Sa ne rugam cu evlavie la Sfântul Ioan Gura de Aur. El este "apostolul pocaintei, care se roaga în fata Preasfintei Treimi pentru noi toti". Sa imitam curajul lui, taria lui, nevointa lui si sfintenia vietii lui. Sa ne aducem aminte ca el a contribuit la încrestinarea tarii noastre si mai ales a Dobrogei, unde trimitea misionari sa încrestineze pe daci si pe sciti si avea prietenie cu episcopul de Tomis, Teotim I, cu Sfântul Ioan Casian si cu calugarii sciti.Iubiti credinciosi, Astazi Biserica lui Hristos cea dreptmaritoare sarbatoreste pe marele luminator si dascal al lumii, pe stâlpul si întarirea Bisericii, pe propovaduitorul pocaintei care a fost Sfântul Ioan Gura de Aur.Este cu neputinta a vorbi dupa vrednicie despre viata, învataturile si suferintele acestui prealuminat ierarh al Bisericii lui Hristos. Asadar sa spunem pe scurt viata, faptele si învataturile Sfântului Ioan Gura de Aur, spre lauda lui Dumnezeu si folosul sunetelor noastre.Acest mare ierarh s-a nascut în Antiohia Siriei, din parinti necredinciosi, care tineau de credinta elineasca. Tatal sau, dregator împaratesc, se numea Secund, iar mama sa se numea Antuza. Îndata dupa nastere tatal sau a murit, iar mama sa, renuntând la casatorie, s-a jertfit pentru el. Când a ajuns în vârsta, a fost dat la învatatura întelepciunii elinesti lui Libanie sofistul si Andragatie filosoful, deprinzând de la ei frumoasa vorbire si filosofia. Apoi, cunoscând pe adevaratul Dumnezeu, a lepadat credinta elineasca si a primit botezul de la Meletie, episcopul Antiohiei. Apoi, cu darul lui Dumnezeu, s-a botezat si mama lui.Dupa ce îsi continua studiile la Atena, se întoarce în patrie la Antiohia si îngrijeste de mama sa, pâna ea se duce la Domnul. Apoi, renuntând la desertaciunea acestei vieti, o paraseste si intra în nevointa monahala, la o manastire din apropiere. În putina vreme a sporit atât de mult ca întrecea pe toti ceilalti cu râvna, cu rugaciunea, cu smerenia si dragostea. Tot din tinerete fericitul Ioan a început a scrie si carti de învatatura crestina pentru preotie, pentru smerenie si pocainta, precum si o epistola catre monahul Teodor, plina de mult folos, pentru ca avea de la Dumnezeu darul învataturii si al mângâierii Sfântului Duh. Despre acest dar s-au descoperit unui monah cuvios cu numele Isihie, care vietuia în aceeasi mânastire, urmatoarele:Într-o noapte, rugându-se mult, a fost rapit cu mintea la cer si a vazut o vedenie ca aceasta: Doi barbati luminati, pogorându-se din cer, îmbracati în haine albe si stralucitoare ca soarele, au intrat la fericitul Ioan, unde el îsi facea rugaciunile sale. Unul din ei tinea o hârtie scrisa, iar altul niste chei. Ioan, vazându-i pe dânsii, s-a înspaimântat si s-a închinat pâna la pamânt, iar ei luându-l de mâna, l-au sculat, zicând: "Nadajduieste si nu te teme!" Ioan a zis catre dânsii: "Cine sunteti voi, domnii mei?" Iar ei i-au raspuns:"Nu te teme, barbatul doririlor celor bune, noule Daniile, întru care bine a voit a locui Duhul Sfânt, pentru curatia inimii tale, pentru ca suntem trimisi la tine de Marele Învatator si Mântuitorul nostru Iisus Hristos".Cel dintâi, întinzându-si mâna sa, i-a dat hârtia, zicând:"Primeste hârtia aceasta din mâna mea, ca eu sunt Ioan cel ce m-am rezemat pe pieptul Domnului, la Cina cea de Taina, si de acolo am scos dumnezeiestile descoperiri. Domnul îti da tie a cunoaste toate adâncurile întelepciunii, pentru ca sa hranesti pe oameni, nu cu învatatura hranei celei trecatoare, ci sa astupi cu cuvintele tale gurile ereticilor si ale iudeilor hulitori, care graiesc faradelegi asupra Dumnezeului nostru".Apoi întinzând si celalalt mâna, i-a dat cheile, zicând:"Primeste acestea, ca eu sunt Petru caruia îmi sunt încredintate cheile împaratiei, îti da tie Domnul cheile sfintelor Biserici, si pe care vei lega, sa fie legat, si pe care vei dezlega, sa fie dezlegat". Fericitul Ioan, plecându-si genunchi, s-a închinat lor, zicând: "Cine sunt eu ca sa primesc si sa port niste slujbe mari si înfricosate ca acestea, fiind om pacatos si mai nevrednic decât toti oamenii?"Iar Sfintii Apostoli, care se aratasera, luându-l de mâna dreapta, l-au ridicat, zicând: "Stai pe picioare, îmbarbateaza-te si te întareste si fa cele poruncite tie. Apoi nu tainui darul dat tie de la Domnul nostru Iisus Hristos, spre sfintirea si întarirea poporului Sau, pentru care si-a varsat sângele Sau, ca sa-i mântuiasca din înselaciune. Graieste cuvântul lui Dumnezeu fara încetare. Adu-ti aminte de Domnul, Care a zis: Nu te teme, turma mica, caci a binevoit Tatal vostru a va da voua împaratia. (Luca 12, 32). Deci si tu, nu te teme, pentru ca a binevoit Hristos Dumnezeul nostru a sfinti prin tine multe suflete si a le aduce la cunostinta Sa. Vei avea multe necazuri pentru dreptate, dar sa rabzi ca un diamant tare, pentru ca asa vei mosteni împaratia lui Dumnezeu!"Acestea zicând, l-au însemnat cu semnul Sfintei Cruci si, dându-i sarutare întru Domnul, s-au dus. Şi era fericitul Ioan ca o faclie în sfesnic atât pentru calugarii din manastire, cât si pentru credinciosii care veneau la el sa-i ceara ajutor. Inca s-a învrednicit si de darul vindecarii bolilor. A venit odata un om bolnav de cap sa se vindece, iar Cuviosul Ioan i-a spus: "Daca ai credinta tare în Iisus Hristos si parasesti pentru totdeauna patimile care te stapânesc, vei vedea slava lui Dumnezeu!" Bolnavul a raspuns:"Cred, parinte, si voi face tot ce-mi vei porunci!" Apoi apucând haina Sfântului Ioan, a pus-o pe capul lui si s-a vindecat. Pe un altul l-a vindecat de lepra, iar pe un leu care iesea la drum si ucidea pe oameni, fericitul l-a ucis numai cu semnul Sfintei Cruci.Dorind mai multa liniste, Sfântul Ioan s-a dus la pustie în munte si s-a nevoit acolo singur doi ani de zile. Apoi, îmbolnavindu-se, s-a reintors la mânastire, iar patriarhul Flavian l-a hirotonit preot, desi un timp a fugit de preotie, socotindu-se ne­vrednic. Când i-a pus mâinile pe cap s-a vazut Duhul Sfânt ca un porumbel alb pe capul lui si toti se minunau de acest mare har primit de la Dumnezeu. În fiecare sarbatoare Sfântul Ioan tinea cuvânt de învatatura în mânastire si mai ales în catedrala patriar­hala din Antiohia. Iar credinciosii alergau de pretutindeni sa-i asculte cuvintele, caci curgeau ca un izvor de miere din gura lui si hraneau sufletele tuturor cu caldura credintei si a dragostei de Dumnezeu.Odata, pe când predica în biserica, o femeie din multime, neîntelegând adâncul cuvintelor lui, a zis cu glas tare: Învatatorule duhovnicesc, sau mai bine sa-ti zic Ioane Gura de Aur (greceste se zice: "Hrisostom"), fântâna ta este adânca iar funia mintii noastre este scurta si nu poate ajunge la adâncimea cuvintelor tale! Din ziua aceea Sfântul Ioan este cunoscut în toata lumea sub acest nume, caci ziceau credinciosii din Antiohia: "Desi o femeie a zis cuvintele acestea, dar Dumnezeu i-a dat acest nume!"Iubiti credinciosi, Asa de minunata a fost cresterea duhovniceasca a Sfântului Ioan Gura de Aur, încât era renumit în toata Siria si pâna la împaratul Arcadie din Bizant. Apoi, murind patriarhul Nectarie al Constantinopolului, toti l-au ales pe Sfântul Ioan patriarh în locul lui, prin pronia lui Dumnezeu si cu sfat de obste. Aceasta s-a întâmplat în anul 397, iar în februarie 398 a fost hirotonit episcop si a urcat pe scaunul patriarhal. Timp de sapte ani, cât a fost patriarh, Sfântul Ioan Gura de Aur a uimit pe toti cu nevointa sa aspra, cu adâncul învataturii, cu mila si marea grija pentru saraci, pentru vaduve si bolnavi.Acest mare pastor al Bisericii lui Hristos postea foarte mult caci mânca pâine de orz si apa, o data pe zi, se culca pe jos sau rezemat de scaun, se îmbraca cu haine din cele mai modeste si dormea 2-3 ore pe noapte. Apoi citea si cugeta ziua si noaptea la Sfânta Scriptura si învataturile Domnului si ale Sfintilor Apostoli. Dar nu numai citea, ci predica permanent în biserica si rostea cuvinte de învatatura pline de înflacarare ca un adevarat pastor cu inima de preot si cu gura de aur.El nu vorbea învataturi înalte si dogme greu de înteles. Ci, mai ales, vorbea cuvinte de învatatura morala, despre faptele bune, despre pacate care ucid sufletul, despre Rai si iad si despre Judecata cea de Apoi. Combatea mai ales lacomia de avere, desfrânarea, zavistia si ura dintre oameni. Iar dintre faptele bune vorbea cel mai mult despre pocainta, despre rugaciune, despre mergerea la biserica, despre iubirea aproapelui si mai ales despre milostenie. Nimeni n-a vorbit mai mult si mai frumos în Biserica lui Hristos despre pocainta si despre milostenie ca Sfântul Ioan Gura de Aur. De aceea s-a si numit de toti "dascalul pocaintei si parin­tele saracilor".Dar nu numai ca predica Cuvântul lui Dumnezeu, ci împlinea si cu fapta. Ca nimeni nu era mai milostiv în Constantinopol ca Sfântul Ioan Gura de Aur. Apoi hranea din averea Bisericii sute de saraci, bolnavi, vaduve si copii orfani. Apara vaduvele si pe cei nedreptatiti la judecata, îngrijea de calugari si de mânastiri, facea case pentru straini si bolnite pentru bolnavi si rânduia peste tot preoti si episcopi buni, iar pe cei smintitori si rai îi caterisea si-i ex­cludea din preotie.De asemeni, Sfântul Ioan G ura de Aur a scris în viata sa zeci de carti de învatatura, carti de predici si carti cu explicarea Sfintei Scripturi, începând de la Facere si pâna la Sfintele Evanghelii si Epistolele Sfântului Pavel, pentru care avea o mare evlavie. Dintre toate o mica parte s-au tradus si tiparit si în limba româna, precum: Margaritarele, Împartire de grâu, Putul, Comentarii la cele 14 Epistole ale Sfântului Apostol Pavel, Comentariu la Sfânta Evan­ghelie dupa Matei si altele.Din cauza ca mustra în fata pacatul si mai ales pe boieri, pe dregatori si pe cei ce faceau nedreptate saracilor si vaduvelor, s-au pornit cu mare ura si zavistie asupra sa unii curteni din preajma împaratului Arcadie si chiar împarateasa Eudoxia, o femeie plina de mândrie si de lacomie. Înca si unii episcopi si clerici s-au unit cu împarateasa împotriva Sfântului Ioan si îl pârau la împaratul, cerând surghiunirea si scoaterea lui din scaunul patriarhal. Apoi, când împarateasa a luat cu sila via vaduvei Calitropia si aceasta a alergat la parintele saracilor, adica la Sfântul Ioan Gura de Aur, îndata pastorul cel bun a mustrat în biserica lacomia Eudoxiei si s-a dus la împaratul sa ceara înapoi via vaduvei.Din ziua aceea împarateasa cu toti cei de un gând cu dânsa a convins pe împarat si pe unii episcopi sa scoata din scaun pe marele dascal al Bisericii lui Hristos, pe Sfântul Ioan Gura de Aur, parintele saracilor si propovaduitorul pocaintei. Arcadie împaratul, crezând minciunile sotiei sale, în anul 403 a scos din scaun pe marele patriarh si l-a trimis în Bitinia. Dar îndata s-a facut un cutremur mare în Constantinopol si Eudoxia a cerut împaratului sa-l aduca pe Sfântul Ioan din nou în scaunul sau. Dar n-a durat mult si s-a pornit alta tulburare. Împarateasa si-a ridicat o statuie de argint nu departe de biserica si se faceau spectacole în fala ei, încât nu se putea sluji sarbatoarea în biserica. Atunci Sfântul Ioan, mustrând aceasta faradelege cu aspre cuvinte, ca o practica pagâna intrata în crestinism, împaratul cu toti ai sai au trimis noaptea ostasi înarmati si au scos pe Sfântul Ioan Gura de Aur din biserica si l-au dus în exil pe ascuns, tocmai în cetatea Cucuzo din Arabia. În urma, mânia lui Dumnezeu a venit peste Constantinopol. Ca un foc urias a ars acoperisul bisericii Sfânta Sofia si o parte din cladiri si din palatul împaratesc si toti au cunoscut ca este pedeapsa Dreptului Judecator.Marele ierarh al Bisericii lui Hristos a stat putin la Cucuzo, apoi a fost trimis în Armenia. Caci, patimind multe chinuri pe cale de la ostasi, a slabit de tot si a ramas în orasul Cumani. Simtindu-si aproape sfârsitul, a savârsit Sfânta Liturghie în biserica Sfântului Mucenic Vasilisc, s-a împartasit cu dumnezeiestile Taine, apoi, sarutându-i pe toti, i-a binecuvântat si facându-si semnul Sfintei Cruci si-a dat sufletul în bratele lui Hristos, la 14 septembrie, 407, zicând aceste cuvinte: SLava Lui Dumnezeu pentru toate! Este rugaciunea cea mai frumoasa care ne-a ramas de la acest mare ierarh.Moastele Sfântului Ioan Gura de Aur au stat la Cumani 32 de ani, pâna ce împaratul Teodosie cel Mic le-a adus la biserica Sfintilor Apostoli din Constantinopol.Dupa moartea sa, împarateasa Eudoxia si toti cei de un cuget cu dânsa au fost aspru pedepsiti si scosi din dregatorii, caci au ucis pe nedrept un asa mare parinte si luminator al Bisericii crestine. Apoi cu grele chinuri murind împarateasa, i-a tremurat mormântul 32 de ani, pâna când moastele Sfântului Ioan au fost aduse în Constantinopol si atinse de mormântul ei, în semn de iertare. Asa pedepseste Dumnezeu pe cei ce se ridica împotriva Bisericii lui Hristos si a slujitorilor Lui.Episcopul Adelfie, iubind mult pe Sfântul Ioan Gura de Aur, s-a rugat cu lacrimi lui Dumnezeu sa-i descopere în care ceata de drepti se afla acest stâlp al Bisericii. Pe când se ruga în biserica, îngerul Domnului i-a aratat cetele sfintilor si ale dreptilor. Dar Sfântul Ioan nu era acolo. Şi s-a mâhnit Adelfie si a început a plânge ca nu l-a vazut pe parintele sau sufletesc. "Pentru ce plângi?" l-a întrebat îngerul. Iar el a zis: "Pentru ca nu am vazut pe Sfântul Ioan Gura de Aur!" Atunci i-a raspuns îngerul: "Pe Ioan vrei sa-l vezi? Pe propovaduitorul pocaintei? Pe acela nu-l poate vedea nici un om cât este în trup, caci el sta înaintea scaunului Preasfintei Treimi cu Heruvimii si Serafimii, slavindu-o neîncetat".Iubiti credinciosi, Iata, pe scurt, viata plina de sfintenie dar si de grele încercari ale Sfântului Ioan Gura de Aur. Ne cucerim de viata lui înge­reasca, de întelepciunea lui duhovniceasca, de cuvintele lui care întorc la pocainta si mângâie sufletele. Dar mai ales ne uimim de râvna, de curajul si de barbatia cu care a pastorit Biserica lui Hris­tos. El nu s-a uitat la fata oamenilor, nu s-a temut de cei ce poarta, sabie, nu s-a biruit de daruri de laude si de cele trecatoare. Ci a marturisit pe Hristos cu putere si îndrazneala, a combatut pacatul si l-a mustrat fara frica, necautând la fata omului, a rostit cuvânt de învatatura cu timp si fara timp si a luat apararea saracilor, a vaduvelor si a celor asupriti. Cu acest mare ierarh si pastor al Bisericii se împlinesc cuvintele Mântuitorului, Care zice: Eu sunt Pastorul cel bun. Pastorul cel bun îsi pune sufletul pentru oile sale. Iar cel platit si cel care nu este pastor si ale carui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind si lasa oile si fuge si lupul le rapeste si le risipeste. Cel platit fuge pentru ca este platit si nu are grija de oi (Ioan 10, 11- 13).Sfântul Ioan Gura de Aur si-a pus sufletul pentru oile sale. Şi a pus si râvna si mintea si cuvintele gurii sale si mâna cea grabnic scriitoare, si averea Bisericii a pus-o în slujba sarmanilor si curajul sau l-a pus în apararea adevarului si marturisirea lui Hristos. De acest fel de pastori are nevoie Biserica în zilele noastre, daca vrem sa ne izbavim de secte, de betie, de desfrâu si nedreptate. Deci sa-L rugam pe Stapânul secerisului sa trimita lucratori buni la secerisul Sau (Luca 10, 2). Este atâta neghina între oameni, atâta neunire între crestini, atâta dezbinare în unele familii si atâtea patimi în inimile noastre! Oare când vom începe sa lucram cu adevarat ogorul sufletelor noastre? Când vom începe a smulge patimile si rautatile din inimile noastre ca sa intre Hristos în noi?Sa ne rugam cu evlavie la Sfântul Ioan Gura de Aur. El este "apostolul pocaintei, care se roaga în fata Preasfintei Treimi pentru noi toti". Sa imitam curajul lui, taria lui, nevointa lui si sfintenia vietii lui. Sa ne aducem aminte ca el a contribuit la încrestinarea tarii noastre si mai ales a Dobrogei, unde trimitea misionari sa încrestineze pe daci si pe sciti si avea prietenie cu episcopul de Tomis, Teotim I, cu Sfântul Ioan Casian si cu calugarii sciti. Sa nu uitam ca avem în tara numeroase biserici cu hramul Sfântului Ioan Gura de Aur si Sfintii Trei Ierarhi. Apoi sa citim cuvintele sale de învatatura care sunt dumnezeiesti. Iar când suntem în ispite si necazuri sa nu slabim, nici sa cârtim, ca nu rabdam noi mai mult decât au rabdat sfintii. Sa ne aducem aminte de sfaturile lui care încep cu pocainta si rugaciunea si se sfârsesc cu milostenia si iertarea.Sa ne rugam lui Dumnezeu pentru pacea lumii si pentru a ne rândui pastori sufletesti cât mai buni. Sa ne rugam pentru toata lumea si pentru parintii nostri duhovnicesti, caci ei privegheaza pentru sufletele noastre, ca cei ce vor da seama.Încheiem cu îndemnul de a nu deznadajdui în greutatile si suferintele acestei vieti. Ci sa cerem în toate ajutorul de sus si sa repetam cât mai des rugaciunea Sfântului Ioan Gura de Aur: Slava lui Dumnezeu pentru toate! Amin.(Arhimandrit Cleopa Ilie, Predici la praznice împaratesti si la sfinti de peste an, Editura Episcopiei Romanului, pp. 245-252)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1282

Id: 35498

Data: Nov 13, 2013

Imagine: