ELEVI LA ŞCOALA SMERENIEI ŞI PROPOVĂDUITORI AI RĂBDĂRIIAnul acesta, pelerinii care-si indreapta pasii catre dulcele targ al Iesilor , vor putea atinge, in duh de rugaciune, atat moastele Sfintei Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva, cat si pe cele ale Sfantului Vasile cel Mare, aduse pe esplanada din fata catedralei mitropolitane de la Manastirea Sf. Trei Ierarhi . Biserica acestei manastiri iesene, care adaposteste o parte din moastele acestui mare sfant din Cezareea Capadociei, este ctitorita chiar de cel care a avut o contributie decisiva in aducerea moastelor Sfintei Parascheva la Iasi, in 1641: Voievodul Vasile Lupu. Pilda pe care o ofera acesti doi sfinti tuturor celor care-i vor cinsti in aceste zile este aceea a unei negraite smerenii in care si-au trait viata pe acest pamant.Sfanta Parascheva a avut o existenta extrem de discreta, retragandu-se in locuri de aspre nevointe duhovnicesti, departe de tumultul lumii si nici macar inainte de moarte, desi se intorsese in satul natal, nu a dorit a-si dezvalui identitatea. Abia in momentul in care a fost ingropat un om pacatos alaturi de trupul sau, invesmantat de harul neputrezirii si de mireasma sfinteniei, a cautat sa se arate lumii spre mangaiere, spre vindecare si spre intarire in credinta. De atunci si pana astazi, milioane si milioane de pelerini au cautat, uneori cu mari osteneli, sa se atinga de cea care a devenit ocrotitoarea Moldovei . Tuturor, Sfanta Cuvioasa Parascheva le-a predat lectia fundamentala pentru mantuirea oricarui crestin, cea a smereniei desavarsite.Pe de alta parte si viata Sfantului Vasile cel Mare este tot o lectie de smerenie. Desi s-a pregatit prin scolile lumii, fiind apreciat pentru cultura sa vasta si inteligenta sa remarcabila, acest barbat sfant a reusit sa imbine doua lucruri aparent de neconceput impreuna: pe de o parte o viata smerita, pe de alta parte o viata de invatator si de conducator al Bisericii lui Hristos, cu toate onorurile, dar si cu responsabilitatile ce deriva dintr-o astfel de pozitie. Chipul Sfantului Vasile cel Mare este chipul celui care lucreaza, care se lupta, care cearta si pedepseste atunci cand este nevoie, dar este si, in acelasi timp si fara a se contrazice prin asta, o persoana care-si pastreaza simtul smereniei, delicatetea discretiei si, mai presus de toate, o incredere nestavilita in purtarea de grija a lui Dumnezeu.De aceea spunem ca atat Sfanta Parascheva, cat si Sfantul Vasile cel Mare predau in acest zile tuturor pelerinilor, ca doi profesori desavarsiti, lectia fara de sfarsit a smereniei. Şi fiecare pelerin participa la aceasta scoala cu o credinta puternica, cu nadejde in Dumnezeu si in rugaciunea sfintilor, nadejde care il face sa fie mai puternic, mai optimist, si il fereste sa cada prada atator nemernicii care, preluand cuvantul Scripturii, vin de la lume, de la trup si de la diavol. Iar in timp ce aprofundeaza cufundati in rugaciune tainele smereniei, pelerinii predau, la randul lor, si ei o lectie celor care ii urmaresc pe viu sau prin intermediul fotografiei si al secventelor video: e vorba de lectia rabdarii.Asezat ore intregi la rand, indurand fie frigul si ploaia, fie foamea si setea, fie oboseala sau alte neputinte, pelerinul ne invata ca omul este chemat sa introduca in viata lui acest element al lipsei de graba intr-o lume grabita, intr-o lume condusa dupa agende de lucru, in care valoarea unui minut este calculata mai mereu in bani. A te aseza la rand, a astepta ore intregi impreuna cu un necunoscut venit in urma ta cu cateva secunde sau cu acela care a ajuns cu doar cateva clipe inaintea ta, inseamna si a avea capacitatea de a a-l accepta pe celalalt, de a te deschide aproapelui tau, dar mai presus de toate este o dovada de rabdare care uimeste an de an pe cei care nu au deslusit inca nici macar abecedarul credintei.Desigur ca avem nevoie in primul si in primul rand de multa credinta in Dumnezeu, dar parca intre celelalte lucruri care ne zidesc duhovniceste, nimic nu e mai de folos, dupa credinta nestramutata in Hristos Domnul, decat rabdarea. E o lectie care se preda de fiecare data la mijlocul lunii octombrie atat celui credincios, sau mai putin credincios, cat si, mai ales, celui necredincios. Sa fim recunoscatori sfintilor fara de care nu am avea deplina putere de a ne converti din invatacei ai smereniei in pedagogi ai rabdarii, transfigurand parca, pret de cateva ore, cat dureaza pana ajungem la sfintele moaste, o intreaga lume in noi si in jurul nostru. Dumnezeu sa va intareasca in credinta si sa ocroteasca cu sfintele sale milostiviri pe fiecare pelerin, dimpreuna cu familiile voastre.Har si pace de la Hristos – Mantuitorul lumii!

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 601

Id: 2917

Data: Oct 15, 2009

Imagine: