Noi poate nu vedem acum in semenul nostru pe Hristos, sau in Hristos pe semenul nostru. Aceasta o stim deocamdata poate numai prin credinta. Dar faptul acesta ni se va face revelat la Judecata din urma. In Hristos vom vedea atunci chipul fiecarui om; in fiecare om vom vedea o raza a fetei lui Hristos. Atunci vom vedea ca, neiubind un om, pe Hristos nu L-am iubit in acel om si n-am lasat pe Hristos sa-l iubeasca in noi. O pilda avem in raportul dintre chipul unui parinte si copiii lui. Chipul parintelui cuprinde chipurile tuturor copiilor sai, si chipul fiecarui copil reprezinta o raza din chipul parintelui, sau specificul intreg al fetei parintelui in acea raza. Cine nu iubeste chipul unui copil, nu iubeste in intregime pe parintele lui si nu urmeaza pilda parintelui lui. Hristos socoteste ca referite la Sine toate faptele de iubire sau de neiubire adresate oamenilor, asa cum noi referim la noi insine toate cinstirile sau necinstirile adresate mamei noastre, sau fratilor nostri, sau copiilor nostri. (…) Mult staruie Sfintii Parinti asupra descoperirii complete a tuturor faptelor si gandurilor fiecaruia la acea judecata, in fata tuturor oamenilor si ingerilor. Ziua aceea va fi ziua descoperirii depline a adevarului, cu privire la toti, in fata fiecaruia. Nici un echivoc nu va mai plana atunci in sufletul oamenilor, nu numai in ceea ce priveste starea lor, dar si a tuturor oamenilor. Mai ales in privinta din urma se va face lumina in suflet, caci starea proprie se va cunoaste in mare masura de la judecata particulara. Raul va fi deplin demascat, si binele, iesit de sub acoperamant. Orice echivoc va inceta. Regimul pomului cunostintei binelui si raului isi va fi incheiat stapanirea ambigua asupra lumii; nu va mai umbri sufletul omenesc si planul divin din istoria lumii, pentru ca nimeni nu se va mai hrani din el, minciuna lui fiind data pe fata. Fiecare om va cunoaste urmarile de dupa moarte ale faptelor sale si va fi judecat si pentru ele si fiecare va cunoaste antecedentele faptelor sale bune si rele in comportarea inaintasilor sai si va cunoaste just faptele si valoarea tuturor. Astfel, Judecata din urma va fi si o revelare suprema a planului divin in istorie, a contributiei aduse de oameni pentru a-l realiza sau impiedica. Aceasta va arata ca omul a avut o responsabilitate si pentru desfasurarea creatiei de dupa el in timp, nu numai pentru semenii lui imediati. Pilda rea sau buna a fiecaruia a avut repercusiuni asupra lumii intregi. Dar aceasta va arata ca fiecare a trebuit sa se angajeze, in masura posibilitatilor lui, si direct in viata istoriei, sustinand de exemplu credinta mantuitoare, ideile de dreptate, de fratietate intre oameni. Pe de alta parte, judecata universala va scoate nu numai toate mastile individuale de pe oameni (grandilocvente, fatarnice etc.), ci si multe masti de care a fost acoperita istoria ca intreg, sau diferite epoci si evenimente din cursul ei. (…) Cei pacatosi vor fi descoperiti in toata starea lor rusinoasa. Cat suntem pe pamant ne putem acoperi in masura mai mare sau mai mica, pentru ca aproapele mai are indoiala asupra calitatii noastre, sau pentru ca, daca unul ne cunoaste o fapta urata, ceilalti nu ne-o cunosc. Atunci toti ni le vom cunoaste. Dar toti cei ce au facut binele se vor bucura deplin de recunostinta cu care vor fi intampinati de toti cei asupra carora s-a repercutat binele facut de ei. Tot binele si tot raul facute in lume nu vor aparea ca entitati abstracte, ci imprimate in starea oamenilor si in recunostinta sau in mustrarea cu care se vor intampina unii pe altii. Caci pe toti ii vom vedea si ii vom recunoaste la Judecata din urma, cu urmele faptelor noastre in ei si cu raspunsul lor de recunostinta sau de mustrare pentru faptele noastre. Ii vom vedea si ii vom recunoaste chiar pe cei asupra carora s-au repercutat indirect faptele noastre bune sau rele. Sa nu socoteasca cineva ca nu va recunoaste nici unul pe nici unul la acea infricosata judecata si adunare. Fiecare va recunoaste pe aproapele lui, nu dupa chipul trupului, ci dupa privirea patrunzatoare a sufletului1. Iar Sfantul Ioan Gura de Aur zice: Nu vom cunoaste numai pe cunoscuti acolo, ci vom privi si pe cei care n-au ajuns niciodata la vederea noastra2. Sfantul Vasile cel Mare zice si el: Stand de-jur-imprejurul tau, cei nedreptatiti de tine vor striga catre tine, caci oriunde ti-ai intoarce ochii vei vedea chipurile faptelor tale rele. Aici orfanii, dincolo vaduvele, acolo saracii doborati de tine, slujitorii pe care i-ai azvarlit, vecinii pe care i-ai suparat3. Din toate partile toti ii vor scoate celui ce a facut rele la vedere si la suprafata constiintei toate relele facute, toate refuzurile de dialoguri fratesti cu fapta si motivele pentru care de acum va fi lasat intr-o insingurare inspaimantatoare si definitiva. Apoi va urma insasi aceasta parasire totala si definitiva de catre toti; tacerea si singuratatea eterna il vor inconjura ca un ocean; va urma iesirea lui din orice dialog, din orice comunicare pentru totdeauna. Nu va mai putea apela la nimeni, nu va mai avea ocazia sa raspunda nimanui. Se va scufunda in intunericul cel mai dinafara. Neputinta dialogului va face inutila si rugaciunea pentru ei. Cat timp s-a miscat intre oamenii care nu-l cunosteau, a mai putut (omul) injgheba un dialog cu cineva, pentru ca nu i se cunostea de toti nesinceritatea invartosata. Acum cade in singuratatea parasirii si uitarii de catre toti, in extrema opusa sobornicitatii. In aceasta consta iadul. Cat sunt oamenii pe pamant, e un targ unde-si poate procura fiecare mantuirea, unul dand, altul primind, in vederea ei, rugaciuni si fapte bune, deci prin apeluri si raspunsuri, intr-un vast si multiplu dialog purtat intre multi oameni si intre ei si Dumnezeu, dand si primind nu numai oamenii intre ei, ci si Dumnezeu, si de aceea folosindu-se insutit toti care dau si primesc. Terminandu-se targul, nu mai este negustorie de bunuri. Caci unde mai sunt atunci saracii? Unde, liturghisitorii, unde, psalmodiile? Unde, facerile de bine? Pentru ca inainte de ceasul acela ne putem ajuta unul pe altul si putem oferi iubitorului-de-suflet-Dumnezeu manifestarile iubirii de frati. Caci primeste completarile lipsurilor facute celor ce au plecat pe neasteptate si nepregatiti si le socoteste ca faptele lor4. Lumea ne e data in faza de constructie morala si spirituala, cat suntem pe pamant, pentru ca sa participam toti la aceasta construire. Dar cand s-a sfarsit, nu mai poate participa nici unul la aceasta construire. Caci totul e terminat. Nu mai avem inegalitati de nivelat, nedreptati de indreptat, fratietate de realizat. Acolo ne vom bucura de fericirea perfectei comuniuni. Chiar si pentru ingeri judecata aceea va insemna o descoperire a planului dumnezeiesc cu privire la lume, asteptata cu frica si cutremur5. Iar, intrucat aceasta cunoastere a tuturor de catre fiecare si a fiecaruia de catre toti inseamna si o apreciere, ea implica si o participare a fie-caruia la judecata tuturor. Dar fiindca cei drepti vor fi absolviti in aceasta judecata, ei nu vor fi judecati propriu-zis, adica nu vor fi osanditi, dar vor osandi impreuna cu Dumnezeu pe toti cei vrednici de osanda si vor aprecia cu lauda pe cei ce au facut binele. Asa se intelege probabil participarea Apostolilor la judecata (Mt. 19, 28; Lc. 22, 30), care trebuie extinsa la toti dreptii (1 Cor. 6, 2)6. Nu putem sti daca ingerii asteapta cu frica acea judecata si pentru alt motiv decat acela al descoperirii planului de mantuire al lui Dumnezeu. Bulgakov afirma ca si ei vor fi judecati, dupa cum si-au indeplinit slujba de a indemna pe oamenii dati in grija lor la savarsirea binelui si la evitarea raului; ba, intemeindu-se pe locul din 1 Corinteni 6, 3, afirma ca vor fi judecati chiar si de oameni. Dar Sfantul Maxim Marturisitorul, care vorbeste de aceasta frica a ingerilor, aminteste numai de o judecare a oamenilor7. Frica ingerilor e motivata probabil de maretia acestui act, ca si de faptul ca multi ii vor pierde acum definitiv pe oamenii afiliati care le-au fost dati in grija. Ingerii poate cunosc si inainte de judecata mai bine decat oamenii incredintati grijii lor cele ascunse ale lor si le tin mai bine minte8. Dar nu cunosc toti gandurile si faptele tuturor oamenilor, ci numai pe ale unora. De aceea asteapta si ei cu cutremur marea revelatie asupra creatiei si urmarile ei9. Caci revelatia aceea nu va avea numai un caracter teoretic, aratand doar cum a voit Dumnezeu sa devina creatia si ce au facut oamenii din ea, ci va avea drept urmare aparitia unor chipuri noi ale realitatii. Hristos intra prin a doua venire si prin judecata Sa intr-o noua relatie cu zidirea, descoperindu-Şi maretia pe care nu Şi-o descoperise deplin inainte. Aceasta va fi o noua revelatie a slavei la care a ridicat omenitatea si totodata o mai deplina aratare a lui Dumnezeu prin omenitate. Faptul ca Hristos judeca lumea ca om e o noua cinste in care se arata omul, dar si o noua indumnezeire a omului. In infatisarea Lui, de suprema cinste, se va arata ce ar fi trebuit sa devina omul, iar in faptul ca trebuie sa-i judece pe oameni, contradictia in care s-au asezat, sau distanta la care au ramas fata de tinta la care voia Dumnezeu ca ei sa ajunga. In Hristos-Judecatorul oamenii vor vedea intr-o noua lumina umanitatea Lui, dar si pe Dumnezeu intr-o noua descoperire. Iar precum Intruparea a constituit si pentru ingeri o noua revelare a lui Dumnezeu prin apropierea Lui de fapturi, prin iesirea din transcendenta Lui, inaccesibila intr-un anumit sens, asa va constitui si venirea Domnului intru slava si aratarea Lui ca Judecator si pentru ingeri o noua revelare a lui Dumnezeu si, totodata, o noua reliefare a maretiei omului. * Preotul profesor Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. III, Partea a sasea: Eshatologia sau viata viitoare. Sfarsitul vietii pamantesti si viata vesnica, cap. II Eshatologia universala, D, E.I.B.M.O., Bucuresti, 2010, pp. 456 - 463. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 7 martie 2013) note 1 Sf. Ioan Damaschin, De iisquidormierunt in fide, P.G. 94, col. 276 A. 2 La Sfantul Ioan Damaschin, ibid., col. 276 B. 3 La Sfantul Ioan Damaschin, ibid., col. 276 C. 4 Sf. Ioan Damaschin, ibid., col. 254 C. 5 Bulgakov, Lestvita Iacovlea, Paris, 1929, p. 27. 6 J. Rivière, Jugement, art. cit., in Dict. de Theol. Cath., VII, col. 1813. 7 Ep. I catre Gheorghie, prefectul Africii, P.G. 91, col. 381; vezi si Ep. III catre Ioan Cubicularul, P.G. 91, col. 416. 8 Sf. Maxim Marturisitorul, Ep. 1, P.G. 91, col. 380: Sa privim la toate acestea cu grija, cum umblam si ce hotaram despre noi, stiind ca multi martori nevazuti sunt de fata la cele savarsite si gandite de noi, privind nu numai la cele aratate, ci chiar in suflete si vadind cele ascunse ale inimii. 9 Bulgakov, Lestv. Iacovlea, p. 94-95.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 701

Id: 28957

Data: Mar 7, 2013

Imagine: