Asociația Studenților Creștin Ortodocși Romani (ASCOR) – filiala Alba Iulia a colindat sambătă mai mulți varstnici din comuna Rameț oferindu-le daruri de Crăciun. Printre cei vizați s-a numărat nepotul pustnicului Arsenie Praja.

Uimit de modestia, simplitatea și de ospitalitatea sinceră a bătranului Iosif, arhidiaconul Răzvan Brudiu, coordonatorul ASCOR Alba Iulia, a relatat episodul pe pagina sa de Facebook, intr-un text numit „Despre intalnirea zguduitoare cu veșnicia”.

La casa bătranului Iosif, nepotul pustnicului Arsenie Praja, ascoriștii au ajuns seara, pe intuneric, cu ajutorul preotului Claudiu Ursu de la parohia Rameț.

„Am ajuns intr-un alt cătun, de parcă nu am străbătut destule pe parcursul zilei, și din marea beznă am zărit o căsuță veche cu o lumină palidă ce palpaia in ea. Aici locuiește Iosif, nepotul pustnicului Arsenie Praja, imi spune părintele. Am inceput să colindăm și un chip ca dintr-o icoană a apărut in fereastră”, evocă părintele Răzvan Brudiu.

Comoara

„Am dat buzna in casă și prima intrebare a lui Iosif a fost: Cu ce să vă omenesc? Cu nimic, frate Iosif. Am venit doar să vă colindăm. Am in preajmă un parau cu apă bună, am o grădină scumpă in care se fac de toate și mai am ceva, o carte veche de rugăciuni pe care nu aș da-o nici pentru lumea toată”.

„Cartea era așezată la loc de cinste pe masă, invelită intr-o panză curată de in, avea foi ingălbenite și rupte pe la colțuri. Așezată la loc de cinste pe masă, invelită intr-o panză curată de in, aveai impresia că te afli langă o comoară aurită, că atingi o Evanghelie prețioasă. Era din 1958, tipărită in vremea mitropolitului Nicolae Colan”.

„Dormiți aici, eu mă pot odihni afară”

„E scumpă de la Dumnezeu. E o bunătate. Altceva nu am. Stau ca cucu, aștept să treacă ceasul să mă duc de pe lumea asta. Am trăit destul. Mai stați un pic, stați pe scaune, zise bătranul. Dormiți aici, eu mă pot odihni afară. Nu am o altă cameră. Vă las in așternutul meu”.

„Dumnezeu mi-a dat prea mult. Soția mea a murit de cațiva ani și am rămas singur, dar căsuța asta am făcut-o cu ea. Oamenii care au zidit această casă au fost tare buni și, la gata lucrului, au plecat de aici cantand de bucurie. Am avut pruni și făceam 10 ferii de țuică, dar după moartea soției s-au uscat și in acea iarnă m-am incălzit cu lemnele din pruni”.

„Părintele Claudiu imi șoptește la ureche: chiar și acum, Iosif, cand vine la biserică, pe pomelnicul lui o trece pe soția lui la vii, nu la morți”.

„Zilele astea am mancat arpacaș și morcovi. Vreți și voi?”

Mă incearcă o intrebare stupidă, povestește mai departe Arhid. Răzvan Brudiu: Ce mancați aici, frate Iosif?

„Zilele astea am mancat arpacaș și morcovi. Vreți și voi? Am mulți morcovi. Is mărunței, dar cruzi. Odată faci cu ei o zamă de post și cu ulei. Am de toate, nu știu cum să-I mulțumesc lui Dumnezeu. Departe de casă nu mă mai pot duce, că mă imbăt de cap”.

„Am avut boi și semănam cu mana. Acum nu mai am nici boi, nu mai sunt nici holde, iar ciocarliile nu mai cantă, pentru că nu mai au ce manca. Era așa de frig inainte că ne inghețau genunchii, acum nu mai ninge, s-au amestecat vremurile, nu mai cunoști vara de iarnă. Acum nu mai am mare lucru, is bătran, doctorul mi-a spus că am 90 de ani. Acum nici numele nu mi-l mai pot scrie, pentru că imi tremură mainile. Nu știu să socotesc, am doar două clase, dar citesc, și citesc bine”.

„Ne-am despărțit cu greu de Iosif, care nu avea mai nimic, dar era așa de mulțumitor”, povestește părintele Brudiu.

„El nu voia să mai plecăm, deoarece timpul pentru el era deja veșnicia. Căldura iubirii lui Dumnezeu l-a schimbat, fața lui era plină de căldură, plină de bucurie, trupul lui se incălzea, frica și sfiala se depărtau de la el și parcă iși ieșea din sine… Moartea infricoșătoare devenea pentru el adevărata implinire”.

Foto credit: Daniel Andreika

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 267

Id: 77521

Data: Dec 14, 2022

Imagine: