Viața și moartea martirică a Protopopului Aurel Munteanu ne învață cum să cultivăm ortodoxia curajos, dar fără încrâncenare și fără a ofensa, spune tânărul cercetător Mircea-Gheorghe Abrudan, autorul unei noi monografii despre clericul martir.

Cartea „Protopopul Aurel Munteanu (1882-1940), martir al poporului român și mucenic al Bisericii Ortodoxe” a apărut de curând la Editura Renașterea, cu o prefață scrisă de Mitropolitul Andrei și o postfață scrisă de dr. Vasile Pușcaș, expert în istorie contemporană și relații internaționale în secolele XX-XXI.

Mircea-Gheorghe Abrudan, căruia Mitropolitul Clujului i-a acordat săptămâna trecută Ordinul Crucea Transilvană pentru mireni, a acordat un interviu exclusiv Agenției Basilica.

Basilica.ro: De ce era nevoie de o carte despre personalitatea Pr. Aurel Munteanu?

Anul acesta, pe 10 septembrie, s-au împlinit 80 de ani de la moartea martirică a părintelui Aurel Munteanu, ucis cu bestialitate de către un grup de maghiari șovini, în 10 septembrie 1940, la 2 zile după intrarea trupelor maghiare horthyste în Huedin, în contextul cedării Ardealului de Nord Ungariei, în conformitate cu Dictatul de la Viena din 30 august 1940.

Monografia omagiază personalitatea eminentului preot și lider național român din zona Clujului, având menirea de a reaccesibiliza celor de astăzi viața, activitatea și martiriul său.

Cartea era necesară pentru că singura lucrare dedicată acestuia, de către istoricul Nicolae Șteiu din Huedin, s-a epuizat de mult, și totodată și pentru că istoriografia s-a îmbogățit și au fost descoperite noi surse, care permit noi interpretări și o restituire mai limpede, mai exactă, mai apropiată de adevăr.

Basilica.ro: Care a fost importanta activității pe care a desfășurat-o de-a lungul vieții?

Aurel Munteanu a fost un cleric de formare și tradiție șaguniană, care și-a asumat mai multe slujiri și responsabilități în sânul comunităților pe care le-a păstorit.

Pe lângă activitatea strict pastorală, bisericească sau religioasă derulată cu rezultate frumoase atât la Valea Drăganului (1906-1923), cât și la Huedin (1924-1940), unde a ctitorit o frumoasă și impozantă biserică, cunoscută drept „Catedrala Moților”, sfințită în 14 octombrie 1934, pr. Aurel Munteanu s-a implicat și a generat activitate culturală, socială, națională, literară și politică, îmbrățișând practic toate dimensiunile importante ale vieții sociale din epoca sa.

Avântul și dinamismul său l-au propulsat în fruntea vieții sociale și i-au adus o serie de demnități politice și naționale importante, care i-au permis să se afirme drept liderul prin excelență al românilor din zona Huedinului și a Munților Vlădeasa.

Rezumând, putem spune că a întrupat idealul sacerdotului șagunian și a avut vocație de ctitor, de cultivator al memoriei istorice a românilor din zonă și de fortificator al sentimentului religios și național.

Din toate aceste motive a și fost considerat indezirabil de horthyștii șovini maghiari și a fost eliminat fizic, pentru a induce frică, spaimă, disperare în sânul comunității românești și a-i timora, a-i îngenunchea, a-i determina să pășească pe calea refugiului, părăsindu-și vetrele strămoșești.

Basilica.ro: De ce ați ales să scrieți această carte? Ați relaționat într-un fel cu povestea protopopului, sau ați făcut-o pur și simplu ca un demers de recuperare istorică?

Am scris această carte cu scopul readucerii sale în actualitate și atragerii atenției asupra unui caracter exemplar, a unui preot dedicat și român adevărat, care poate fi luat drept exemplu de clerici și mireni deopotrivă!

Am plecat astfel în acest demers de la nevoia recuperării istorice a personalității sale, dar am și început să relaționez cu subiectul încă dintru început, pentru că destinul său tragic, cum spun majoritatea oamenilor, judecând doar în parametrii acestei lumi, nu are cum să nu te impresioneze, să nu trezească diferite sentimente de admirație, de respect, de compasiune, dar și de curaj și mândrie când afli atât de multe informații despre un om deosebit, care și-a îmbrățișat destinul și s-a ridicat la înălțimea unei jertfe, pentru valorile în care credea și pe care le reprezenta, a unei jertfe subliniez încă o dată, pe care foarte puțini au fost atunci în stare să o dea.

Pentru părintele Aurel, dragostea de patrie, respectul, chiar cultul pentru strămoși nu au fost simple slogane politice, aruncate ca vorbe goale în vânt, ci au reprezentat un crez pentru care dânsul a fost dispus să moară și încă printr-o moarte cumplită, fiind la propriu omorât în bătaie! Stană de piatră să fii, nu poți rămâne indiferent la o asemenea pildă de viață.

Din acest motiv, a existat o implicare emoțională, o empatie cu subiectul cercetat și o sinceră admirație, pe care nu o ascund, dar care nu m-au copleșit, nu m-au deturnat de la a redacta totuși o lucrare de istorie, pentru că această carte este o monografie istorică, nu este o hagiografie, chiar dacă în capitolul dedicat martiriului aduc argumente în sprijinul canonizării părintelui Aurel Munteanu și a recunoașterii sale în ceata mucenicilor, așa cum toți contemporanii, fără excepție, l-au perceput și definit.

Basilica.ro: Ce avem de învățat dintr-o poveste precum cea a protopopului Aurel Munteanu?

Putem și avem într-adevăr multe de învățat. În primul rând, cum să-ți iubești patria și poporul din care ai odrăslit firesc, organic, neteatral și dezinteresat.

În al doilea rând, cum să acționezi în societate ca lider, ca factor coagulant al bisericii și al națiunii, ceea ce vedem astăzi că lipsește societății românești, atât de dezbinată și măcinată de ură, pizmă, ceartă, ranchiună, nutrite de unii împotriva altora și alimentate de multe ori fără discernământ de politicieni, de presă, de așa-numiții factori de opinie.

Or, părintele Aurel ne arată cum de pildă se poate face politică națională, nu partinică, cum se poate zidi românismul fără a jigni celelalte etnii și naționalități minoritare, cum se poate cultiva Ortodoxia fără încrâncenare, ofensiv, dar fără a ofensa, mărturisind adevărul, dar nedorind să-l impui cu forța tuturor.

De asemenea cred că această poveste ne poate învăța că istoria are și umbre pe care trebuie să le cunoaștem pentru a putea crea un prezent și un viitor mai senin, mai bun.

Politicienii și elitele ar avea de aici foarte multe de învățat, mai ales cum să devină mai responsabili și să cultive buna înțelegere între români și maghiari, să înțeleagă că nu ura, dezbinarea, segregarea etnică – ce se cultivă și astăzi în unele părți ale Transilvaniei de politicieni și naționaliști maghiari radicali – și confesională sunt soluția la problemele actuale ale indivizilor și ale societății în ansamblu și că acestea nu pot decât de redeschidă răni, în loc să contribuie la închiderea lor.

Nu în ultimul rând, preoții pot învăța, admira și imita pilda vieții unui sacerdot exemplar, care-i poate inspira în misiunea lor.

Biografia Protopopului Aurel Munteanu

S-a născut în 2 mai 1882, în satul Merghindeal, de pe Valea Albacului, județul Sibiu. A primit moartea martirică în 10 septembrie 1940, trecând prin chinuri groaznice. „A fost bătut în plină stradă cu pumnii și ciomege, a fost trântit la pământ, i-au smuls părul și barba cu carne cu tot, iar unul dintre asasini i-a înfipt un par în gură până i-a ieșit prin ceafă”, se menționează într-un raport al Ministerului Afacerilor Străine.

• și-a început activitatea clericală ca preot în parohia Sebeșului Mare de pe Valea Drăganului, județul Cluj;
• numit protopop al Huedinului în 1923;
• membru al Asociațiunii Transilvane pentru cultura și literatura poporului român (Astra);
• președinte al despărțământului Hida-Huedin (1920-1940);
• delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918;
• membru al primului Parlament al României Mari;
• deputat de Huedin;
• consilier județean la Cluj;
• profesor de religie la școlile din Huedin;
• membru în Adunarea eparhială a Episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului;
• membru și președinte al Ligii Antirevizioniste din Huedin.

Despre carte

Monografia prezintă obârșia, studiile, familia, activitatea sacerdotală, culturală, socială și național-politică a preotului Aurel Munteanu ca paroh în Valea Drăganului și protopop al Huedinului, unde a ctitorit biserica ortodoxă din oraș, cunoscută drept Catedrala Moților.

Pe baza surselor arhivistice, a mărturiilor din epocă și a proceselor desfășurate în Instanțele de judecată clujene, reproduse în anexe, cercetarea reconstituie în detaliu martiriul preotului Munteanu, asasinat de trupele hortyste pentru că se impusese ca un lider al românismului din zona Apusenilor.

Despre Mircea-Gheorghe Abrudan

• cercetător științific la Institutul de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române din Cluj-Napoca;
• doctorand în cotutelă al Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și al Facultății de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din cadrul Universității din București;
• doctor în Istorie al Facultății de Istorie și Filosofie din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca;
• licențiat al Facultății de Teologie Ortodoxă (2009) și al Facultăți de Istorie și Filosofie (2008) din cadrul UBB Cluj-Napoca;
• stagii de specializare și documentare în cursul studiilor de master, doctorat și postdoctorat la Karl-Franzens Universität Graz-Austria, Ludwig Maximilians Universität München-Germania, Universität Wien-Austria, Österreichisches Staatsarchiv.

Foto credit: Facebook / Mircea Gheorghe Abrudan

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 227

Id: 71693

Data: Oct 26, 2020

Imagine: