Am vazut, pe unele pomelnice pe care le aduceti, ca pomeniti pe dracul Noroc, zicând: „pentru norocul fetei, pentru norocul baiatului, pentru norocul familiei“. Ce mi-ai pus pe dracul pe pomelnic? Voi stiti cine a fost Noroc? Cel mai mare demon, care a secerat milioane de suflete. Voi vedeti ca, pâna la venirea lui Iisus Hristos, China, India, Japonia si Insula Java si atâtea state se închinau la idoli, la diavoli, la Brahma, lui Buda, lui Krishna, lui Zoroastru si la toti dracii? Voi stiti ca pâna la venirea Domnului, oamenii salbatici si nebuni, pentru fiecare pacat aveau un zeu?Marte, zeul razboiului. Când aduceau statuia lui, îndata trebuia sa se faca razboi, sa omoare cât mai multi oameni, ca asa îi placea.Venera, zeita discordiei. Când îi aduceau statuia, trebuia ca toti sa se sfadeasca si sa se bata, ca asa-i placea zeitei discordiei.Nemfis, zeita frumusetii. De-acolo ne-au ramas cerceii si podoabele femeiesti. Când o aduceau, îi puneau cercei de aur, margele de aur si toti trebuiau sa fie pudrati, cu zorzoane, inele, cercei si sa joace în fata ei. Ca asa-i placea zeitei Nemfis.Apoi Afrodita, zeita desfrâului. Îi aduceau statuia si o trageau într-o padure deasa si acolo barbatii si femeile faceau cele mai mari urgii înaintea ei, ca asa îi placea ei, desfrâul si urgiile.Era Neptul, zeul apelor, Uranus, zeul pamântului.Era si Moloh, zeul fericirii, la romani, la sumerieni si la cartaginezi. Cum era acest zeu Moloh sau Noroc, cum îi zicem astazi? I se purta statuia într-o caruta cu doua roti, facuta din arama sau din argint. În spate, zeul Noroc avea un cuptor de arama si în fata lui o tigaie din arama; si-i dadeau foc lui Noroc pe la spate, pâna se înrosea si tigaia, si el. Popii lui purtau în mâini niste securi mari, ascutite.Ce jertfa primea Noroc? Numai copii sugari de la mamele lor. Veneau în satul tau, de unde esti tu. Trageau caruta lui Noroc cu tigaia rosie, înfierbântata, si strigau, batând din palme: „Cine vrea sa aiba noroc, sa aduca jertfa lui Noroc!…“ Atunci, nebunele de femei ziceau una alteia: „Cumatra, îti dai copilul?“ „Îl dau, ca sa am noroc!“.Lua muierea copilul de la sân si îl dadea în mâna slujitorului idolesc, care îl taia bucati si îl punea în tigaia lui Noroc sa se friga. Pâna la 40-50 de copii se puneau odata în tigaia aceea. Mirosea în urma lui numai a friptura de copii proaspeti.Asa a secerat dracul Noroc milioane de copii. S-au dus mamele lor în fundul iadului. Acolo stau în vecii vecilor, ca au dat jertfa lui Noroc.Voi nu vedeti ce zice Isaia? „Vai de cei ce fac masa dracilor si aduc jertfa lui Noroc!“ Şi voi, crestinilor, îi scrieti numele pe pomelnic. Vai de mine! Mare nebunie, mare ratacire! N-ai pe Dumnezeu? Pui pe dracul Noroc?Numai ce auzi pe betivi la crâsma, zicând: „Hai noroc, cumatre!“ Uneori, vezi crestini pe drum ca se saluta: „Hai noroc, vecine!“. Daca l-ai întreba cine-i noroc, nu stie, dar stie sa-l pomeneasca.Mai chemi pe dracul Noroc dupa atâtea mii de an? Te închini lui satana? Zi: „Buna ziua, cumatre! Buna ziua, vecine! Buna seara, matusa!“ Când zici „buna ziua“, arati ca Dumnezeu e bun.Va rog sa nu-l mai puneti pe pomelnicele voastre si nici sa nu-l mai pomeniti pe idolul Noroc! (Ne vorbeste parintele Cleopa, vol. 7 - Articol publicat în Ziarul Lumina din 23 iulie 2008)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 3410

Id: 36136

Data: Dec 2, 2013

Imagine: