Fecioarei (...) întru cele sfinte a se hrani cu dragoste o au pus".O a doua fagaduinta este cea facuta de însusi Dumnezeu prin prooroci, ca va alege o Fecioara spre a-i fi si Mama. Ea este cea "care mai ânainte de veci a fost rânduita a fi Maica si în anii cei mai de pe urmas-a aratat Nascatoare de Dumnezeu". Astfel, la Vecernia înainte praznuirii se citesc texte din Vechiul Testament care fac referire la Maica Domnului, aleasa mai înainte de veci spre a fi rânduita ca templu viu al prezentei lui Dumnezeu. Fiecare paremie se încheie cu aceeasi minunata constatare: "slava lui Dumnezeu a umplut casa Domnului Dumnezeu Atotputernic". În aceste texte, Maria este închipuita de slava Domnului ce umple ca un nor cortul marturiei, în care Moise însusi nu mai putea intra; este chivotul legii pe care preotii îl duc în Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor, si care face sa se umple altarul de norul slavei Domnului, încât preotii nu mai puteau ramâne nici ei sa slujeasca. În sfârsit, Maria este simbolizata de "usa dinspre rasarit", care încuiata va fi, prin care nu va trece decât Domnul Dumnezeul lui Israel, si încuiata va ramâne, pururea fecioara fiind. Caci, marturiseste si o cântare la litie, "ca astazi ceea ce este mai ânainte de nastere Fecioara, si dupa nastere a ramas fecioara, în Biserica cea sfânta se aduce".În al treilea rând, Maria, rod al fagaduintei omenesti, se daruieste ea însasi Domnului, devenind Mireasa "nenuntita" sau "pururea fecioara"."Maica Domnului, comenta parintele Dumitru Staniloae în a sa Teologie dogmatica, se daruieste deplin Cuvântului prin punerea sa integrala la dispozitia Lui. Duhul poate coplesi astfel în ea deplin legea naturala a nasterii.Pentru a ilustra si daruirea de sine a pruncii sfinte, imnograful noteaza ca "si cu trupul si cu duhul s-a bucurat ramânând Maria cea fara prihana în casa Domnului, ca un vas preasfintit" si, mai mult, "în Sfânta Sfintelor, cu buna credinta ai dansat".În prelungirea acestor gesturi omenesti si dumnezeiesti de daruire, cântarile bisericesti ne îndeamna si pe noi sa aducem daruri Maicii Domnului, fiecare dupa starea si puterile sale, gânduri, fapte si simtaminte luminoase: "Daruri sa aduca astazi toate Împaratesei Maici, Cerul si pamântul, si cetele îngerilor, si multimea oamenilor".Maica Domnului - "Biserica sfintita si rai cuvântator"Ea este "mai cinstita decât heruvimii". Dar nu numai pentru ca este Nascatoare de Dumnezeu. De altfel, atunci când o numim "Nascatoare de Dumnezeu" sau Theotokos ne raportam la Fecioara Maria cumva obiectiv sau, în cuvinte laice, "oficial". Pe de alta parte, axionul "Cuvine-se cu adevarat" ("Axion estin o alithos") surprinde o trecere pe o treapta mai înalta a Fecioarei, de la "Nascatoarea de Dumnezeu" la "Maica Dumnezeului nostru". Doua aspecte demne de subliniat sunt aici: adjectivul posesiv "nostru" si substantivul "Maica". Dupa ce Maria îl aduce pe Fiul lui Dumnezeu pe lume, întrupat si înomenit, El parca nu era înca de-al nostru. Purtarea de grija a Mariei, dragostea în care l-a învaluit au înaltat-o peFecioara de la calitatea de "Nascatoare" la cea de "Mama". Nu se mai numeste, simplu, "de Dumnezeu Nascatoare", ci "a Dumnezeului nostru Mama". Sub privirea ei calda si ocrotitoare Se umanizeaza Fiul lui Dumnezeu întrupat. Blândetea, seriozitatea, gingasia, jertfa de Sine a Mântuitorului sunt însusiri pe care copilul Hristos le avea sadite în inima lui de la nastere. Dar numai prin iubirea Mamei Sale, aceste calitati au devenit actuale.De la ce mama a învatat Fiul lui Dumnezeu sa iubeasca? De la aceea pe care imnograful o numeste "mai cinstita decât heruvimii". De ce este mai "cinstita" decât heruvimii, si nu decât o alta treapta de îngeri? Pentru ca heruvimii au "ochi multi", adica o constiinta si întelegere vaste. Şi cu cât e loc de mai multa constiinta, cu atât suferinta este mai apriga. Mai "cinstita" este Mama lui Dumnezeu decât heruvimii "cu ochi multi", pentru ca în Duhul Sfânt vede mai adânc si are o constiinta mai acuta decât a heruvimilor, deci o suferinta mai profunda. Este mai cinstita decât heruvimii pentru ca sufera mai mult ca ei. Şi sufera mai mult pentru ca iubeste mai mult.Nu iubeste doar mai mult decât heruvimii, ci mai mult si chiar incomparabil ("fara asemanare") decât serafimii, corul cel mai apropiat de tronul ceresc si fapturile cele mai înflacarate de iubire pentru Dumnezeu. Imnograful marturiseste si el: "Ca este mai sfânta decât mintile ceresti" (Mineiul pe noiembrie, ziua 21). Maria, care nu avea pacate personale, nici cu fapta, nici cu gândul, ci doar pacatul stramosesc, a fost curatita la Bunavestire prin puterea Sfântului Duh, devenind astfel "Biserica sfintita si rai cuvântator".Aceasta Mama i-a insuflat omului Iisus Hristos dragostea de Dumnezeu, de aproapele, de prieteni, de vrajmasi. Sau, cum spunea poetic Sfântul Ioan Damaschin, "buzele ei au atins buzele lui Dumnezeu". Dar ea de unde învatase dragostea? Pentru smerenia ei, Duhul Sfânt este Cel care a împodobit-o cu parfumul tuturor virtutilor, facând din ea, cum ar spune Sfântul Efrem Sirul, o "Împarateasa a florilor".Izvorul a toata bunatatea este Dumnezeu, însa, ca om, prin Mama lui S-a lasat umanizat. Fiind om deplin, Mântuitorul a crescut si El ca orice copil, în dragostea Mamei Sale. Ca Unul ce stie toate, S-a smerit pâna la a învata limbajul omenesc. Ca Cel ce este iubire, Se lasa învatat dragostea, ca un copil, de la o Mama. Ca Cel ce este bunatatea, învata sa fie bun de la Fiica Omului, sa Se jertfeasca si sa moara pentru oameni. Asa putem îndrazni sa spunem ca Dumnezeu, ca om, Se îndumnezeieste si Se sfinteste pe Sine prin Maria, dupa har, iar nu dupa fiinta, fiind El Însusi Dumnezeu vesnic si neschimbator. De la Maria deprinde copilul Iisus gustul smereniei, al ascultarii si al iubirii de Dumnezeu, prin care virtuti primeste harul îndumnezeitor al firii Sale umane.Iar daca Dumnezeu Însusi Se smereste ca sa învete de la om cele ce sunt din fire ale Sale, cu atât mai mult s-ar cuveni sa învatam si noi de la Mântuitorul dragostea. Ba chiar de la mamele si bunicile credincioase, al caror model deplin este Mama Dumnezeului nostru."Maria este închipuita de slava Domnului ce umple ca un nor cortul marturiei, în care Moise însusi nu mai putea intra; este chivotul legii pe care preotii îl duc în Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor, si care face sa se umple altarul de norul slavei Domnului, încât preotii nu mai puteau ramâne nici ei sa slujeasca. În sfârsit, Maria este simbolizata de "usa dinspre rasarit", care încuiata va fi, prin care nu va trece decât Domnul Dumnezeul lui Israel." (Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 21 noiembrie 2010)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 778

Id: 35711

Data: Nov 20, 2013

Imagine: