„Dacă orice sărbătoare este asemenea unui izvor de viață duhovnicească, de bucurie dumnezeiască in creație, in general, și in om in special, Invierea Domnului Hristos este insă țașnirea deplină a vieții dumnezeiești in existența noastră”, scrie Arhiepiscopul Ioachim al Romanului și Bacăului in Pastorala de Paști.

„Așadar, această mare sărbătoare nu trebuie ințeleasă ca un răgaz, ca o staționare, ca un repaus, ci ca un moment de repornire, de incepere a unei alte vieți, și de lăsare in urmă a supraviețuirii in care omul trăiește și unde se identifică, din păcate, mult mai ușor cu suferința decat cu bucuria.”

„Invierea insă ne dă posibilitatea de a ne impărtăși din libertatea Celui inviat, din taina prezenței Lui in sufletul nostru”, subliniază ierarhul.

„Iubirea istorică a lui Dumnezeu s‑a manifestat decisiv in umanitate prin Intrupare, dar a culminat prin sacrificiul Mantuitorului Hristos și prin Invierea Sa. Iubirea Mantuitorului Hristos este iubirea lui Dumnezeu care asigură biruința ființei umane.”

„Un ganditor creștin, Gabriel Marcel (1889‑1973), sesizează această realitate in cuvintele: �A spune cuiva că‑l iubești inseamnă a‑i spune: Tu nu vei muri niciodată!�” amintește Inaltpreasfinția Sa.

Sacrificiu divin cu ecouri in intimitatea sufletului nostru

„In mai toate credințele din lume este intalnită imaginea intervenției creatorului in creație pentru a rezolva suferința, dar numai in credința creștină, Dumnezeu intervine esențial, sacrificial și intim, identificandu‑Se cu suferința umană, chiar sacrificandu‑Se pentru om.”

„In acest sens, Hristos Insuși este Paștele nostru, pentru că numai in El ființa noastră s‑a predat in mod deplin lui Dumnezeu in stare de jertfă și a trecut la o nouă existență prin Inviere, fondand pe pămant, pentru eternitate, Biserica�sau spitalul duhovnicesc unde se vindecă orice suferință, orice boală”, continuă părintele arhiepiscop.

„In acest spital, medicamentul folosit de Doctorul sufletelor și al trupurilor este credința lucrătoare prin iubire.”

Să ne sculăm din mormantul neputinței

„Dorul omului după sfințenie izvorăște din Invierea lui Hristos. Aceasta inseamnă că și noi avem datoria și misiunea de a nu rămane zăcand in mormantul neputinței și credinței noastre insuficiente, prin care Il percepem pe Mantuitorul Hristos doar ca pe o idee sau amintire. Hristos cel inviat trebuie să fie criteriul fundamental care ne influențează viața”, afirmă ierarhul.

„Minciuna, lenea, amorțeala, puțina credință, inăbușirea virtuților și incurajarea viciilor, toate acestea sunt pietre prăvălite la ușa mormintelor noastre, care ne țin captivi intr‑o stare de ceață duhovnicească, in care lumina Invierii străbate cu greu pană la inimile noastre.”

„Libertatea rău ințeleasă, pe care o trăiește omul de multe ori, il face să penduleze intre două imagini care il urmăresc permanent: urațenia morții și zambetul vieții”, avertizează Arhiepiscopul Romanului și Bacăului.

„Hristos a invins moartea prin Invierea Sa, pentru a fi cu noi și alături de noi și impreună cu noi in toate suferințele și bucuriile noastre, fie ca un Grădinar, fie ca un Trecător necunoscut care ne insoțește in drumul nostru spre Emaus, fie ca Impărat al slavei.”

„Nimic pe pămant nu ne va putea ajuta să privim in mormant păstrand zambetul vieții, afară de Hristos. Să folosim timpul Sfintelor Paști pentru a face ca zambetul vieții izvorat din Invierea lui Hristos, cel care prin iubire ne schimbă la față, să ne innobileze și să ne ridice la demnitatea de fii ai lui Dumnezeu, impărați peste creație!” incheie Inaltpreasfințitul Părinte Ioachim.

Foto credit: Facebook / Arhiepiscopia Romanului și Bacăului

Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 114

Id: 80920

Data: May 3, 2024

Imagine: