La Editura BASILICA a Patriarhiei Române a fost reeditata anul acesta, cu binecuvântarea Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, lucrarea parintelui Dumitru Staniloae intitulata „Chipul nemuritor al lui Dumnezeu“, dupa cum aflam din Ziarul Lumina. Publicata în contextul Anului comemorativ Dumitru Staniloae, cartea reprezinta cel de-al cincilea volum din colectia „Opere complete“ a parintelui Dumitru Staniloae.„Chipul nemuritor al lui Dumnezeu“ destainuie cititorului specificul teologiei parintelui Dumitru Staniloae, care este unul filocalic. Relatia omului cu Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, si prezenta chipului nemuritor al Lui în om se împletesc în mod natural cu teologia Sfintilor Parinti, careia parintele Staniloae îi este fidel. Lucrarea, publicata pentru prima data în 1987, este în strânsa relatie cu volumul „Iisus Hristos sau Restaurarea omului“, publicat în 1943.În prima parte a cartii autorul vorbeste despre caracteristicile generale ale omului ca fiinta nemuritoare si despre relatia sa cu semenii si cu Creatorul sau. Omul ramâne nemuritor atâta vreme cât este însetat de cunoastere, pâna când se afla într-o constiinta a legaturii cu Dumnezeu Cel infinit. Omul trebuie sa-L cunoasca pe Dumnezeu cel personal si nu poate sa-L cunoasca decât daca se afla în relatie iubitoare cu El. Numai iubind pe Dumnezeu si fiind iubit de Acesta omul înainteaza în viata spirituala.Este tratata învatatura dezvoltata de Sfântul Grigorie de Nyssa referitoare la epectaze. Omul e nemuritor deoarece tinde sa cuprinda infinitul. Însa nu poate cuprinde niciodata infinitul, deoarece mereu da de o margine peste care vrea sa treaca. Omul traieste paradoxul: mereu se afla lânga o margine, dar mereu are în sine puterea de a continua sa traiasca, oarecum trecând peste fiecare noua margine pentru a da de o alta. Marginea peste care a trecut omul fiind despartit de Dumnezeu este una iluzorie. Trecerea lui pare viata, dar ea e moarte sufleteasca eterna, ca traire neîncetata lânga margine. În continuare, parintele Dumitru Staniloae dezvolta învatatura referitoare la componentele contrastante ale firii umane, dintre care vom aminti: omul este o persoana unitara, dar în acelasi timp nespus de complexa. Unitatea persoanei umane si în acelasi timp complexitatea sa se arata în faptul ca un sine unitar se manifesta într-o multiplicitate nesfârsita de gânduri, simtiri, acte, prin care vrea sa ajunga la exprimarea sa integrala, dar niciodata nu ajunge la capat. Omul participa la infinit, dar nu este infinitul. Omul este creatura a lui Dumnezeu si participa la viata lui Dumnezeu, dar nu la fiinta Lui. Omul nu face parte din fiinta lui Dumnezeu, dar nici nu e separat de ea.În continuare sunt tratate aspecte privind responsabilitatea omului care îl face transparent pe Dumnezeu si raportul între eu, tu si el si transparenta Sfintei Treimi în acest raport de cunoastere reciproca. Nu se poate vorbi de responsabilitate fara sa fie libertate. Daca omul n-ar fi liber, n-ar fi responsabil. La baza împlinirii responsabilitatii sta, de fapt, iubirea.În partea a doua a lucrarii, parintele Staniloae vorbeste „despre Sfânta Treime ca plinatate a existentei si cauza a existentei temporale, prin creatie, si a miscarii ei spre Sine, despre creatia lumii din nimic, în timp, având permanent în prim plan chipul Mântuitorului nostru Iisus Hristos ca reunificator al creatiei în El pentru veci“, dupa cum arata Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în Cuvântul-înainte al cartii.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 706

Id: 35637

Data: Nov 18, 2013

Imagine: