De putin timp, mai-marii Bisericii noastre au savarsit un act cerut de mult timp de catre poporul de peste Carpati si nu numai. Este vorba de canonizarea mitropolitului Andrei Şaguna, cel care, incepand cu mijlocul secolului al XIX-lea, a fost intaistatatorul spiritual al romanilor ardeleni. S-a facut un act de dreptate pentru un mare inaintas al poporului roman si al Ortodoxiei romanesti. Insa se pune intrebarea cat il cunoastem pe marele Şaguna, asa cum este amintit de urmasii sai de la Sibiu. Putem afla din ultima monografie dedicata marelui ierarh, alcatuita de parintele academician Mircea Pacurariu de la Sibiu, lucrare aparuta anul trecut la Editura Andreiana. In cele peste 490 de pagini, cu ajutorul a tot ce s-a scris pana in prezent, dar si al indispensabilelor izvoare istorice, parintele profesor analizeaza viata si activitatea lui Andrei Şaguna pornind de la originea acestuia, copilaria sa marcata de lupta pentru pastrarea credintei stramosesti, studiile facute la Pesta si la Varset, apoi cu lucrarea in Biserica Ortodoxa Sarba. Potrivit parintelui Pacurariu, anul 1846 a reprezentat piatra de hotar in viata lui Andrei Şaguna, atunci cand a fost numit vicar general la Sibiu al mitropolitului sarb de Carlovitz. Doi ani mai tarziu, Şaguna este ales episcop al romanilor din Transilvania, in cadrul aceleiasi mitropolii. In activitatea lui Şaguna au urmat initiativele de delimitare jurisdictionala fata de mitropolia sarba, incununate cu succes in 1864. A urmat inevitabil reactivarea vechii Mitropolii a Transilvaniei ca entitate bisericeasca ortodoxa autocefala recunoscuta de catre Patriarhia Ecumenica, cu sediul in Sibiu. In aceste circumstante, Andrei Şaguna a pus in aplicare un amplu proiect de redescoperire a valorilor romanesti din Ortodoxia ardeleana, intreaga activitate culturala si spirituala din Sibiu dezvoltandu-se in jurul vechii biserici grecesti. Programul bisericesc al lui Şaguna s-a concretizat prin tiparirea unei gazete bisericesti care apara drepturile nationale, economice si spirituale ale romanilor din Transilvania; a elaborat un statut organic menit sa asigure functionarea mitropoliei din aceasta parte a spatiului romanesc; a initiat un plan de construire de biserici parohiale, pe langa care sa functioneze scoli primare intretinute exclusiv de aparatul bisericesc; a infiintat o tipografie diecezana, de sub teascurile careia au iesit carti de cult, Sfanta Scriptura, manuale de invatamant teologic, carti cu profil omiletic si catehetic si calendarul eparhial; a deschis un nou institut teologic-pedagogic la Sibiu si doua gimnazii la Brasov si Brad si a contribuit fundamental la constituirea unei biblioteci eparhiale. Toate aceste realizari au facut din Biserica Ortodoxa din Ardeal un veritabil stalp al spiritualitatii romanesti in fata prozelitismului unit si a incercarilor de maghiarizare tot mai insistente spre sfarsitul sec. al XIX-lea. Un alt demers, care nu s-a materializat, a fost cel de ridicare a unei biserici catedrale care sa-i cuprinda pe credinciosii ortodocsi romani prezenti in numar tot mai mare la Sibiu si sa reprezinte simbolul spiritualitatii ardelene. Acest proiect s-a materializat abia la inceputul sec. al XX-lea, in vremea mitropolitului Ioan Metianu. Aceasta ar fi numai o prezentare rezumativa a ceea ce parintele Mircea Pacurariu a dezvoltat si a analizat in cartea cu titlul O viata inchinata Bisericii si neamului. Sfantul Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei, lucrare care nu ar trebui sa lipseasca din biblioteca nici unui teolog roman si nu numai. (Articol realizat de Adrian Nicolae Petcu si publicat in "Ziarul Lumina" din data de 11 martie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 626

Id: 29039

Data: Mar 11, 2013

Imagine: