Sinodul I Ecumenic de la Niceea, tinut in anul 325, a reprezentat un punct de rascruce in istoria crestinismului. Pe langa condamnarea directa si explicita a ereziei ariene, Sinodul a prezentat pentru prima data o marturisire de credinta oficiala, care cuprindea de fapt primele 7 articole de credinta ale viitorului Crez Niceo-Constantinopolitan. Printre persoanele care au jucat un rol foarte important in cadrul acestui Sinod s-au numarat Sfintii Atanasie cel Mare, Nicolae si Spiridon al Trimitundei. Principalul scop al materialului actual il constituie, insa, prezentarea evenimentelor legate de erezia ariana si reprezentantii marcanti ai acesteia.Cadrul de dezvoltare al ereziei arieneCu toate ca a oferit o mostenire importanta prin canoanele si marturisirea de credinta pastrate, Sinodul I Ecumenic nu a avut acest scop esential. Initial, tot ceea ce s-a dorit a fost o clarificare a dreptei credinte in fata doctrinei prezentate de preotul Arie. Vom incerca sa prezentam intr-un mod cat se poate de obiectiv persoana lui Arie si modalitatea in care acesta a dezvoltat erezia sa, precum si elementele esentiale ale acesteia. In prezentare vor fi incluse, de asemenea, amanunte legate de mediul in care erezia a inflorit si care au fost principalii sai sustinatori ulteriori. Arie (260-336) era originar din nordul Africii, localitatea in care s-a nascut ramanand inca necunoscuta. Datele corecte cu privire la el sunt extrem de greu de obtinut, din cauza prezentarilor usor tendentioase facute chiar de crestinii dreptcredinciosi. A fost la inceput o personalitate marcanta a comunitatii din Alexandria, unde fusese hirotonit preot de episcopul Achilas in jurul anului 311. Incepand cu anul 312 a devenit un apropiat al Sfantului Alexandru, episcop proaspat ales al Alexandriei dupa moartea lui Achillas. Datarile privind inceputul propovaduirii sale eretice variaza intre 312 si 320. Este foarte probabil ca doctrina eretica sa fi incoltit in mintea sa ceva mai devreme de 320, dar a devenit o certitudine in jurul acestui an. Claudio Moreschinni subliniaza aspectele esentiale ale ereziei ariene: 'Fiul, nefiind Dumnezeu adevarat, nu putea sa fie decat creatura, chiar daca cea mai perfecta dintre creaturi. Ceea ce nu reprezinta un impediment pentru ca Tatal sa fie Tata, doar ca acesta este parinte pentru o fiinta diferita de El. Este adevarat ca Fiul este numit Dumnezeu, dar numai intr-un sens impropriu: El este bun si intelept, se bucura de prerogativa de a fi fost creat direct de Dumnezeu, in vreme ce celelalte creaturi au fost create prin Fiul. In schimb, existenta sa nu se identifica nicidecum cu realitatea divina: El este pentru totdeauna contingent. (...) Mantuirea pe care Hristos o aduce oamenilor nu consta intr-o innoire a naturii lor, savarsita gratie inaltarii, prin Hristos, a aceleiasi naturi umane, ci in oferirea unui model de viata si in revelarea credintei adevarate' (Claudio Moreschinni, Enrico Norelli, Istoria literaturii vechi, grecesti si latine, vol. II/1, Editura Polirom, Iasi, 2004, p. 37).Conflictul cu Alexandru de AlexandriaClaudio Moreschinni considera ca, la inceput, episcopul Alexandru nu a considerat nicidecum parerea lui Arie ca fiind eretica, ci doar extremista. Acest aspect este foarte important, pentru ca ne clarifica faptul ca sursele de inspiratie ale lui Arie puteau fi considerate drept destul de valide. In mod clar, Arie a fost influentat in parerea sa de teologia origenista si de filosofia de sorginte neo-platonica, dar, in acelasi timp s-a diferentiat destul de mult de amandoua. Operele lui Origen nu contineau in nici un caz pareri ariene, dar erau susceptibile de a-L fi prezentat pe Fiul lui Dumnezeu drept inferior Tatalui. Parerea aceasta nu fusese considerata inca gresita, deoarece isi gasea corespondentul si in scrierile altor Parinti, cum ar fi Iustin Martirul si Filosoful. Cu toate acestea, trebuie specificat ca, in primele secole, teologia trinitara a cunoscut prima precizare importanta si total corecta abia in anul 325, odata cu Sinodul I Ecumenic. Revenind la conflictul dintre Arie si episcopul Alexandru trebuie precizat ca acesta din urma a fost surprins de indrazneala preotului intelectual care considera ca poate avea dreptate fara urma de indoiala. Asa cum remarca foarte bine Claudio Moreschinni, Arie a efectuat un pas strategic fundamental. Observand ca Alexandru nu ii sustine ideile, a incercat sa obtina ajutorul altor episcopi in demersul sau. A trimis scrisori la fostii sai prieteni, ajunsi intre timp in pozitii importante si, totodata, si-a notat ideile intr-o opera in versuri intitulata Banchetul. Moreschinni noteaza ca 'era in versuri in stil popular; asupra lor insistau adversarii lui Arie remarcand ca, intr-un asemenea stil, doctrinele sale eretice puteau sa fie invatate cu usurinta si de persoane analfabete. Sigur este ca Arie tintea cu aceasta opera, placuta si depotriva usor de retinut, sa atinga o larga raspandire a propriilor idei' (p. 38). Arie nu poate fi considerat in nici un caz un ignorant, desi a fost prezentat astfel. Ştia foarte bine sa atraga de partea sa atat multimile, cat si eventualii episcopi care i-ar fi putut sari in ajutor.Elita episcopala arianaIn randul arienilor celebri s-au numarat Eusebiu de Cezareea, Eusebiu de Nicomidia, Asterie Sofistul sau Eusebiu de Emesa. Fiecare dintre acestia a jucat un rol important la un moment dat, dar primii doi au reusit intr-adevar sa reprezinte arianismul la cel mai inalt nivel. Cu toate acestea, Eusebiu de Cezareea nu poate fi considerat decat un reprezentant al 'semiarianismului' pentru ca avea pareri diferite fata de Arie in multe privinte. Este totodata curios ca arianismul initial si cel de la finalul secolului al IV-lea impartaseau foarte putine idei comune, ramanand doua doctrine care de-abia se mai asemanau. Daca incercam sa comparam parerile lui Arie si pe cele ale lui Eunomiu spre exemplu, observam ca sunt foarte putine puncte comune. Insa persoana care a sustinut cel mai mult arianismul si este pastrat in memoria istoriei Bisericii drept un artizan eficace al pastrarii doctrinei eretice si al propagarii ei dupa condamnarea acesteia este episcopul Eusebiu al Nicomidiei. Spirit patrunzator, inteligent, dar si foarte viclean, acesta a fost unul dintre prietenii apropiati ai ereticului Arie. Se pare ca ar fi studiat in tinerete impreuna cu acesta. Influenta sa asupra organizarii comunitatilor ariene dupa perioada Sinodului I Ecumenic a fost atat de mare, incat arienii au inceput sa mai fie numiti si 'eusebieni'. Profesorul Stylianos Papadopoulos afirma ca 'Eusebiu de Nicomidia a fost un barbat cu vointa si foarte activ, atat in avanscena, cat si in culise. A acceptat printre cei dintai erezia lui Arie, din care pricina a si fost condamnat. La Sinodul de la Niceea a fost prezentat ca inculpat. Acolo s-a dezis sde conceptiile sale arienet si a semnat Simbolul de credinta, ca sa evite o situatie mai rea, insa imediat dupa Sinod si-a inceput activitatea filoariana, fapt care a dus la exilarea sa. Şi-a continuat, insa, atat de intens si de mestesugit lucrarea sa, incat nu numai ca s-a reintors la scaunul sau din Nicomidia, ci a si ajuns sa organizeze el insusi ecleziastic arianismul si sa-l impuna la curtea imperiala si in Rasarit in general' (Patrologie, vol.II/1, Editura Bizantina, 2009, p.150). De asemenea, Eusebiu al Nicomidiei a avut ocazia de a se reintoarce la curtea imperiala unde a planuit amplu introducerea ereziei ariene. L-a botezat pe patul de moarte pe imparatul Constantin cel Mare si a fost ales chiar episcop de Constantinopol intre 339 si 342, anul mortii sale. Cu toate ca a incercat sa provoace revocarea hotararii de la Niceea, in cele din urma a dat gres. Nu a putut sa convoace un sinod care sa inlature condamnarea efectuata de primul Sinod Ecumenic si, dupa moartea sa, arienii au inceput sa se diferentieze in mai multe categorii. La finalul secolului al IV-lea, deja, doctrina initiala devenise doar un mit, punctele comune ramanand foarte putine. In urmatorul material vom insista asupra persoanelor ortodoxe care au avut un rol esential la primul Sinod Ecumenic, aratand si cum au dovedit o buna cunoastere si precizare a credintei crestine, urmand ca, apoi, sa discutam marturisirea de credinta a primului Sinod Ecumenic. (Articol publicat in 'Ziarul Lumina' din data de 28 aprilie 2010)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 983

Id: 5996

Data: Apr 28, 2010

Imagine: