Tibiscum (azi localitatea Jupa, judetul Caras-Severin), veche asezare dacica, devenita ulterior un important oras in Dacia romana, este pana in prezent cel mai intens cercetat si studiat sit arheologic din Banat. Acesta este considerat de numerosi specialisti una din portile de intrare a crestinismului in Dacia, avand un rol foarte important in romanizarea locuitorilor de pe aceste meleaguri, informeaza Ziarul Lumina, Editia de Banat.Pentru a discuta despre aceasta ipoteza, vom analiza parerile a doi specialisti care de-a lungul timpului au efectuat sapaturi arheologice la Tibiscum, respectiv Doina Benea, reputat profesor si cercetator la Facultatea de Istorie din cadrul Universitatii de Vest din Timisoara, si Adrian Ardet, in prezent directorul Muzeului Judetean de Etnografie si al Regimentului de Granita din Caransebes.Doina Benea ne aduce dovezi numeroase cu privire la raspandirea crestinismului in Banatul montan intre secolele II-III d.Hr. In cartea sa 'Dacia sud-vestica in secolele III-IV', este de parere ca 'patrunderea crestinismului in Dacia s-a facut prin colonizarea oficiala din timpul imparatului Traian. Trupele formate din orientali ori cele participante la campaniile din Orient, colonistii veniti ulterior, au facilitat aducerea acestei credinte din spatiul oriental in Dacia. Descoperirile arheologice de la Tibiscum ne ofera posibilitatea identificarii cu certitudine a unor comunitati crestine care sunt prezente incepand cu a doua jumatate a secolului al II-lea. Reprezentarea unor simboluri cum ar fi: peste, delfin, paun, alaturi de insasi reproducerea Crucii in triunghi ca semn al Sfintei Treimi, sugereaza cunoasterea in mare masura a credintei de cei ce o acceptasera, si mai ales a dogmei crestine'.Pentru ca dovezile arheologice sunt numeroase, ne vom rezuma doar la un opait cu insemne crestine, piesa concludenta pentru subiectul nostru, care este, conform Doinei Benea, cel mai timpuriu document crestin din Dacia.Opaitul cu insemne crestine a fost descoperit in anul 1996, iar datarea sa se incadreaza in secolul al II-lea, poate pana in prima jumatate a secolului al III-lea. Pentru ca aceasta piesa este importanta, vom reda descrierea acesteia: 'Piesa prezinta discul ornamentat prin stampilare reprezentand o rozeta. Intamplator sau nu, decorul avea 13 petale, din care una lipseste, poate deteriorata prin fisura piesei inca din Antichitate. (...) Intre discul usor adancit si bordura, doua nervuri concentrice delimiteaza cele doua campuri. Bordura piesei, pastrata din pacate partial, are un decor incizat executat 'inainte de ardere', in care apar o suita de triunghiuri in care sunt incizate cruci si in alte tringhiuri cate trei puncte dispuse astfel: unul sus, urmat de alte doua in randul urmator. Cele doua motive ornamentale alterneaza regulat, judecand dupa forma si dimensiunile triunghiurilor de 12 ori, din care, se pare, in partea stanga spre privitor 7 si dupa toarta lamelara inca 5. La prima vedere s-ar putea considera ca avem de-a face cu o piesa bogat ornamentata, daca nu apare insa un al doilea element. Bazinul opaitului are pe revers o nervura reliefata, in centrul acestui spatiu relativ rotund este incizata in pasta cruda o cruce. Reprezentarea, in triunghiul cu baza pe marginea exterioara a bordurii opaitului, a crucii semnifica caracterul crestin al piesei. In triunghiul cu baza spre interiorul discului care reprezinta triunghiul rasturnat, cele trei puncte semnifica Sfanta Treime crestina (...). Evident, se contureaza ideea ca elementele incizate, care apar pe capacul piesei, au fost facute de un cunoscator si mai ales se poate demonstra cunoasterea dogmei Sfintei Treimi inainte de Sinodul de la Niceea. Inscrierea celor trei puncte in ordinea amintita semnifica pe Dumnezeu-Tatal, cu Fiul-Iisus Hristos si Sfantul Duh. Intarirea celor reprezentate pe capacul piesei este dublata de crucea incizata pe fundul bazinului opaitului. (...) Opaitul descoperit la Tibiscum in castrul mare a apartinut unui crestin, mai mult credem ca inclusiv confectionarea sa a fost facuta de cineva care cunostea semnificatia reprezentarilor de pe piesa respectiva'. Basilica crestina de la TibiscumAlaturi de aceasta importanta descoperire, nu trebuie sa neglijam si basilica crestina de la Tibiscum. Astfel, intre anii 1964 si 1975, Marius Moga a dezvelit in interiorul castrului de la Tibiscum un edificiu aflat in nord-estul castrului mare. Este o constructie cu un plan simplu, dreptunghiular, iar pe latura de nord-est este incheiat cu o absida. Folosirea castrului de la Tibiscum in secolul IV si apartenenta la Dacia Ripensis fac posibila, o data in plus, atribuirea edificiului in discutie unui lacas de cult crestin. Existenta unei biserici crestine la Tibiscum ne arata inca o data faptul ca la Tibiscum aici traia o puternica comunitate crestina.Adrian Ardet, in prezent directorul Muzeului Judetean de Etnografie si al Regimentului de Granita din Caransebes, arheolog de meserie, este cel care a efectuat de-a lungul vremii sapaturi la Tibiscum. Astfel, asemenea Doinei Benea, sustine ca la Tibiscum crestinismul a ajuns pe filiera soldatilor romani de provenienta orientala, si anume cei din Palmyra, Cohors I Sagittariorium, care au impresionat prin acuratetea cu care cunosteau dogmele crestine. Aduce in plus noi dovezi, ceea ce ne face sa credem ca Tibiscum poate fi considerat o poarta de intrare a crestinismului in Dacia romana, totodata putem considera Banatul ca fiind o zona 'privilegiata', in care credinta crestina a fost propovaduita in fazele ei initiale. Acesta analizeaza un altar onorific inchinat sotiei imparatului, Cornelia Salonina, care din anul 260 d.Hr. primeste titlul de Augusta. 'O lectura foarte atenta si pertinenta a textului inscriptiei ridica insa alte probleme. In primul rand se pune intrebarea, fireasca de altfel, de ce tocmai la Tibiscum avem un altar inchinat unei imparatese tocmai in prima criza traversata de catre Imperiul Roman? Cunoastem altare inchinate imparatului Gallienus in Dacia, la Potaissa, Praetorium sau Ad Mediam, dar nici unul inchinat Corneliei Salonina. Inchinarea unui altar onorific de catre consiliul municipal de la Tibiscum imparatesei pentru sanatatea ei spune foarte mult. In primul rand, acest altar pare ca poate fi datat imediat dupa 260, cand masurile de toleranta fata de crestini sunt deja luate. Textul acestei inscriptii nu mentioneaza asa ceva, dar este bine stiut faptul ca imparateasa Cornelia Salonina se pare ca ar fi adoptat crestinismul, determinandu-l pe imparatul Gallienus sa fie tolerant fata de crestini. Comunitatea crestina de la Tibiscum, existenta probabil intr-un numar mare, si-a exprimat bucuria fata de masurile de toleranta luate de catre Gallienus prin inchinarea unui altar onorific sotiei acestuia care, asa cum am mai spus, se pare ca ar fi imbratisat credinta crestina', marturiseste dl Ardet.Ulterior, analizeaza un document mai vechi, datat cu aproximativ 700 de ani mai tarziu, in care este mentionata episcopia de la Dibisiskos. Avem trei diplome imperiale emise intre anii 1019 si 1020 de catre imparatul bizantin Vasile al II-lea, prin care este reorganizata mitropolia de Ohrida. Intre episcopiile mentionate apare si cea de 'Dibisiskos', care dupa parerea specialistilor lingvisti ar fi vorba de Tibiscum: 'Daca acceptam ca sigura aceasta ipoteza, care este cea mai veridica, atunci putem afirma ca dupa mai bine de 700 de ani Tibiscumului i se recunoaste rolul jucat in Antichitate prin existenta unei puternice comunitati crestine'.Numeroasele descoperiri arheologice cu insemne crestine de la Tibiscum din secolele II-III, basilica crestina, precum si toate dovezile scrise de mai tarziu ne fac sa credem ca asezarea romana Tibiscum a reprezentat intr-adevar o poarta de patrundere a crestinismului in Dacia si ca alaturi de alte importante centre crestine de pe teritoriul tarii noastre, Tibiscumul a contribuit in mare masura la raspandirea si pastrarea nestirbita a credintei crestine pe aceste meleaguri.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 772

Id: 24046

Data: Aug 22, 2012

Imagine: