La fiecare 15 ianuarie, parintele Florin Şerbanescu merge la mormantul lui Mihai Eminescu sau participa la evenimentele organizate in cinstea marelui nostru poet. De fiecare data cand se roaga pentru sufletul lui Eminescu, la slujba parastasului, spune ca il incearca o convingere puternica a savarsirii unui ritual al constiintei de noi insine, pentru ca nu trebuie sa lasam sa moara ceea ce e cu adevarat important si adevarat - valorile acestui neam. Acesta este, de fapt, mesajul pe care parintele Şerbanescu vrea sa-l transmita, la care adauga experienta personala legata de opera sfantului preacurat al ghiersului romanesc. Cand spun Eminescu, nu pot sa nu-mi aduc aminte de cuvintele lui Tudor Arghezi ( Cuvant inainte): «A vorbi de poet este ca si cum ai striga intr-o pestera vasta. Nu poate sa ajunga vorba pana la el, fara sa-i supere tacerea. Numai graiul coardelor ar putea sa povesteasca pe harpa si sa legene, din departare, delicata lui singurateca slava. s…t Intr-un fel, Eminescu e sfantul preacurat al ghiersului romanesc s…t Pentru pietatea noastra depasita, dimensiunile lui trec peste noi, sus si peste vazduhuri. Fiind foarte roman, Eminescu e universal», spune preotul Florin Şerbanescu, consilier patriarhal in cadrul Sectorului Patrimoniu cultural al Patriarhiei Romane. Eminescu duce limba spre o forma de expresivitate care devine reperParintele recunoaste ca a prins drag de Eminescu si de versul sau inca de pe vremea cand era elev. Mai tarziu, la varsta maturitatii, personalitatea si opera poetului au ajuns sa-l impresioneze atat de tare, incat aveau sa-l marcheze definitiv si sa nu-l paraseasca niciodata. Le datorez profesorilor mei de limba romana din scoala apropierea mea de Eminescu. Este locul potrivit pentru a-l aminti aici pe cel care mi-a fost profesor la scoala generala, domnul profesor Popovici, care era moldovean, din partile lui Eminescu, si avea un har deosebit de a ne face sa ascultam cuvantul. La liceu, a fost Vladimir Dogaru. Este foarte evocator cum preda acest dascal. Niciodata de la catedra. Intotdeauna in mijlocul nostru; isi aducea scaunul de la catedra si-l plimba printre banci. Parca il vad si acum, un om inalt, impozant, cu niste plete pe spate, un chip de batran frumos. Un om curajos, care-si pierduse un picior pe frontul de rasarit, in al Doilea Razboi Mondial. Cand incepea sa vorbeasca despre Eminescu, inainte de a spune orice altceva, batea cu degetul in masa si pe urma ridica mana, ca si cum ar fi manuit un diapazon de la care isi lua tonul. Urma imediat un moment extatic, de o liniste profunda, dupa care profesorul incepea sa zica: «Dintre sute de catarge / Care lasa malurile, / Cate oare le vor sparge / Vanturile, valurile?…» Recita cu o frumusete aparte, pentru ca acele cuvinte sa ne patrunda cu toata valoarea si frumusetea lor. Cand auzeam ca se recita Eminescu, fiecare cuvant mi se incrusta in inima, precizeaza parintele Şerbanescu.In continuare, preotul Florin Şerbanescu marturiseste ca inca din timpul scolii, cu mintea si sufletul de atunci, il percepea pe marele nostru poet ca pe o transcendenta, care strabate dincolo de persoana lui, ca om. Mai mult, din perspectiva istoricului, il vad in continuitatea unui efort al acestui popor de a da limbii romane nivelul sau maxim de expresivitate. Eminescu duce limba spre o forma de expresivitate care devine reper.Cum sunt privite valorile astazi. Contributia Bisericii in mentinerea lorIntr-o alta ordine de idei, pastrand registrul, coordonatorul Sectorului Patrimoniu cultural al Patriarhiei Romane continua sa puncteze cateva aspecte referitoare la felul in care contemporaneitatea priveste valorile culturii noastre si contributia Bisericii in mentinerea acestora, ca zestre identitara a acestui neam. Poate nu multi au avut parte de un Dogaru, atat de apropiat de elevii sai, carora Eminescu sa le ramana pentru totdeauna in suflet. Lipsa unui asemenea dascal nu poate fi o scuza pentru unii opinenti, unii dintre ei intelectuali cu notorietate, care incli-na mai degraba spre nerecunoasterea acestor valori care ne apartin si ne reprezinta, fie ca este vorba de Eminescu, Brancusi, Enescu sau Ştefan cel Mare. Exista in istoria si cultura poporului valori in adevaratul sens al cuvantului care trebuie pastrate ca atare, cu foarte multa grija, pentru ca ele dau consistenta apartenentei noastre la acest neam, care a avut, are si va avea ceva de spus in contextul actual al constructiei europene, pe care nu o vedem in sensul unei globalizari, care sa stearga urmele noastre identitare, ci o vedem ca pe o comuniune de elemente proprii fiecarui neam, ca un buchet de valori.Parintele Şerbanescu este de acord cu o libertate de exprimare a opiniilor, dar aceasta nu trebuie duca la generalizarea unui curent de opinii viciat, care poate sa fie transpus si in sistemul organizat de instructie pentru generatiile care vor veni. In acceptiunea sa, trebuie evitat cu orice pret pericolul de a deveni o masa informa, incapabila sa-si mai recunoasca trecutul. Tocmai de aceea, spune preotul Florin Şerbanescu, trebuie sa ne unim intr-un efort comun pentru a pastra religia in scoli, pentru ca istoria sa fie invatata din manuale adecvate, iar copiii sa aiba parte de o cultura generala, expresie pura a ceea ce a creat mai valoros poporul acesta. Este vorba, in ultima instanta, si de o responsabilitate a noastra. Preotul trebuie sa fie purtator de mesaj, al traditiei Bisericii. Este stiut ca Biserica ortodoxa, crestinismul romanesc, in general, au mers mana in mana cu acest popor, de cand s-a nascut el ca neam, de 2000 de ani, si ca valorile spirituale au fost intim asimilate in constiinta acestui popor, pentru ca, asa cum spunea Nicolae Iorga, «noi suntem romani fiindca suntem crestini si crestini fiindca suntem romani». Nu trebuie sa omitem aici contributia importanta a Bisericii, care a sustinut intotdeauna atat valorile spirituale, cat si pe acelea de ordin cultural. Multa vreme, cultura si-a gasit loc prielnic de dezvoltare in Biserica. Şi ea continua aceasta traditie in zilele noastre. Grija noastra mare este ca sufletul acestui popor sa nu se piarda, sa dainuiasca si sa poarte cu sine zestrea identitara, la a carei imbogatire generatii de-a randul au contribuit si contribuie. Mai am un singur dor pentru Un pamant numit RomaniaRevenind la ceea ce reprezinta Eminescu, din punctul de vedere al experientei personale, pentru omul Florin Şerbanescu, iubitor si pastrator al valorilor autentice romanesti, acesta recunoaste in Eminescu o punte de legatura cu alti poeti si scriitori atinsi de aripa harului: Apropiindu-ma de Eminescu, am invatat sa-l inteleg mai tarziu pe Nichita Stanescu, prea putin studiat la scoala in acea vreme; el era in plina activitate creatoare atunci. O intamplare survenita mai tarziu, in armata, la scoala de ofiteri de rezerva, cu prilejul unui eveniment artistic, mi l-a dezvaluit. N-am putut uita pana in ziua de astazi un poem de-al sau, citit in biblioteca unitatii – «Un pamant numit Romania», care poate fi o paralela la «Mai am un singur dor» al lui Eminescu, in ceea ce priveste starea de comuniune a poetului national cu pamantul poporului, sentiment care se ridica la nivel cosmic. De doua mii de ani acest pamant / din trupurile noastre face parte. […]Un nod e-n viata. Restul / franghiei spanzura in jos. / O mie de stramosi atarna-aici / de fiecare suflet. […]Strabunii dorm, / apele curg, luna rasare / si apune. / Pamant de carne esti, / pamant de carne... / Pentru un om, o, cata lume! / Pamant atarnand inapoi cu mortii tai, / tu care-mi incepi direct din spinare, / pamant de carne de mii de ori / sarata sub sei de sare. […]Am sa te-ngras la randul meu / cu mine, / lasandu-ti doar scheletul alb / sa-ti fie verigheta-n jurul raurilor, / pamant de carne, / pamantule de pamant. ( Un pamant numit Romania, Nichita Stanescu) Cum n-oi mai fi pribeag / De-atunci inainte, / M-or troieni cu drag / Aduceri aminte. Luceferi, ce rasar / Din umbra de cetini, / Fiindu-mi prieteni, / O sa-mi zambeasca iar. Va geme de patemi / Al marii aspru cant... / Ci eu voi fi pamant / In singuratate-mi. ( Mai am un singur dor, Mihai Eminescu) (reportaj de Raluca BRODNER, 'Ziarul Lumina', vineri, 15 ianuarie 2010)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 570

Id: 4081

Data: Jan 15, 2010

Imagine: