Manastirea Moisei, din Episcopia Maramuresului si Satmarului, respira si astazi in ritmul timpului mitic. Nicaieri in spatiul romanesc, stramosii si mosii nu sunt mai unchiasi si mai matusi, in sens spiritual, ca in Moiseiul secolului XXI. Veacurile s-au topit, amalgamandu-se cu evenimente cu tot intr-un suvoi ca o combustie din care se hraneste viata, istoria insesi. Şi-n aceasta lume in lume, calugarul aduce din ancestral in prezent ordinea, rugaciunea si nevoirea, ca unelte cu care omul se curata la inima pentru a se infatisa Domnului in chipul lui adamic.   Eu cred ca istoria Manastirii Moisei trebuie ascultata de la  parintele protosinghel Teofil Pop, staretul asezamantului, din doua motive: pentru ca sfintia sa poarta in exprimare inflexiunile graiului tainic al locului, asa cum vine el din inceputuri, si pentru ca parintele s-a asezat cu slujirea proprie si cu cea a obstei la capatul timpurilor ce curg, in linie dreapta, dinspre veacul al XIII-lea sau al XIV-lea spre azi. In rastimp, pe la Secatura Popeasca, pe Dealul Popii sau la Salasul Popeasca, prin Muntele Magura, s-au nevoit in post si rugaciune aprinsa sfinti parinti isihasti. Chipuri ingeresti care, atunci cand plecau la Domnul, isi infasurau trupurile in coaja de molid, lipita la capete cu rasina, incredintandu-si-le pamantului aproape de bisericuta acoperita de muschi. Doar duhul lor a ramas sa vegheze din ceruri lucrarea fratilor din veac.Istoria si legenda manastiriiCu numele sau biblic, Manastirea Moisei isi incepe istoria undeva in negura veacurilor, ca veche sihastrie. Datele istorice s-au amestecat cu mitul, legenda lipindu-se mai usor de suflet.  Un anume parinte Iosif este cel care a ridicat la Moisei o biserica. Pe o barna din peretele sudic al vechiului asezamant sta scris: Aceasta biserica noua au ridicat-o calugarul Iosif in anul Domnului 1599. Ceea ce inseamna ca mai inainte de aceasta a mai existat una. Vicisitudinile istoriei nu au afectat-o, caci duhul protector al parintilor adormiti au protejat-o si la 1717, de tatari, si mai tarziu, de tunurile generalului Bukow, si in perioada comunista, de ateismul devastator, ca sa depuna marturie astazi despre statornicie si forta credintei stramosesti. Legenda lamureste, in felul ei, acest inceput.  Se spune ca Moise Coman impreuna cu sotia sa, Dochia, o familie din Moisei foarte instarita, aveau un singur fiu, pe nume Grigor. Şi l-au trimis intr-o toamna peste Prislop, in Bucovina, pentru a-si gasi sotie. Dar acesta nu s-a mai intors.  Cu inima mahnita, dupa o lunga asteptare, parintii l-au crezut mort. De aceea i-au ridicat o cruce intr-un loc frumos de la poalele muntilor.  Intr-o zi, ei au descoperit in molidul de langa cruce o icoana a Preacuratei Fecioare Maria pe care, cu evlavie, au dus-o in altarul bisericii satului. Dar a doua zi, minune mare: icoana se afla in molidul in care fusese gasita! Dar ce s-a intamplat cu Grigor? Intr-una din seri, tanarul a poposit la Manastirea Putna unde, fiind atras de slujba si de viata monahilor, a hotarat sa ramana acolo si sa se calugareasca. Isi gasise sotie: viata monahala! Din clipa aceea, nu a mai trimis veste niciodata parintilor ce s-a intamplat cu el.  Dupa mai multi ani, intr-una din zile, cand parintii si slugile lor venisera la strans de fan pe platoul unde se afla astazi manastirea, odihnindu-se la umbra unui molid, au auzit sunet de clopot iesind din pamant. Este un semn de la Dumnezeu. Fiul nostru mort cere sa-i facem ceva aici!, au lacrimat ei. Şi asa au dat pamantul acela calugarilor de pe Muntele Magura, sa-si  faca o biserica mai aproape, Iosif calugarul venind pentru aceasta acolo. Dar abia in 1672 biserica a fost tarnosita.  Fiul lor, calugarul Mihaiu de la Putna acum, trimis la un moment dat prin satele din Maramures pentru a strange ajutoare, a ajuns si la  Moisei, unde a poposit chiar in casa natala. Tatal lui murise. Traia doar mama, batrana si ea, careia nu i-a spus cine este.  Cand s-a pregatit insa pentru culcare, mama i-a zarit pe gat un semn pe care il cunostea din copilarie. Asa a trebuit calugarul sa marturiseasca cine e si ce s-a intamplat cu el. Dupa o vreme de la intoarcerea in Moldova, calugarul Mihaiu a fost trimis ca egumen si staret al Manastirii Moisei care, din momentul acela, pentru aproape 100 de ani, a ramas metoc al Manastirii Putna. Din acest motiv, la 1672, este confirmata prezenta unei delegatii de calugari de la Putna la sfintirea bisericii de la Moisei, savarsita de catre Sfantul Mitropolit Sava Brancovici. Molidul in care fusese descoperita icoana Maicii Domnului a fost taiat. Iar pe trunchiul lui  s-a asezat masa altarului. Acest trunchi de molid se poate vedea si astazi in altarul vechii biserici.Pastrandu-L in centru pe HristosIntre 1910-1911 a fost ridicata noua biserica a manastirii, in stil neoclasic. O adevarata catedrala, cu ferestre mari, care a fost imbracata intr-o pictura impresionanta, realizata in 1982, pe un fond deschis, asemenea cerului maramuresean.  In 1986, biserica a fost sfintita de catre vrednicul de pomenire Teofil Herineanu, arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului.  Chiar daca sunt vechi, manastirile noastre trebuie sa fie misionare astazi. Pentru ca lumea are nevoie de lumina pe care le-o da ele. Poporul sufera de nesiguranta, de neliniste sufleteasca si are nevoie de calugari care, prin felul lor de a fi, prin curatia sufletului, il lumineaza.  Traim in aceasta zona intr-o complexitate aparte si intr-o comuniune. Este un fel de Europa veche aici. Ardealul este o comunitate si o comuniune in care vietuiesc romani, maghiari, catolici si ortodocsi sau aderenti ai unor culte si secte neoprotestante. In aceasta complexitate, slujitorii Bisericii neamului romanesc trebuie sa ramana la inaltime. Sa slujeasca poporul cu demnitate.  Intre crestinii de aici s-a nascut o adevarata fratietate. La noi, vin persoane si de alte culte sa asculte o rugaciune sau sa participe la Taina Sfantului Maslu. Cand au o problema mare in familie apeleaza la serviciile Bisericii Ortodoxe, deoarece simt ca in Biserica noastra harul este mai mare.  In Maramuresul istoric, primul care exprima aceasta fratietate este salutul. «Laudam pe Iisus», spune cel ce saluta. Iar cel ce raspunde spune «Laudat sa fie in veci!». Sau «In veci, amin!». Acest salut, oarecum de provenienta apuseana, a fost indatinat de oameni pentru ca este frumos. Au ei credinta ca atunci cand nu se vor mai saluta astfel sfarsitul lumii e aproape!Şi apelativul  «matusa» sau «unchias» nu face altceva decat sa dovedeasca gradul de rudenie spirituala dintre oamenii de aici. Faptul ca te adresezi cu aceste cuvinte unor batrani oarecare reflecta rudenia sufleteasca. Apropierea pentru a-L pastra in centru pe Hristos, ne spune parintele staret Teofil Pop.Jertfa, ca forma de sperantaObladuirea Putnei a fost salvarea Manastirii Moisei, caci din acest motiv nu a distrus-o generalul Bucow. A fost de altfel singura manastire ortodoxa din Maramures ramasa in picioare.   Este adevarat ca, odata cu catolicizarea Ardealului, si comunitatea credinciosilor din Moisei a fost  trecuta la catolicism. Insa abia la sfarsitul anului 1800 a ajuns sa stapaneasca aici greco-catolicii. Nici decretul din 1958 nu a inchis manastirea noastra, ci a transformat-o in parohie. In 2007 insa, prin hotararea episcopiei, s-a separat parohia de manastire, iar noi am inceput sa incheiem obste, ajungand astazi la opt vietuitori. Dar ne dorim, si speram ca Maica Domnului sa ne ajute, sa fim mai multi. Duhul calugarilor isihasti ocroteste manastirea si in zilele noastre. Din acest motiv a rezistat. Eu am o credinta aparte: daca manastirea noastra a ramas nedoborata nici de austro-ungari, nici de ateismul comunist, atunci nici indiferentismul capitalist nu o s-o doboare. Pentru ca asupra ei patroneaza si duhul a trei mari sfinti ai Bisericii noastre, aparatori de neam si de credinta: Sfantul Ştefan cel Mare, care a intemeiat Putna, si duhul lui, cu siguranta, este prezent si aici, in fostul metoc al manastirii, Sfantul Ierarh Iosif Marturisitorul, care pe la anul 1690 tinea un sinod la Manastirea Moisei, si Sfantul Ierarh Sava Brancovici, care a tarnosit-o. Fiecare colt din aceasta curte este calcat de mii si mii de credinciosi si este spalat de lacrimile si de sudoarea acestui neam. Este un loc sfintit, plin de har. La hramul nostru, «Adormirea Maicii Domnului», zeci de mii de credinciosi se aduna pe acest platou. Oameni care vin de departe.  In timpul Postului Mare, preotii din toate satele din imprejurimi organizeaza adevarate procesiuni aici. Nicaieri in tara nu se mai intampla lucrul acesta. Tinerii vin cu prapori in mana, imbracati in haine albe si cu icoane, cantand pricesne si inconjoara cele doua biserici ale manastirii, se inchina la icoana facatoare de minuni, apoi la troita din fata bisericii. In timpul noptii, inconjoara bisericuta de lemn, veche de 400 de ani, pe coate si genunchi. Isi trag manecile si isi ridica pantalonii, sa atinga pamantul cu pielea! Au ei credinta ca prin jertfa aceasta li se vor implini dorintele, marturiseste parintele staret.A invata sa traiesti RaiulAm trait la Moisei un crampei din timpul mitic al Maramuresului. O ninsoare de noapte ne-a acoperit sufletele cu amintiri si linisti tamaduitoare. Dimineata, ne-am rugat la icoana Maicii Domnului facatoare de minuni, primita in dar de manastire de la un calugar din Muntele Athos, care se afla in biserica noua, chiar in fata usilor imparatesti, asezata pe un scripete pentru a putea fi ridicata in timpul slujbei. Am intrat apoi smeriti in biserica veche, restaurata in 2011, si am atins piciorul sfintei mese, inviforati de istorie si legenda. Am incercat sa buchisim numele ctitorilor si donatorilor, scrise in grai vechi pe un triptic vechi din lemn de paltin. Icoanele seculare, sfintii zugraviti direct pe inima lemnului, usitele ce te obliga sa te apleci pentru a intra in taina, toate indeamna la ingenunchere si rugaciune. Ingraditi de obligatiile profesionale, am plecat de la Moisei purtand in inimi cuvintele parintelui Teofil: Cand poti sa faci in jurul tau un colt de Rai, visezi la Raiul de dincolo. Dar il stii! Daca stii sa-l traiesti de-aici!  Cu imaginea raiului de aici, am taiat neaua si dimineata, pornind spre alte zari ale Maramuresului din timpul fara timp. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 7 martie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 845

Id: 28969

Data: Mar 7, 2013

Imagine: