Astazi este sarbatoare mare pentru comunitatea credinciosilor Capelei „Sfânta Ecaterina“ din Bucuresti. Ziua praznicului închinat protectoarei sfântului lacas este momentul din an asteptat si pregatit cu rabdare si bucurie curata, dupa cum ne-am convins ca urmare a vizitei facute în mijlocul acestor oameni blânzi, cuviinciosi, zâmbitori, „atipici“ pentru locuitorii unei capitale, oricare ar fi aceasta. Salvarea zidurilor bisericutei Sfintei Ecaterina si a vietii acesteia - o comunitate mare si unita, formata în doar 14 ani - se datoreaza preotului Ştefan Sava, un duhovnic iubit de credinciosii sai. La doar câteva sute de metri de Arcul de Triumf, în vecinatatea Bisericii „Casin“, mai exact în incinta DGASPC Sector 1 - fosta proprietate a Leaganului de copii „Sfânta Ecaterina“ -, se înalta capela cu acelasi nume, construita în anul 1901 la initiativa si cu finantarea Irinei Ghica, nascuta Cantacuzino, în memoria fiicei sale. De un an de zile, în capela se fac lucrari de reparatii capitale, sustinute exclusiv din fondurile Primariei Sectorului 1 (proprietara lacasului de cult), fapt care împiedica desfasurarea în conditii optime a vietii liturgice.

Biserica din cort

Din dorinta de a fi împreuna în slujirea lui Dumnezeu si în împlinirea poruncilor Sale, preotul si credinciosii din biserica au gasit ca solutie imediata instalarea unui cort (modelul pentru activitati umane), în care au adus toate odoarele de pret din vechiul lacas de cult: sfinte moaste, icoane, sfinte vase etc. Este un cort al marturiei. Neîncapator în duminici si la sarbatori. Vin oameni din diferite cartiere ale Bucurestiului, de categorii sociale diferite, mai cu seama tineri si familii cu multi copii. Micutii de astazi reprezinta amintirea orfanilor din Leaganul de copii „Sfânta Ecaterina“, desfiintat în urma cu noua ani, pe care parintele Ştefan Sava, din prima zi a slujirii sale în capela monument istoric (25 noiembrie 1999), i-a botezat, i-a spovedit si împartasit, iar când au crescut mai mari, pe unii dintre ei, i-a cununat. Legatura între preot si fiii sai duhovnicesti nu s-a destramat în ani. Multi dintre orfanii de altadata, astazi oameni maturi, revin în vizita la adresa din bulevardul Maresal Averescu, nr. 17. Se alatura comunitatii bisericutei, care a crescut exponential de la an la an, desi începuturile nu au fost deloc încurajatoare, dupa cum relateaza Silvia Popescu: „Locuiesc în zona din anul 1961, deci cunosc biserica dinainte de revolutie. Capela a fost spalatorie, apoi magazie, asa distrusa era. Nu avea curent electric, geamuri. Este meritul parintelui ca bisericuta a devenit ceea ce a devenit si ne-a adunat si pe noi în ea. Îmi amintesc, la slujba de Înviere, în primul an, am fost câteva persoane în biserica. Acum suntem multi. Cortul acesta e luat din contributia credinciosilor.“ Biserica din cort a Sfintei Ecaterina se dezvaluie într-o atmosfera calda si luminoasa. Locul transmite o lumina aparte, pe care doar în manastiri am mai gasit-o. Spatiul este generos, îngrijit si atent aranjat. Flori proaspete, cele mai multe de culoare alba, surâd la icoanele sfintilor, sub doua policandre mari, atârnate de cupola înalta. Sâmburi de lumina plutitori în candele raspândesc un miros fin de masline în apropierea celor doua casete cu moaste ale Sfintei Ecaterina si ale Sfântului Nectarie, asezate în fata icoanei Maicii Domnului. De cealalta parte, în dreapta, se afla icoana relicvar a Sfintei Ecaterina, sculptata de diaconul si sculptorul Nicolae Busuioc, la o manastire din Cipru.

„Aici este evidenta lucrarea Sfintei Ecaterina“

Este atâta viata în bisericuta de sub foaia alba de cort - atâtia oameni, mici si mari, se perinda zilnic la scaunul de spovedanie, la sfintele moaste si la icoane în liniste si buna-cuviinta -, încât cel ce vine pentru prima data aici traieste un sentiment aparte de familiaritate. În parte, aceasta stare se datoreaza si modului responsabil, asumat în care membrii comunitatii ecleziale se raporteaza la casa lui Dumnezeu. „Pentru mine, biserica este prima casa, nu a doua. Biserica nu se compara cu nici o alta institutie, este unica“, explica zâmbitoare, cu o multumire evidenta pe chip, Lenuta Stupar, una dintre persoanele care i-au fost alaturi parintelui Ştefan Sava înca de la începuturile slujirii sale la altarul capelei. Între timp, i s-a alaturat sotul sau, Gheorghe Stupar. Dupa ce aranjeaza florile într-o glastra, sotia lui Gheorghe Stupar explica: „Lucrarea Sfintei Ecaterina în viata credinciosilor de aici este evidenta. Multi spun ca dupa ce s-au rugat, sfânta i-a ajutat, la fel si Sfântul Nectarie. De regula, oamenii nu se afiseaza, fiecare îsi pastreaza trairile lui. Lumina lor deosebita si faptul ca revin spun multe“.

Şi-au gasit calea si multumirea sufleteasca

Adrian Ionita are 25 de ani si este unul dintre tinerii-model ai bisericii. Ascultându-l, am retinut ca de când vine în acest sfânt lacas, de vreo patru ani, „viata mea s-a schimbat în bine. Prin rânduiala dumnezeiasca si cu ajutorul parintelui, toate s-au legat. Aici m-am casatorit. Sunt multumit de toate“. Adrian mai spune ca se straduieste sa învete din experientele de viata ale oamenilor pe care îi întâlneste în biserica. Un alt suflet care si-a gasit ocrotirea sub pavaza Sfântei Ecaterina este Cornel Alexandru Livaditi. Cu simplitate si sinceritate, acesta afirma: „Ma bucur ca mi-am gasit calea în biserica. Mama m-a adus aici, cu un an si jumatate înainte sa moara de cancer. Am ramas doar cu tatal meu care este bolnav si nu are nici un venit. Nu am cuvinte sa explic cât de mult m-au ajutat Sfânta Ecaterina, parintele si oamenii de aici. Daca nu ai credinta în Dumnezeu, nu poti face absolut nimic, mai ales în ziua de azi“. Membrii comunitatii Capelei „Sfânta Ecaterina“ nu sunt straini de nevoile celor necajiti. Ajuta cât pot, fara sa faca din asta un titlu de glorie. „Avem multe amintiri frumoase, sub obladuirea Sfintei Ecaterina, care este si ocrotitoarea familiei mele, mama mea purtând numele sfintei. Multe copile au luat numele mucenitei la botez; pâna sa se desfiinteze leaganul, am avut peste 1000 de botezuri. Am facut si facem cununii si botezuri pentru oameni necajiti“, arata duhovnicul capelei. Parintele Ştefan este convins ca iubirea este cea care a închegat în toti acesti ani de misiune preoteasca relatia cu credinciosii sai, cu ajutorul carora a fost în stare sa transforme o cladire dezafectata - monument istoric, fost lacas de închinaciune - într-o biserica functionala, întreaga, care pulseaza de viata. Cu mult tact duhovnicesc, preotul Ştefan Sava creste generatia de mâine a bisericii, care va da, la rândul ei, lumii acesteia dezlantuite marturie despre felul în care traim noi, crestinii ortodocsi, având în minte îndemnul Mântuitorului Iisus Hristos adresat Sfintei Ecaterina în clipele de tortura la care a fost supusa: „Eu sunt cu tine si prin rabdarea ta pe multi vei întoarce catre Mine“. (Reportaj semnat de Raluca Brodner si publicat în “Ziarul Lumina” din data de 25 noiembrie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 2007

Id: 35860

Data: Nov 25, 2013

Imagine: