Nici un lucru care se petrece în viata omului nu e întâmplator. Totul este providential. Asa spunea parintele Constantin Galeriu. La fel s-a întâmplat si cu cei care au avut privilegiul de a-l cunoaste si de a-i fi aproape parintelui Dumitru Staniloae, de la a carui nastere se împlinesc 106 ani, în data de 16 noiembrie. A fost pentru ei ceva providential. Întâlnirea cu cel mai mare teolog român al secolului al XX-lea a ramas, pentru totdeauna, pastrata ca o amintire scumpa si de neuitat.„Parintele se bucura de fiecare noua întâlnire“Doamna Florela Suceava, membra în Orchestra Simfonica a Filarmonicii „George Enescu“, deapana un remember al intrarii în casa teologului nascut la VladeniCum l-am întâlnit prima oara? Costion Nicolescu ne-a întrebat pur si simplu: „Nu vreti sa-l cunoasteti pe parintele Staniloae?“. Cred ca era pentru prima oara când vorbeam. Ne intersectasem deseori prin sali de concerte si la vernisaje, dar, mai adevarat, sotul meu îl întâlnise la cursurile lui Ioan Alexandru. Mi se parea ca si eu îl stiu de când lumea. Nici nu m-am mirat când ne-a întrebat: „Vreti sa îl cunoasteti pe parintele Staniloae? Peste câteva zile este ziua dânsului, 16 noiembrie. Ne întâlnim în statie la Biserica Armeneasca“. Abia am asteptat ziua aceea. Era destul de rece afara, era spre seara, dupa ce se terminase programul de lucru. Am ajuns repede la locuinta parintelui. Ne-a întâmpinat Maicuta, sotia parintelui. Era numai bucurie. Parintele era asezat la un birou; s-a ridicat, ne-a binecuvântat si ne-a invitat sa ne asezam. Încaperea era plina. Se aflau acolo cei care aveau sa devina prietenii nostri cei mai apropiati. Pe câtiva dintre ei îi stiam din vedere de la Bisericile Antim si „Sfântul Silvestru“.Cuvântul lui era direct si simplu; îti atingea inimaParintele se bucura de fiecare noua întâlnire. Avea un chip luminos, ochi foarte vii si blânzi. În acelasi timp, simteai la el o discretie si o delicatete aparte. Era foarte atent cu fiecare dintre noi, vorbea cu fiecare pe rând si asculta cu multa luare-aminte pe fiecare. Nu am mai întâlnit pe nimeni ca dânsul. Interlocutorul era pentru dânsul persoana cea mai pretioasa. Era atent sa nu-l raneasca cumva, fie din nebagare de seama, fie din prea multa pripa. Aveam timp la parintele, era blând si rabdator. Era atât de simplu sa te întâlnesti cu parintele încât puteai rata întâlnirea. Noi, oamenii, suntem foarte complicati. Din aceasta cauza putem rata întâlnirea cu noi însine, si asta duce spre schizofrenie. Noi dam spectacol chiar în fata noastra însine, cu alte cuvinte ne furam caciula. Parintele era foarte departe de astfel de lucruri. Cuvântul dânsului era direct si simplu; îti atingea inima.Am revenit de multe ori în casa parintelui. Erau perioade în care veneam zi de zi, dar în general îl vizitam de doua-trei ori pe saptamâna. Era un loc în care începeai sa fii tu însuti. Locuinta parintelui nu cred ca avea mai mult de 30 de metri. O camera mai mare, de vreo 14-15 metri, unde avea biroul, si tot acolo erau si doua paturi. Era putin mai luminoasa si acolo lucra parintele. Cealalta încapere, un fel de hol locuibil, cu biblioteca, un birouas si o canapea, nu avea mai mult de 9 metri. Acolo ne primeau parintele si Maicuta. Asa mica cum era, odaita putea cuprinde uneori 10-12 oaspeti. De obicei, când era asaltat de vizitatori si prieteni, primii veniti plecau, pentru a face loc noilor sositi. Şi parintele si Maicuta pareau neobositi si se bucurau de fiecare. Simteam ca fiecare dintre noi aveam un loc anume în inimile lor.Parintele se trezea pe la patru si jumatate dimineata. Mai ramânea culcat gândindu-se la ce are în lucru: „Daca-mi vine vreo idee, ma ridic si o notez imediat“. La ora 6 se ridica cu totul si la ora 7 începea lucrul la masa de scris, aproximativ pâna la ora 12. Urma masa de prânz, ceva timp de odihna si, dupa ora trei si jumatate, relua lucrul pâna apareau primii vizitatori. Aveam grija sa nu venim înainte de ora 18, pentru a nu-l deranja. La ora 19 aparea si Horea Pastina, care îi vizita zilnic. Daca se întâmpla sa întârzie, Maicuta dadea semne de neliniste: „Ce-o fi cu Horea? Trebuia sa vina!“. Şi Horea venea într-adevar. Discutiile erau simple, despre lucruri comune de viata; uneori, Maicuta ne istorisea întâmplari petrecute demult. Avea multa verva si cele evocate de dânsa prindeau contur si parca le vedeai si le traiai aievea. Asa aveam sa aflu ca avusesera parte de multe necazuri în viata. Doi din cei trei copii ai lor murisera de mici. Apoi au trebuit sa paraseasca Sibiul, la cererea expresa adresata de Petru Groza mitropolitului Balan si în urma unor intrigi locale. Mitropolitul încerca sa-l protejeze pe parintele, dar Petru Groza ameninta cu desfiintarea institutului în caz ca nu i se urma cererea. Au venit la Bucuresti.Venirea acasa, dupa detentia de la AiudA urmat o perioada grea, de lipsuri si privatiuni, perioada resimtita de altfel de toti românii. A facut 5 ani de temnita grea la Aiud, acuzat ca „dusman al poporului“. A fost acuzat si judecat împreuna cu lotul „Rugul Aprins“. Despre perioada de detentie vorbea putin si, când o facea, o facea cu discretie si retinere. Cred ca nu voia sa întristeze si sa încarce pe celalalt. Amintea în schimb de cei care l-au ajutat în închisoare. „Era un tânar acolo foarte bun, foarte generos. El mi-a cârpit ciorapii si mi-a cârpit si o patura cu care sa ma pot înveli, pentru ca era tare frig. Improvizase ceva cu care a reusit sa faca toate astea. N-as fi putut face asta niciodata. Câta dragoste avea acel tânar!“Cinci ani familia nu a stiut nimic de dânsul. Singura veste au primit-o de la un fost detinut care îsi ispasise pedeapsa si care a venit, într-o dimineata devreme, sa le spuna ca parintele traieste, este la Aiud, este sanatos si are un moral bun. Cu alta ocazie, Maicuta povestea: „Într-o dimineata, foarte devreme, a sunat telefonul. M-am speriat grozav. Am auzit o voce care a spus: «Vreau sa va anunt o bucurie. Parintele va veni curând acasa! Sunteti sanatoase?» «Când?» am întrebat. Plângeam. «Foarte curând! Sunteti sanatoase?» «Da, da, suntem bine si noi si copilul». «Aveti un copil?» «Da, am un nepotel!». La scurt timp telefonul a sunat din nou. Aceeasi voce spune: «Parintele va veni curând». «Când? Cât de repede?» «Marioara, nu ma recunosti?» Era parintele. De teama sa nu ne produca o emotie prea puternica, un soc, a încercat sa ne pregateasca în acest fel! Sosise în toiul noptii în Gara de Nord si asteptase sa se faca dimineata. Bucuria si emotia revederii au fost atât de mari - povestea mai departe Maicuta - încât Dumitras, nepotelul lor de câtiva ani, a sarit din pat si, vazând pe parintele, a întrebat: «Cine este?» «Este tata-mare!».“ El cunostea chipul parintelui dintr-o fotografie pe care o aveau în casa; chiar se interesase unde e tata-mare si aflase ca e plecat în delegatie. A luat-o pe Maicuta de-o parte si i-a spus tainic: «Mama-mare, asta nu e tata-mare, tata-mare are barba!“.„Dumnezeu ne iubeste cu aceeasi iubire cu care Îl iubeste pe Fiul Sau…“Parintele predica uneori la Biserica Negustori. Ţinea un cuvânt scurt si foarte limpede. Reusea sa aprinda în suflet un dor si un foc cu care plecai spre casa zburând. Nu l-am auzit de multe ori predicând în biserica. Dar de fiecare data îmi ramâneau în minte cuvintele precise si arzânde ale parintelui: „Dumnezeu ne iubeste cu aceeasi iubire cu care Îl iubeste pe Fiul Sau Unul-Nascut, Iisus Hristos“. Glasul sau era catifelat si blând, nu rasuna în biserica; trebuia sa-ti ascuti putin auzul ca sa-l percepi. Chipul lui stralucea, avea un zâmbet cald si bun. Parca ne împartaseam si noi din acea stralucire si blândete.Fiecare vizita a noastra la parintele se încheia cu un cuvânt de folos; totul decurgea foarte firesc si simplu. Parintele Staniloae ne explica în mod natural si pe întelesul nostru toate pericolele pe care o deviere cât de mica le-ar putea aduce credintei; desi lipsiti de o cunoastere mai aprofundata a dogmelor credintei noastre, primeam de la dânsul cea mai curata si mai accesibila explicare a acestora. Şi acum, dupa ani si ani, devierile uneori foarte subtile ale practicii crestine ne afla înarmati cu predania limpede a respectului pentru pravila adevarata si traditia autentica, asa încât sa fim pregatiti sa respingem asalturile învataturilor mincinoase ale acestor vremuri atât de amestecate.Acum, dupa ani si ani de la plecarea lor de aici, stiu ca a fost un privilegiu, un dar aparte pe care Dumnezeu mi l-a facut: întâlnirea cu parintele Staniloae si cu Maicuta, sotia dânsului.(Articol publicat în Ziarul Lumina din 15 noiembrie 2009)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1002

Id: 35605

Data: Nov 16, 2013

Imagine: