Dramatismul, sobrietatea, smerenia si asteptarea Postului Mare sunt asemuite din multe puncte de vedere cu vremea Vechiului Testament, cand dreptii poporului evreu erau credinciosi fagaduintelor lui Dumnezeu si asteptau mantuirea. Urmand acestei asemanari concretizate in lecturarea mai intensa a pericopelor vechi-testamentare la slujbele din timpul postului, vom incerca sa intelegem semnificatia teologica a Numelui lui Dumnezeu in Vechiul Testament.Asa cum reiese din paginile Vechiului Testament, Numele lui Dumnezeu are o semnificatie teologica aparte, care nu s-a pierdut nici in Noul Testament si nici in Biserica, numai daca ne gandim la spiritualitatea isihasta care se bazeaza pe neincetata pomenire a numelui lui Dumnezeu in scurta rugaciune: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!. Numele lui Dumnezeu reprezinta puterea, autoritatea si stapanirea dumnezeiasca asupra lumii. Numele lui Dumnezeu este descoperit de Dumnezeu poporului ales. Dumnezeu nu s-a numit cu numele si epitetele alese de oameni, ci El si-a descoperit Numele Sau ca putere si slava a Sa. In cateva cazuri din Vechiul Testament vedem ca Domnul Insusi schimba numele alesilor sai, aratand ca El este singurul legitim sa numeasca pe om. Izvorul identitatii si puterii numelui unei persoane izvoraste din Numele Sau Atotputernic. Pe Avram il numeste Avraam, iar pe Iacob il numeste Israel.Numele lui Dumnezeu ca o persoana vieLa fel ca in cazul omului, sau mai bine am zice mai mult decat in cazul omului, Numele lui Dumnezeu nu este doar o simpla descriere sau un epitet de putere al Lui, ci este o descoperire teofanica a lui Dumnezeu Insusi. Dumnezeu este numit cu multe nume in Vechiul Testament, cele mai cunoscute fiind Elohim si Iahwe, dar formula Numele lui Dumnezeu pare sa adune in sine toate celelalte nume. In unele locuri, doar sintagma Numele lui Dumnezeu trimite la prezenta lui Dumnezeu, iar prin invocarea lui omul activeaza la nivel personal relatia lui cu Dumnezeu. Avraam cheama intr-un context cultic Numele lui Dumnezeu la jertfelnicul dintre Betel si Hai (Facere 13,4). Dumnezeu ii spune lui Moise ca va trece dinaintea sa toata slava Sa si va rosti Numele lui Dumnezeu sau Numele lui Iahve (Iesire 33, 19). Lui Dumnezeu i se cuvine slava, cinste, prosternare si temere, iar Numele lui Dumnezeu este echivalent prezentei lui Dumnezeu, de aceea orice ofensa adusa Numelui lui Dumnezeu este in definitiv un pacat la adresa lui Dumnezeu, care nu se iarta. Oamenii sunt avertizati sa nu ia Numele lui Dumnezeu in deradere: Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert, ca nu va lasa Domnul nepedepsit pe cel ce ia in desert numele Lui (Ies. 20,7). Numele lui Dumnezeu nu trebuie sa fie pangarit de oameni: Spune lui Aaron si fiilor lui sa umble cu bagare de seama cu cele sfinte ale fiilor lui Israel si sa nu pangareasca numele cel sfant al Meu prin prinoasele pe care ei insisi Mi le aduc. Eu sunt Domnul (Levitic 22, 2). In aceste exemple vedem ca Numele lui Dumnezeu pare sa fie aproape asociat unei persoane distincte de Dumnezeu, dar care isi are obarsia la Dumnezeu. Numele exprima prezenta, lucrarea, puterea si marirea lui Dumnezeu, dar nu-L epuizeaza pe Dumnezeu Insusi. In lumina teologiei Bisericii, Numele lui Dumnezeu din Vechiul Testament simbolizeaza harul lui Dumnezeu sau energia personala dumnezeiasca care izvoraste din Dumnezeu, dar este distincta de Fiinta lui Dumnezeu. Harul dumnezeiesc transmite oamenilor puterea si lucrarea personala a fiecarei Persoane a Sfintei Treimi.In paginile Vechiului Testament, asimilata numelui lui Dumnezeu este si Slava lui Dumnezeu, care pare sa fie o putere, o lucrare sau energie a lui Dumnezeu. Dupa ce Moise ispraveste ridicarea Cortului adunarii, se spune ca Slava lui Dumnezeu a umplut locasul: Atunci un nor a acoperit cortul adunarii si locasul s-a umplut de slava Domnului, si Moise n-a putut sa intre in cortul adunarii, pentru ca-l cuprinsese pe acesta norul si slava Domnului umpluse locasul (Ies. 40, 34-35).Preistoria Fiului lui DumnezeuDaca in Vechiul Testament Numele lui Dumnezeu sau Slava lui Dumnezeu vorbesc despre maretia, puterea si stapanirea lui Dumnezeu, in Noul Testament, Fiul lui Dumnezeu intrupat, Mantuitorul Iisus Hristos, marturiseste despre lucrarea si voia lui Dumnezeu, de aceea, in legatura cu Numele lui Dumnezeu, putem identifica si o interpretare hristologica. Adica, Numele lui Dumnezeu se refera la Persoana Fiului lui Dumnezeu, a Logosului dumnezeiesc, care la fel ca in vremurile Noului Testament, si in vremurile din urma l-a descoperit pe Dumnezeu in sanul poporului ales. O interpretare hristologica a Numelui lui Dumnezeu este sustinuta si de alte episoade elocvente ale Vechiului Testament. La stejarul lui Mamvri (Facere cap. 18), Avraam vede trei ingeri sau trei oameni, dar dintre ei unul se distinge in mod deosebit. Teologul grec Nikolaos Matsoukas, urmand unei interpretari mai vechi, spune ca Ingerul Marelui Sfat de la stejarul lui Mamvri care vorbeste cu Avraam este Fiul lui Dumnezeu: Patriarhul Avraam este cel care gazduieste pe insasi Sfanta Treime. Apare Mantuitorul Insusi, se manifesta Dumnezeu Insusi la cotitura semnificativa si hotaratoare a istoriei dumnezeiestii iconomii. Eusebiu al Cezereei isi incepe istoria cu izbanzile Ingerului Marelui Sfat. Acest Inger este Logosul Insusi in starea Sa neintrupata, care-l conduce pe Israel si scrie istoria. Acest Logos a fost vazut de Avraam in timpul gazduirii celor trei barbati la stejarul lui Mamvri. Teofaniile nu sunt altceva decat manifestari ale Sfintei Treimi prin intermediul Logosului intrupat, a aratat teologul grec. Sfintii Parinti au vorbit de o preistorie a Fiului lui Dumnezeu inainte de intrupare, care poate fi citita de la creatie si in toata viata poporului ales pana la intrupare.Numele lui Dumnezeu devine Numele lui Iisus HristosIn Noul Testament, Numele lui Dumnezeu devine Numele lui Iisus Hristos, si aflam ca: mantuirea vine din Numele lui Hristos, Şi celor cati L-au primit, care cred in numele Lui, le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu (Ioan 1, 12); credinciosii se aduna in Numele Lui, ca unde sunt doi sau trei, adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor (Mat. 18, 20); rugaciunea se face in Numele Fiului, si orice veti cere intru numele Meu, aceea voi face, ca sa fie slavit Tatal intru Fiul. Daca veti cere ceva in numele Meu, Eu voi face (Ioan 14, 13-14); ucenicii lui Hristos vor fi urati din pricina Numelui lui Hristos, si veti fi urati de toti pentru numele Meu (Mat. 10, 22); in numele lui Hristos, toti vor pleca genunchii, ca intru numele lui Iisus tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti si al celor pamantesti si al celor de dedesubt (Filipeni 2, 10). Numele lui Dumnezeu lucrator in Vechiul Testament era o forma prin care Fiul lui Dumnezeu se descoperea oamenilor. Numelui lui Dumnezeu si Slava lui Dumnezeu par sa fie realitati capitale in spiritualitatea monahala si chiar in spiritualitatea poporului dreptcredincios. Monahul isi intemeiaza toata viata lui pe chemarea Numelui lui Dumnezeu, credinciosul stie ca nu poate reusi nimic bun fara sa cheme in ajutor Numele lui Dumnezeu, iar despre toate lucrurile care se fac in biserica: icoane, vesminte, sfinte vase etc, noi marturisim ca sunt spre slava lui Dumnezeu. (Articol realizat de Marius Nedelcu si publicat in "Ziarul Lumina" din data de 13 aprilie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 913

Id: 29971

Data: Apr 13, 2013

Imagine: