Icoana Maicii Domnului Prodromita (adica Inaintemergatoarea) este o icoana facatoare de minuni nefacuta de mana omeneasca , din tezaurul Schitului romanesc Sfantul Ioan Botezatorul - Prodromu de la Sfantul Muntele Athos, supranumit Gradina Maicii Domnului. Este cea mai importanta icoana a comunitatii romanesti de la Muntele Athos, pentru ca sunt putine icoane nefacute de mana omeneasca in toata lumea ortodoxa.

Istoria acestei icoane incepe in anul 1863, in timpul lucrarilor de construire ale Schitului Prodromu de la Muntele Athos, cand cuviosii ctitori Nifon si Nectarie cautau un iconar care sa zugraveasca pe lemn o icoana a Maicii Domnului cu totul deosebita, asa cum aveau toate manastirile de la Sfantul Munte. In plus, ei cereau conditii stricte pentru cel care se va angaja la executarea lucrarii, precum curatia trupeasca si sufleteasca, spovedania la duhovnic, post si rugaciune catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu pe toata durata lucrarii. Cu ajutorul lui Dumnezeu, cuviosii Nifon si Nectarie il gasesc pe iconarul Iordache Nicolau din Iasi, om batran si credincios, care se supune cu evlavie randuielilor celor doi calugari si, in anul 1863, se apuca de lucru.

Iconarul a inceput lucrarea la Manastirea Bucium din Iasi, care era pe atunci metoc al Schitului Prodromu, iar in catva timp a ter­mi­nat de pictat vesmin­tele si ce­lelalte parti ale icoanei, lasand ca Sfin­te­le Fete (cea a Maicii Domnului si cea a Pruncului Iisus), sa le picteze la sfarsit, dupa cum este tehnica picturii traditionale de icoane. Dupa ce a terminat de zugravit cum s-a pri­ce­put mai bi­ne vesmintele si fondul icoanei, a inceput a lucra la Sfintele Fete silindu-se cu toata priceperea, insa in mod inexplicabil sfintele fete ale Fecioarei Maria si Pruncului Iisus din bratele ei nu puteau fi zugravite, iar icoana a ramas nedesavarsita.

Desi era un pictor cu experienta, speriat si mahnit ca poate si-a uitat mestesugul, batranul iconar a acoperit icoana, a incuiat atelierul si a amanat lucrul pentru a doua zi. In dimineata urmatoare insa, a descoperit icoana desavarsit pictata, cu fetele luminoase si pline de dumnezeiesc har, fara sa inteleaga insa cum se petrecuse aceasta minune. Infricosat de aceste intamplari el a lasat si o marturie scrisa, care se gaseste la Schitul Prodromu, un document datat 29 iunie 1863, care reprezinta marturia iconarului Nicolau Iordache si iscalita cu propria sa ma­na:

Eu, Iordache Nicolau, zugrav din targul Iasilor, am zugravit aceasta sfanta icoana a Maici Domnului cu insasi mana mea, la care a venit o minune: dupa ce am ispravit vesmintele, dupa mestesugul zugravirii mele, m-am apucat sa lucrez fetele Maicii Domnului si a lui Iisus Hristos. Privind eu la chipuri, cu totul a iesit din potriva, pentru care foarte mult m-am mahnit, socotind ca mi-am uitat mestesugul. A doua zi, dupa ce m-am sculat, am facut trei metanii inaintea Maicii Domnului, rugandu-ma sa-mi lumineze mintea, sa pot ispravi sfanta ei icoana. Cand m-am dus sa ma apuc de lucru, am aflat chipurile drese desavarsit, precum se vede. Vazand aceasta minune, n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fara numai am dat lustrul cuviincios, desi o greseala a fost aceasta ca am dat lustru la o asemenea minune.

Dimensiunile icoanei sunt de 100 / 70 cm. Chipul Maicii Domnului si al Pruncului Iisus au culoarea galbena, nuanta de galben a graului. Exista marturii ca Sfintele Fete se schimba, uneori intunecandu-se, alteori luminandu-se.

O alta caracteristica este aceea ca icoana, cercetata la microscop, nu prezinta urme de pensula, acest lucru intarind credinta ca Sfintele Fete au fost pictate miraculos de mana nepamanteasca.

Se spune ca portretele zugravite pe icoana sunt identice cu portretele reale ale Fecioarei si Pruncului Iisus asa cum au fost consemnate de martorii oculari contemporani. Exista o descriere ramasa de la Sfintii Epifanie si Nichifor:

Inca de cand vietuia pe pamant era fata ei ca vederea bobului de grau, par galben, ochi ascutiti la vedere, intru care luminile erau asemenea rodului de maslin, sprancenele ei erau plecate si ales de negru, nasul potrivit, buzele ca floarea trandafirului, fata nu rotunda, nici scurta, ci putin alungita, mainile si degetele lungi, hainele pe care le purta erau simple si putin mai lungi decat masura corpului, cu trupul gingas, avand parul bine si cu multa cuviinta legat.

De-a lungul vremii au fost facute cateva copii, dintre care unele au ramas in Sfantul Munte, iar altele au fost trimise in Romania, toate fiind facatoare de minuni.

Arhim. Paisie Teodorescu
Vicar patriarhal

https://www.youtube.com/watch?v=h-Xf7kjNpjY

The post Istoria Icoanei Maicii Domnului Prodromita de la Sfantul Munte Athos appeared first on Basilica.ro - Agentia de presa a Patriarhiei Romane.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1846

Id: 60499

Data: Jul 5, 2016

Imagine: