Etapa decisiva a eforturilor pentru reinfiintarea Episcopiei Ortodoxe Romane a Oradiei este legata de persoana lui Roman Ciorogariu, ales vicar de Oradea in 1917, cu toata opozitia autoritatilor maghiare, care il considerau 'politiceste neadmisibil'. Amenintarile primite nu l-au intimidat pe Roman Ciorogariu, convins de faptul ca atitudinea autoritatilor viza nu atat persoana sa, cat autonomia Bisericii Ortodoxe, introdusa de mitropolitul Andrei Şaguna prin Statutul Organic.Personalitatea lui Roman Ciorogariu, formata si afirmata in atmosfera de puternica traire nationala a Aradului, a devenit catalizator in lupta pentru unire si pentru implinire spirituala a romanilor bihoreni. Modul in care vicarul s-a implicat in evenimentele din toamna lui 1918 si primavara lui 1919, verticalitatea opiniilor exprimate in Memoriul adresat Conferintei de la Versailles, spiritul sau de jertfa pentru triumful cauzei nationale l-au impus pe Roman Ciorogariu ca lider al eforturilor pentru dobandirea unui drept istoric - Episcopia Ortodoxa Romana a Oradiei.Vizita familiei regale a Romaniei, a Regelui Ferdinand I Intregitorul si a Reginei Maria, la Oradea, in 23 mai 1919, a fost providentiala pentru Roman Ciorogariu, care a gasit oportun momentul pentru a pleda in favoarea reinfiintarii episcopiei. Promisiunea lui Ferdinand I IntregitorulLa receptia care s-a dat in cinstea suveranilor, vicarul oradean, in fruntea unei delegatii, a prezentat Regelui Ferdinand dorinta romanilor ortodocsi din Oradea si Bihor de a reinfiinta Episcopia Ortodoxa. Episcopul Aradului, Ioan I. Papp, prezent la festivitati, i-a precizat regelui: 'Aici aveam odinioara o episcopie ortodoxa pe care vitregia vremurilor a suprimat-o'. Suveranul a raspuns, fara ezitare: 'Episcopia Orazii Mari se va reinfiinta mai curand decat credeti'.Promisiunea regala a dat un nou imbold actiunilor in scopul reinfiintarii episcopiei. Dorinta realizarii acestui vis n-a insemnat nici un moment incalcarea procedurilor legale a caror respectare asigurasera, in timp, pastrarea ortodoxiei. In Memoriul inaintat Consiliului Dirigent in 10 iulie 1919, vicarul Ciorogariu argumenta legitimitatea reinfiintarii episcopiei din Oradea Mare si prezenta demersurile in acest sens facute de-a lungul timpului. Pe baza celor expuse, se solicita Consiliului Dirigent ca atitudinea sa fata de presedintele Consistoriului oradean sa fie similara cu cea fata de episcopi, intrucat obligatiile sociale sunt analoage. Ca o recunoastere a autonomiei Oradiei Mari in problemele administrative, Consiliul Dirigent, prin Ordinul nr. 9.734, a dispus realizarea corespondentei cu Consistoriul oradean in mod direct. La 13 august 1919, Consistoriul a adoptat un proiect referitor la arondarea cercurilor electorale pentru alegerea deputatilor sinodali inaintat spre aprobare Congresului National Bisericesc. Consistoriul proceda la alegerea unui Sinod propriu, similar unei episcopii.Intregirea nationala si a Bisericii Ortodoxe RomaneDemersul pentru reinfiintarea episcopiei a inceput la 30 decembrie 1919, cu cererea inaintata de Consistoriul din Oradea Consiliului Dirigent, de a prevede in bugetul statului suma necesara reorganizarii Episcopiei de Oradea. Consistoriul a intocmit un documentat memoriu inaintat Regelui Ferdinand I la 15 ianuarie 1920. Semnat de vicarul oradean, memoriul incepea prin a asocia implinirea visului romanesc de intregire nationala cu visul romanilor ortodocsi bihoreni de a reinfiinta Episcopia Ortodoxa la Oradea. Cu trimitere la documente, se relata suveranului zbuciumatul destin al romanilor din acest teritoriu si efortul lor pentru a-si pastra 'limba si legea'. Pentru aceste valori nici un sacrificiu n-a fost prea mare. Desi romanii ortodocsi erau in numar de 250.000, dintr-un total de 600.000 de locuitori ai Bihorului, 'aici s-a facut cea mai sovinista politica maghiara' si tot aici a fost 'centrul comunismului'. Realitatea traita il determina pe Roman Ciorogariu sa exprime temerea ca Bihorul ar putea deveni centrul 'iredentei maghiare'. Şi in absenta dreptului istoric - ce nu poate fi contestat insa - 'interesul vital de stat pretinde imperativ instituirea unui asezamant cultural in Oradea Mare', […] care sa sustina sentimentul religios-national […] fata de curentele primejdioase cu care va avea sa lupte statul roman, in acest extrem hotar al Romaniei'.Evenimentele din toamna anului 1918 si primavara lui 1919 erau inca vii in memoria romanilor, facandu-i pe liderii acestora, in frunte cu Ciorogariu, sa fie prudenti si cu grija fata de realizarea epocala atat de greu obtinuta: unirea tuturor romanilor. De altfel, in toate cuvantarile sale din aceasta perioada, Roman Ciorogariu facea apel la mobilizarea energiilor romanesti in scopul consolidarii proaspatului edificiu. Pentru a atenua efectele unei politici de secole, propaganda prin biserica in schimbul unor averi fabuloase, memoriul adauga o lista cu cele necesare reinfiintarii episcopiei, care sa se adauge la modesta avere a ortodocsilor bihoreni. Octavian Goga, sustinator al cauzei oradenilorSustinuti consecvent de ministrul cultelor si artelor, Octavian Goga, bihorenii si-au continuat actiunile in Congresul National Bisericesc al romanilor ortodocsi din Ardeal, Banat, Crisana si Maramures, care si-a inceput lucrarile in 10/23 februarie 1920 la Sibiu. Roman Ciorogariu, inaintat la rangul de arhimandrit, in 9/22 februarie 1920, a participat in calitate de deputat al diecezei Aradului, alaturi de Gheorghe Ciuhandu, Vasile Goldis si Aurel Lazar. Vicarul oradean a informat despre situatia romanilor ortodocsi ramasi dincolo de linia demarcationala, propunand interventia guvernului pe langa Conferinta de pace pentru ocrotirea acestora. Desi problema era reala, iar Roman Ciorogariu s-a aratat permanent preocupat de solutionarea ei, contextul international nu era favorabil unui astfel de demers din partea Romaniei. Raportorul Comisiei organizatorice, Aurel Lazar, a prezentat spre dezbatere actul Consistoriului mitropolitan nr. 223 din 1919 referitor la infiintarea noilor episcopii. Acesta se baza pe decizii anterioare de infiintare a episcopiilor, inclusiv pe 'conclusul' nr. 67 din 1909, referitor la impartirea fondurilor si a fundatiilor care au trecut la 'reinfiintata' Episcopie a 'Orazii Mari'. Consistoriul mitropolitan a fost insarcinat, prin 'conclusul' nr. 58 din 1920, sa numeasca comisari consistoriali pentru a conduce alegerile din cele 20 de cercuri electorale constituite si a conduce Sinodul electoral din Oradea.Cererea de sustinere materiala pentru reinfiintarea episcopiei a fost reinnoita in 25 februarie 1920 prin doua adrese identice catre Consiliul Dirigent si Ministerul Cultelor si Artelor din Bucuresti. La 7 aprilie 1920, presedintele Consiliului Dirigent, Iuliu Maniu, a anuntat desfiintarea acestei institutii prin decret regal. In raspunsul formulat catre Consistoriul oradean se identifica grija pentru asigurarea legalitatii infiintarii episcopiei '…fiind episcopul o demnitate de drept public, infiintarea episcopiei va trebui inscrisa in lege, pentru ca astfel episcopul sa se poata bucura de toate drepturile si pregatirile unui episcop constituit in mod legal si sa poata beneficia de ajutorul statului'. Numai dupa constituirea legala a episcopiei, Sinodul Eparhial urma sa se intruneasca pentru alegerea episcopului. Indeplinirea acestor proceduri asigura introducerea sumelor pentru infiintare, inzestrare si sustinere a episcopiei, in bugetul statului. Ultimul Sinod Eparhial comunUn moment premergator actiunii de reintemeiere l-a constituit arondarea teritoriului Consistoriului noii episcopii si impartirea acestuia in cercuri electorale pentru alegerea deputatilor sinodali, care urmau sa aleaga episcopul. Prin decizia nr. 72, din 1920, Congresul National Bisericesc a aprobat aceasta arondare, a impartit teritoriul in 20 de cercuri electorale si a convocat primul Sinod Eparhial al Oradiei pentru alegerea de episcop. Sinodul Eparhial se putea intruni numai dupa aparitia legii care urma sa stabileasca in mod oficial situatia Episcopiei de Oradea.Cei patruzeci de deputati mireni si douazeci de deputati clerici au participat la ultimul Sinod Eparhial comun din Arad, in aprilie 1920, in Duminica Tomii. Conform deciziei Consistoriului din Oradea din 25 februarie 1920, deputatii oradeni au participat numai la dezbaterile referitoare la anul 1919. Bugetul Consistoriului din Oradea pe anul 1920, problemele legate de organizarea interna a noii episcopii, alegerea asesorilor consistoriali (reprezentanti mireni) urmau sa fie discutate in Sinodul Eparhial din Oradea, ce se intrunea dupa aparitia legii referitoare la reinfiintarea episcopiei. Decisa in acest for bisericesc, 'reinfiintarea episcopiei din Oradea Mare' a fost supusa dezbaterii corpurilor legiuitoare ale tarii. Pledoaria mitropolitului Nicolae Balan in sedinta Senatului Romaniei Mari, din 23 iulie, s-a axat pe importanta credintei ortodoxe in mentinerea nationalitatii locuitorilor 'de la marginile extreme ale romanismului'. Au fost rememorate toate incercarile romanilor bihoreni, de-a lungul timpului, de a obtine reinfiintarea episcopiei, si s-a multumit ministrului Octavian Goga si guvernului, care au facut posibila aceasta dreptate istorica. In aceeasi idee a fost si interventia mitropolitului primat Miron Cristea, impresionat de modul in care, prin dezbatere parlamentara, s-a dat caracter 'definitiv' acestei decizii. N-a fost uitat episcopul Aradului, Ioan I. Papp, care a inteles si a sprijinit reinfiintarea Episcopiei Oradiei, ce urma sa devina un nou centru religios-cultural, o noua fortareata la granita de vest a tarii. Protopopul oradean Andrei Horvat a insistat pe importanta strategica a orasului, recunoscuta de fosta conducere ungureasca, care era convinsa ca 'acela care are in mana si detine puterea in Oradea Mare are in mana cheia Ardealului'. Efortul pastrarii limbii, nationalitatii si credinteiVorbind atat in calitate de ministru, cat si in calitate de luptator national, Octavian Goga atribuia conotatii noi gestului sau de a initia acest proiect: consolidarea si apararea unirii si 'cu sufletul', nu numai cu 'tunul' si 'restatornicirea' unor drepturi pierdute de romani in timp. Supus la vot, la cererea presedintelui Senatului, Constantin Coanda, proiectul a fost aprobat in unanimitate, cu 67 de voturi pentru. Dezbaterea proiectului in Adunarea Deputatilor a avut loc in 13 august 1920, cu o expunere de motive pertinent realizata de deputatul Nicolae Firu. Cercetator al problemei, acesta a prezentat consecintele prozelitismului calvin si catolic asupra relatiilor dintre romani si eforturile ortodocsilor de a-si mentine identitatea si institutiile bisericesti. Cuvintele lui Nicolae Firu au impresionat adunarea, asa incat, in interventia sa, deputatul Ioan Brosu nu numai ca recomanda votarea proiectului, dar facea si aprecieri cu privire la suferintele romanilor din Bihor: 'Nu cred ca exista colt de pamant romanesc in care poporul nostru sa fi suferit atata cat au suferit bihorenii'. Aceste suferinte au facut ca Biserica Ortodoxa din Transilvania sa dobandeasca 'o infatisare nationala', incomparabil superioara tuturor curentelor religioase din Europa. Luptatorul national Elie Daianu s-a ridicat deasupra deosebirilor confesionale, precizand ca 'suntem toti deopotriva romani', important fiind 'ceea ce pastreaza romanismul', iar episcopiile pot fi apreciate ca 'fortarete ale culturii romanesti'.Supus la vot, proiectul a obtinut 132 voturi pentru si trei impotriva. Apreciem ca dezbaterea proiectului de lege in Parlament a fost o veritabila lectie de istorie si de patriotism. Ideea lui Octavian Goga era de a aduce in prim plan efortul romanilor dintr-un colt de tara pe tema pastrarii limbii, nationalitatii si credintei in fata tuturor incercarilor istoriei. Erau acei romani care, desi uniti la Alba Iulia, au ramas in afara liniei demarcationale, obligati sa infrunte ultimele zvacniri ale unei stapaniri ce nu-si accepta sfarsitul, pastrandu-si credinta intr-un viitor real in cadrul statului roman.'Renasterea sufleteasca' a tariiIn baza inaltului Decret Regal de reinfiintare a Episcopiei Oradiei emis de Regele Ferdinand I si a articolului 98 din Statutul Organic, cu asentimentul mitropolitului Nicolae Balan, Consistoriul din Oradea a convocat primul Sinod Eparhial extraordinar al Eparhiei Oradiei, pentru 1/14 octombrie 1920. Şedintele au avut loc in sala festiva a Primariei Oradea.Cuvantul de deschidere a fost rostit de arhimandritul Roman Ciorogariu, in calitate de presedinte al adunarii. Dupa ce a anuntat restatornicirea prin lege a Episcopiei Ortodoxe Romane din Oradea Mare, vicarul a evocat rolul clerului ortodox in educarea romanilor transilvaneni si figurile de intelectuali bihoreni - Emanuil Gojdu, Nicolae Jiga, Gavril Faur etc., care au contribuit la acest efort. Consecventa cu care romanii si-au aparat nationalitatea si credinta a fost recunoscuta si apreciata chiar si de straini. Gestul mitropolitului Andrei Şaguna de a dona pentru reinfiintarea Episcopiei din Oradea propria asigurare pe viata, in valoare de 25.000 de florini, a fost un suport moral pentru bihoreni si a impus factorilor de conducere din mitropolie respect fata de ultima dorinta a marelui ierarh. S-au reamintit 'vitregiile timpului' care au impiedicat transpunerea in practica a Deciziei nr. 64 din 1900 a Congresului National Bisericesc. Roman Ciorogariu nu si-a asumat reusita reinfiintarii episcopiei, ci a considerat-o ca o realizare comuna la care au contribuit toti cei care au crezut in legitimitatea acesteia: credinciosii ortodocsi din Bihor, care si-au urmat 'pastorii', ierarhii Episcopiei Arad, care 'cu dragoste de frate' au actionat in acest sens si, nu in ultimul rand, Regele Ferdinand, care, 'ca vrednic urmas al marilor voievozi (…), a avut inspiratia divina de a mangaia acest popor pentru suferintele seculare'. Reinfiintarea episcopiei, in opinia lui Roman Ciorogariu, insemna un gest de mare incredere pe care regele il arata fata de credinciosii ortodocsi bihoreni. Biserica, preciza vicarul, in contextul politic al timpului, trebuia sa-si asume 'renasterea sufleteasca' a tarii, dincolo de spiritul de partid. Conceptia lui Roman Ciorogariu despre menirea Bisericii este clar exprimata: 'Conceptia crestina exclude spiritul de partid din biserica. Biserica nationala este si patriotica pentru ca natiunea si patria una sunt. In biserica suntem romani si crestini si numai romani si crestini'.(Articol publicat in Ziarul Lumina Editia de Transilvania si Banat din data de 18 septembrie 2010,

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 910

Id: 9017

Data: Sep 18, 2010

Imagine: