La Mănăstirea Văratec din județul Neamț a fost oficiată miercuri slujba Inmormantării Maicii Onisifora Isăilă, una dintre cele mai varstnice membre ale obștii.

Slujba a fost oficiată de un sobor din care au făcut parte stareți din Arhiepiscopia Iașilor: Arhim. Teofil Timișag, starețul Mănăstirii Gorovei; Arhim. Teodosie Pleșca, starețul Mănăstirii Zosin; Protos. Siluan Antoci, starețul Mănăstirii „Sf. Cruce” – Brusturi.

Pe langă numeroși credincioși, la inmormantare au fost prezente și starețe din eparhie: Stravofora Maria Magdalena Gherghina, stareța Mănăstirii Dragomirna, și Stavofora Iosefina Giosanu, stareța Mănăstirii Văratec.

După oficierea Slujbei de Inmormantare, a fost evocată personalitatea monahiei Onisifora prin două cuvantări.

Arhimandritul Teodosie Pleșca a scos in evidență modelul de trăire duhovnicească pe care l-a urmat indeaproape Monahia Onisifora.

Părintele a subliniat că maica Onisifora avea toate calitățile unui monah autentic: răbdare, ascultare, modestie: „Avea un canon de rugăciune strict, iar pentru primirea Sfintei Impărtășanii se pregătea printr-un post negru de trei zile”.

Protos. Siluan Antoci a mărturisit că a cunoscut parcursul duhovnicesc al maicii Onisifora, a cărei personalitate a reliefat-o intr-un interviu publicat in lucrarea „Monahii ortodoxe purtătoare de lumină in intunericul comunist”, apărută la Editura Doxologia in 2010.

Starețul Mănăstirii „Sf. Cruce” – Brusturi a prezentat și un amănunt inedit din viața monahiei, pe care, din ascultare și respect față de suferința ei, nu a dorit să-l publice in trecut.

Astfel, starețul a spus că intreaga viață a maicii a fost asociată cu mănăstirea, motiv pentru care Dumnezeu a inzestrat-o cu o cunoaștere duhovnicească deosebită.

„Noi am trecut prin sita rară a incercărilor, dar sfințiile voastre veți trece prin sita deasă a incercărilor. Nu știm cand, atunci cand va binevoi Dumnezeu”, spunea maica Onisifora.

„Cu ochii in lacrimi, monahii, preoți și apropiați ai mănăstirii s-au rugat pentru odihna veșnică a Monahiei. Cu toții și-au adus aminte de chipul cald și rugător, smerenia care i-a caracterizat intreaga viață, ascultarea desfășurată in deplină discreție și iubirea pe care o arăta pentru viețuirea monahală”, a transmis, pentru Basilica.ro, Protos. Siluan Antoci.

De asemenea, intr-un scurt necrolog publicat la Doxologia.ro, Stavr. Iosefina Giosanu, stareța Mănăstirii Văratec, scrie: „A plecat in veșnicie cu metanierul in mană, cu rugăciunea pe buze și cu ochii ațintiți către icoana Maicii Domnului și a Sfintei Treimi, către care avea mare evlavie”.�

O tundere in monahism așteptată 25 de ani

Maica Onisifora Isăilă s-a născut in 19 octombrie 1928, la Mălini, județul Suceava, primind la Botez numele de Ana. A urmat șapte clase in comuna natală, iar pe 7 noiembrie 1942, la varsta de 14 ani, a intrat in obștea Mănăstirii Văratec.

In 1951, s-a inscris la cursurile Seminarului de la Mănăstirea Agapia, pe care l-a absolvit in 1956. După decretul 410 din 26 octombrie 1959, prin care regimul comunist alunga personalul monahal tanăr din mănăstiri, a fost nevoită să se retragă din viața monahală.

Au urmat șapte ani de pribegie, din care trei petrecuți la Targu Neamț, unde a lucrat intr-o fabrică, și alți patru la Mănăstirea Dragomirna, unde a avut ascultările de secretară, magazioneră și economă.

In 1967, de sărbătoarea Sfintei Parascheva, s-a intors la Mănăstirea Văratec, unde a fost tunsă in monahism in 24 august 1968. Pentru mult timp a făcut ascultarea de paraclisieră. Ultimii 16 ani i-a petrecut in chilie din cauza unor suferințe. S-a mutat la cele veșnice in 31 decembrie 2023.

Sursa foto: Doxologia.ro

Urmărește-ne pe Telegram:�t.me/basilicanews

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 175

Id: 79974

Data: Jan 5, 2024

Imagine: